Ce alegem? De cine ne pasa ?

[Elise]

quote:

---

Dar, sunt cazuri in care motivele sunt...de fapt nu isi gasesc motive, insa vor sa divorteze... ca s-au plictisit, vor altceva, au evoluat cu trecerea anilor diferit si realizeaza ca nu isi mai doresc aceleasi lucruri, ca de fapt partenerul nu este persoana pe care si-o doresc ( cu toate ca a fost o dragoste mare )etc.

---

exact. Si in situatia asta tu ce ai propune sa faca? Sa caute solutii? Cit timp sa le caute? "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[larissa_79]

Nu stiu de ce raspund eu la subiectul asta....ca nu sunt deloc in tema. A..ba da stiu! Am si eu treaba in casa![bang] Copilu' e cu sotu' la "uca-uca" asa ca ma pot desfasura putin! Revenind la un ton serios. Nu pot raspunde decat personal si prezumtiv pornind de la cum stau lucrurile la noi in casa acum. Fetita mea de numai 2 ani e foarte atasata de amandoi. Cand iesim impreuna afara, toti 3 vrea sa ne tina de mana pe amandoi chiar si pana iesim din bloc ( regretam ca, culoarul e destul de ingust si cu greu trecem toti trei). Pur si simplu e tare fericita sa ne vada impreuna si tot repeta: mama, tata. Ca e foarte atasata de taticul ei si el de ea asta nu va mai spun. Eu ma uit in ochii lui Robert cand e cu Alexia si il vad topit...si am inteles imediat dupa nasterea Alexiei ca prioritatile in iubire s-au inversat. E inutil sa va zic ca imi salta inima in piept de bucurie cand vad si simt ca isi iubeste asa mult fata, cand vad ce relatie speciala au deja. E o fericire imensa... Copii au trecut pe locul 1! E normal, firesc...natural! Cred ca doar un om ce n-a fost si nu este cu adevarat iubit de partener poate revendica locul 1, loc ce e normal sa revina copiilor dupa nastere! Daca e sa fac un clasament asa cum au facut Marius si Rufus la mine ar fi cam asa: pe primul loc Alexia, pe locul 2: relatia dintre Robert si Alexia iar pe locul 3: relatia dintre mine si sotul meu. Asta pentru ca eu la singular si el la singular nu prea mai exista. Poate sunt subiectiva si las relatia noastra pe locul 3 tocmai pentru ca ne intelegem bine si dragostea si respectul sunt la locul lor. E pe locul 3 doar ca prioritate dar pe undeva e un tot, un intreg e greu sa separi...nimic nu mai merge bine cand se rupe ceva din intreg! Cred ca iubirea dintre soti...e focul care face " friptura" buna. In familie daca se duce focul iubirii se cam destrama tot. Depind una de cealalta. Eu pot sa zic doar atat:in situatia de acum....s-a intamplata sa imi privesc copilul jucandu-se fericit cu tatal lui si sa gandesc asa: daca intr-o zi ceva nu va mai merge bine intre mine si el eu n-o sa fac pasul decisiv si nu ii voi lua copilului aceasta fericire! Asa am simtit...sigur nu m-am gandit la detalii, implicatii etc...m-am gandit ca mai bine as rabda in tacere decat sa ii i-au copilului acele clipe de zi cu zi! Inainte sa ne casatorim gandeam destul de transant...daca e sa nu mai mearga " la revedere" si cu asta basta. Acum m-as gandi de 2, 3 ori inainte chiar daca el ar gresi. Sigur sunt cazuri si cazuri, premise diferite....oameni diferiti. De asta e aproape imposibil de generalizat....si judecat. Eu cred insa ca de multe ori dragostea nu dispare dintre oameni ci doar simturile noastre se atrofiaza si fie nu mai simtim desi o primim de la celalalt fie nu o mai putem exprima. Si mai cred ca fiecare din noi putem face mult pentru ca iubirea sa ramana vie. Facem prea putin....pierdem in fiecare zi cate o farama din ea. Fiecare cuvant urat, fiecare nepasare, fiecare privire indiferenta...ne departeaza de iubire, de intreg. Eu sunt ferm convinsa ca daca fiecare om in viata de cuplu ar face macar jumatate din cat ar trebui sa faca pentru ca iubirea sa ramana vie, ar fi mult mai putine despartiri! Din pacate asteptam insa mereu mereu mult, cat mai mult de la celalat, fara sa ne intrebam: oare noi facem totul? Daca am cauta cu siceritate acest raspuns...el ar fi negativ. Dar...deja asta e o alta poveste! Larisa si Alexia [zana](13 iulie 2006) http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ [url="http://www.sonia.as.ro"]S-o ajutam pe Sonia![/url]

[Elise]

larissa, ce descrii tu este o familie armonioasa si in care exista dragoste - si intr-adevar e pacat sa distrugi asa ceva. Probabil nimeni n-ar face-o. Insa in familiile in care se ajunge la divort nu mai e demult asa - imagineaza-ti scenele la modul urmator: doi straini convietuind in aceeasi casa, si evitindu-se cit de mult posibil.... Asta, in cazul fericit in care au renuntat sa se certe ca sa nu sperie copiii. Ambii, nemultumiti si intorsi pe dos si numai cu chef de dragalasenii nu. O casa care pentru el e a ei, pentru ea e a lui, deci pina la urma nu e a nimanui. Si niste copii pe care si-i disputa tacit. Si care sint bulversati de atentia exagerata a ambilor. Sau si-i imputa tacit. Si ajung neglijati de amindoi. Cam asta "distrugi" cind sentimentele s-au dus, si caminul s-a dus, si a ramas teatrul. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[larissa_79]

quote:

---

Originally posted by Elise
larissa, ce descrii tu este o familie armonioasa si in care exista dragoste - si intr-adevar e pacat sa distrugi asa ceva. Probabil nimeni n-ar face-o. Insa in familiile in care se ajunge la divort nu mai e demult asa - imagineaza-ti scenele la modul urmator: doi straini convietuind in aceeasi casa, si evitindu-se cit de mult posibil.... Asta, in cazul fericit in care au renuntat sa se certe ca sa nu sperie copiii. Ambii, nemultumiti si intorsi pe dos si numai cu chef de dragalasenii nu. O casa care pentru el e a ei, pentru ea e a lui, deci pina la urma nu e a nimanui. Si niste copii pe care si-i disputa tacit. Si care sint bulversati de atentia exagerata a ambilor. Sau si-i imputa tacit. Si ajung neglijati de amindoi. Cam asta "distrugi" cind sentimentele s-au dus, si caminul s-a dus, si a ramas teatrul. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

---

Pai aici Elise nu prea mai ai ce sa alegi...ca nu e de ales! E chiar mai simplu! Despartirea, singura optiune. Cred ca alegerea adevarata ar fi atunci cand chiar ai variante. Sa zicem ca ai un copil ce se joaca fericit cu copilul sau si tu care plangi in batista ca ai vrea mai multa afectiune de la barbatul iubit. Aici ar interveni alegerea cred eu. Bine conteaza si varsta copilului si multe multe alte lucruri. Dar asa cand vezi ca binele tau e si al copilului...nu e loc de mari filosofii. Larisa si Alexia [zana](13 iulie 2006) http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ [url="http://www.sonia.as.ro"]S-o ajutam pe Sonia![/url]

[olympia]

Nu pot sa nu ma gandesc ce frumos se rezolva situatiile in filmele americane...Cum trec fara probleme copiii prin ambele familii recompuse, respectand programul de vizitare, cum discuta parintii naturali ca si parteneri...Cum se sfatuiesc ce masuri sa ia intr-o situatie sau alta...Le convine sau nu, raman civilizati si se respecta de dragul copiilor. La noi iesirea dintr-o casatorie este marcata mult de simtul nesatisfacut al proprietatii, enorm de mult de orgoliu ,de o tona de resentimente si de polite de platit, polite pe care pana la urma le platesc cel mai scump copiii! E nevoie de timp ca sa invatam regulile unui divort civilizat si sa acceptam continuarea fireasca a relatiilor dintre parinti si copii...

[XIO]

quote:

---

Originally posted by olympia
Nu pot sa nu ma gandesc ce frumos se rezolva situatiile in filmele americane...Cum trec fara probleme copiii prin ambele familii recompuse, respectand programul de vizitare, cum discuta parintii naturali ca si parteneri...Cum se sfatuiesc ce masuri sa ia intr-o situatie sau alta...Le convine sau nu, raman civilizati si se respecta de dragul copiilor. La noi iesirea dintr-o casatorie este marcata mult de simtul nesatisfacut al proprietatii, enorm de mult de orgoliu ,de o tona de resentimente si de polite de platit, polite pe care pana la urma le platesc cel mai scump copiii! E nevoie de timp ca sa invatam regulile unui divort civilizat si sa acceptam continuarea fireasca a relatiilor dintre parinti si copii...

---

Nu este doar la americani asa , de[inde de parinti , de cum reusesc sa pastreze ei legatura. Eu am ramas la mama si la bunicii din partea mamei, taica-miu venea zilnic , manca cu noi, bunica dinpartea lui ma vizita o data la 2 zile , mama-mea vitrega a stat la noi cand s-a intors din Canada in Ro in vizita , taica-miu sta la noi cand vine. Eu si sora-mea vitrega(prin alianta) ne scriem , cand merg la taica-miu stau si la ei , totul e mai mult decat civilizat. Dar cred ca depinde f. mult si motivul divorului si puterea parintilor. "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[coltofeanu]

Larisa 79 [flo] Elise, acum chiar nu stiu ce solutii sa propun, dar nu este bine ce se intampla... asta simt. Cred ca solutiile si le gaseste fiecare, dar trebuie putere, vointa, comunicare, intelegere, rabdare si nu in ultimul rand cat de cat putina dragoste, atat cat a mai ramas. Ca sa ai pe ce te baza.

[Tethys]

Hai sa raspund si eu un pic [:D]... Uite, eu acum, sunt de acord cu Xio [^]... Depinde intradevar foarte mult de parinti... cata comunicare si intelegere exista intre ei... Ca, daca numai unul acorda intelegere, numai unul incearca comunicarea... numai unul le cam incearca a face pe toate... iar, din partea celuilalt primeste numai ranchiuna, orgoliu, razbunare, violenta verbala, celalalt mai si profita de intelegerea care i se acorda (iar in momentul cand nu i se mai acorda intelegere face ca trenul...), etc. ... normal ca, in final, vor suferi copii [:(]. Intradevar conteaza mult de parinti cum stiu sa gestioneze situatia... daca ii intereseaza pe amandoi binele copilului sau binele propriu... Adica, vroiam sa zic... ca si la noi se poate face totul ca "la americani"... doar sa se vrea acest lucru [:D]... Lucru dorit de ambii parinti! nu doar de unul, care sa lase mereu totul de la el... bla-bla-bla... si sa mai fie luat si de prost... etc. ... "Singura lectie de morala care este potrivita pentru un copil, cea mai importanta lectie pentru fiecare moment al vietii lui, este aceasta: ''Nu rani niciodata pe nimeni.'' " - autor: Denis Breeze . - eu completez: ... pentru ca, nu vei putea sti niciodata cat de mult rau si cat de multa suferinta poti cauza!!!

[alexxia_80]

Cred ca situatia mea se incadreaza in acest subiect. Am mai scris si la Barbati care insala...Deci, sotul meu a trecut printr-un divort al parintilor adolescent fiind, vazandu-si tatal cum I-a "parasit" ptr o alta, si nu l-a putut ierta pana in ziua de azi ptr cat rau le-a facut. Noi ne-am casaotirt din iubire, dupa ani de zile de relatie, si uite ca acum, dupa aproape 2 ani de casnicie si un bebe mic, si-a facut o relatie. M-a inselat. Cu tot tacamul, luni de zile..Ce e de spus in situatia asta? Un copil care a suferit din cauza amantei (a tatalui) a ajuns sa faca acelasi lucru, fara sa se gandeasca...(sau s-a gandt?). A doua problema ce tine tot de subiect...eu ce sa fac acum? Am zis c anu mai pot sta cu el, ca s-a terminat, iubirea noastra nu mai e (chiar dc spunem ca este...cum s amai fie,unde, dc s-a intamplat asa ceva?). Nu va mai fii niciodata ce a fost, nu vad cum as pute atrece peste toata durerea si peste ce a facut. Si ma uit la bebe, si ma gandesc ca as putea macar sa incerc, sa vedem ce va fii...Deci nu ca voi sta cu el ptr copil, dar datoria sa incerc,oare,nu o am,fata de el? Oare nu trebuie macar sa lupt putin, ptr fericirea lui? Stiu ca tatal nu merita...Nimeni nu cred ca merita, in situatia asta. Si as face un compromis enorm, pe care el nu il apreciaza. Dar oare bebe merita sa ramana fara tata (oricat spuneti voi, una e sa fie ambii parinti in aceeasi casa, una e sa fie separat....) doar ptr ca mama a fost mandra si a pua suferinta ei pe prumul plan? Nu stiu ce sa fac/zic. Nu as sta dc merge prost...dar macar o alta sansa, ar trebui sa ii dau? Sau divortam, si ma voi intreba toata viata dc nu cumva copilul asta merita sa luptam putin ptr el, dc nu cumva am cedat la fel de rpd ca tatal lui...

[Andries]

alexxia imi pare tare rau! Dar eu sa fiu in locul tau as incerca o a doua sansa. Incercarea moarte n-are, ce poti sa patesti mai rau? Daca nu merge si nu merge, daca nu se repara situatia, macar esti impacata ca ai facut tot ce tinea de tine. Si daca tot decizi sa incerci, atunci fa-o cu toata convingerea, cu toate argumentele si din toate puterile. Fara sa menajezi pe nimeni, nici pe el, nici pe amanta. Bafta multa!! Andries