Sotii de militari plecati in misuni

[madaluta]

am deschis acest subiect in speranta k aici voi gasi sprijin, sfaturi, experiente legate de viata unei femei si mai ales a unei mame ce are sotul plecat in misiune. Deocamdata sotul meu nu a plecat, dar am primit vestea k in vara trebuie sa plece pt 6 luni in Irak. Avem un baietel de 1 an si o luna si sunt insarcinatadin nou. Voi naste la inceputul verii dupa care el va pleca.Disperare..e putin spus daca e sa descriu starea in care ma aflu acum..Mintea mea nu pate concepe o astfel de plecare si nu datorita timpului in care va fi plecat, ci datorita pericolului la care se expune si ne expune... A fost si in Kosovo, dar atunci nu aveam copii, iar razboiul nu era asa de dur... Acum as da oice sa pot intelege si accepta situatia asta... Nici el n-ar vrea sa plece, dar este oarecum obligat... Cum ati acceptat? cum v-ati descurcat? cum trecea timpulpentru voi? sunt o multime de intrebari la care nu am raspuns... poate ma ajutati voi... Madalina[gravi]25[fetita] +Darius Cristian ( 14.12.2006 ) [url="http://good-times.webshots.com/photo/2754728020102461087MmKyTG"]Petrecerea de 1 an[/url] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2698644280102461087HejNHr"]PARIS 2008[/url]

[bruxinha]

Al meu sot a fost plecat in doua misiuni de cate 6 luni, Afghanistan si Irak. Usor nu a fost, dar am comunicat mereu prin mess si telefon. Iar in ceea ce priveste pericolul, ce sa zic... cu riscul de a parea sarcastica, esti expus pericolului si daca treci strada.

[madaluta]

bruxinha: nu erai ingrijorata? nu erai disperata? puteai avea o viatza normala? Colegii sotului meu au mai fost plecati in afganistan si au avut incidente foarte urate...chiar tragice...3 raniti si un mort... Am plans zile in sir cand am auzit...Ii cunosteam si nu-mi venea sa cred... Eu sunt total impotriva acestor plecari...Poate tu ai fost de acord si de-asta ti-a venit mai usor, nu stiu ce sa zic.. As vrea sa pot accepta si eu situatia..dar ma tem k-mi este imposibil... Madalina[gravi]25[fetita] +Darius Cristian ( 14.12.2006 ) [url="http://good-times.webshots.com/photo/2754728020102461087MmKyTG"]Petrecerea de 1 an[/url] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2698644280102461087HejNHr"]PARIS 2008[/url]

[filofteia]

Ma gandeam ce as putea sa-ti spun...si noi suntem cam in aceeasi situatie, atat doar ca am un singur copil si mare (are 7 ani). Discutiile insa au fost dintotdeauna, mai ales ca la inceput a fost angajat civil. Eu i-am spus mereu transat ca nu sunt de acord cu trecerea la "activi", cu misiunile etc. Pana la urma tot a facut-o si ii place. Asa ca dupa ce am vazut ca el este foarte multumit de meseria lui, ca nu are de gand sa o schimbe, am spus asta este, dar eu nu sunt de acord. Bineinteles ca ne este dor, dar ne descurcam, ne rugam sa fie sanatos si mergem mai departe. Este adevarat ca si eu sunt o fire foarte independenta si foarte activa, asa ca am reusit sa fac fata la tot. Mai am un of sa-mi iau carnet, ca ma enerveaza sa stau cu masina in fata blocului si sa ma duc pe jos la toate alea. [bang] Acum ce sa faceti, asta este situatia, te vei descurca sunt sigura. Macar nu i te mai plange si lui, ca nici pentru el lucrurile nu sunt roz, si este foarte greu sa stie ca tu nu te descurci si el este departe.

[hobi]

buna nu stiu cum te descurci, dar eu nu cred ca puteam. Cred ca faceam ulcer pe baza de stres. Cand sotul meu a venit si mi-a propus sa plece am spus nu. Norocul lui a fost ca a putut sa aleaga a ramas in tara dar cu serviciul e departe de noi; cam la 350 Km, a fost si mai departe dar a putut sa mai reduca din distanta.Noi vorbim de cate 6-7 ori pe zi si tot nu ne ajunge, nu pot spune cat cost suplimentar facem lunar si gandeste-te ca avem patru abonamente. Ti-as propune ceva daca crezi ca nu e prea greu.Cumpara un caiet si scrie in el in fiecre zi,ce prostiuare sau intamplari face pustiul, deoarece, cand o sa vina sotul tau din misiune nu cred ca o sa iti amintesti toate detalile si poate vor fi clipe haioase pe care ai vrea sa le stie si sotul tau. sper sa mai vorbim.

[iulianaM]

buna sa stii ca nui usor deloc,mai ales cu cineva care intreaba unde-i tati meu si de ce nu vine de la servici Sotul meu e plecat de 3 saptamini e greu dar trebue sa ne descurcam de dragul copiilor de dragul lor sa nu aiba o grija in plus ca nu facem fata situatiei n u te gindi de pe acum ceo sa faci atunci ca ar insemna sa inebunim gindestete la copii .Nici eu nam fost de acord cu plecarea dar nu stiu daca exsita vreo sotie de militar care sa fie de acord.SA NE RUGAM LA DUMNEZEU SA AIBA O MISIUNE USORA SI SA SE INTORCA SANATOSI ACASA

[hobi]

Sper din tot sufletul ca sotii vostri sa fi fost cat mai daparte de cele intamplate ieri.Sa ne auzim cu bine.

[hobi]

De cana am auzit stirea azi am fost data peste cap.Alti doi copii au ramas fara tata.Nu e corect, nu e cinstit, nu e razboiul nostru.

[ralnied1]

Salutare, fetelor! Eu nu am sot plecat in misiune, n-am nici macar sot militar. Insa am un frate care e in armata romana si de aceea am indraznit sa trec pe la voi. Pana acum am citit din umbra ce ati scris. Si acum m-am bagat si eu in seama. Printre baietii plecati acum in Afganistan, este si un fost coleg de-al fratelui meu si prieten bun de-al nostru. Si data trecuta, si azi am stat cu sufletul la gura afland stirile despre ce s-a petrecut acolo [q] Si da, mi se pare nedrept si mie sa lupte baietii nostri - frati, soti, tati sau ce sunt ei - pentru altii. Si mai ales sa faca atatea sacrificii. Si chiar sa-si sacrifice viata. Sincer, parerea mea e ca nu se merita. Desi ii inteleg si ii cred ca nu de prea mult bine aici s-au decis sa plece. Stiu ca nu e asa. Fiecare a plecat cu un scop. Astazi, cel putin, cand am auzit numele "Silviu", am inlemnit. Asa il cheama si pe prietenul nostru. Deja i se pronuntase si numele de familie si era clar ca era alt baiat, dar, pur si simplu, nu-mi puteam reveni din soc. Mi-a trebuit ceva vreme. Si de multe ori stau si ma gandesc si plang uneori, constienta fiind ca si fratele meu va pleca in scurt timp. Probabil nu anul acesta, da' la anul cred ca e aproape sigur. Am tot incercat sa-l opresc, da' mi-am dat seama ca mai rau pot face asa. Pentru ca el, cu cat va fi oprit de noi, cu atat va incerca sa plece mai mult. E tanar, are vise, are sperante, are dorinte pe care vrea sa si le indeplineasca... Si totusi... ce cruda e situatia... Sper sa ma scuzati ca am venit asa, neanuntata, dar uneori, as mai vrea sa trec pe la voi, daca-mi permiteti... Sa va citesc, sa va mai scriu. Va doresc multa putere sa treceti peste toate greutatile, peste despartirea de soti cand pleaca, peste orice! [url="http://www.flickr.com/photos/24498379@N03/?saved=1"]Poze recente[/url] [url="http://community.webshots.com/user/ralnied1"]Foto Ralu[/url]

[filofteia]

quote:

---

Si de multe ori stau si ma gandesc si plang uneori, constienta fiind ca si fratele meu va pleca in scurt timp. Probabil nu anul acesta, da' la anul cred ca e aproape sigur. Am tot incercat sa-l opresc, da' mi-am dat seama ca mai rau pot face asa. Pentru ca el, cu cat va fi oprit de noi, cu atat va incerca sa plece mai mult. E tanar, are vise, are sperante, are dorinte pe care vrea sa si le indeplineasca... Si totusi... ce cruda e situatia...

---

Ralnied1 [pup] nu aveti ce face. Si eu am trecut prin asta, dar cu sotul. Pana la urma a facut asa cum a crezut si este multumit. Eu m-am resemnat cu ideea si ma rog la Dumnezeu sa fie sanatos.