M-am hotarat.........adoptie(45)

[nicoll75]

Buna ziua Nu am mai scris pentru ca la noi totul merge incet si foarte incet.Nu stiu daca e vremea de vina sau epidemia de gripa!!!!!Se pare ca voi primi atestatul abia la sfarsitul lunii aprilie[bang]dar am rabdare si prind curaj cand citesc prin ce ati trecut voi.Stiam ca va fi greu dar acum mi se pare foarte greu.Parca s-a oprit timpul in loc si nu pot face nici un pas. [pup]

[Ali-clau]

Buna nicoll75 ,ne pare rau ca dureaza atat .Si la noi a fost la fel ,am depus actele la sfarsitul lui aprilie ,iar atestatul l-am primit pe la mijlocul lui august .Asa ca termenul de 60 de zile nu se prea respecta.Si acum la DPC e cam liniste ,unii sunt in concediu,altii la cursuri ,altii pe teren ,asa ca..... Asteptam sa rasara soarele si pe strada noastra!

[miha74]

Buna fete dragi! Sunt super multumita, ca ne-am miscat super repede, astazi am fost si la notar, declarat tot, si am obtinut si acele certificate medicale, dupa ce au cam jucat ping-pong cu noi la policlinica, dar le avem. Vineri luam si cazierele si luni la ora 9.00 suntem la DPC...cu DD inainte. Vreau sa va spun, ca la notar nici nu ne-a luat bani, cand a auzit de ce ne trebuie, ne-a urat toate cele....ce sa zic m-a lasat paf![bis][bis] Claudia- unde zici ca sunt acei copilasi? Vrem si noi sa stim..[dual] Va pup, Miha http://tt.lilypie.com/tWBGp2.png "Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)

[vicar]

Buna seara Pe scurt am sa va povestesc prin ce trec eu. Acum 1 an am pierdut o sarcina la 3 saptamini,sotul meu fiind foarte suparat pe situatie nu pe mine si au urmat o serie de incurajari din toate partile. La o intilnire cu multi prieteni(noi femeile stind la povesti pe subiectul copii,tratamente etc. eu fiind in plin proces de tratament la acea vreme) a avut o reactie la care nu m-am asteptat: Ia mai lasama cu prostiile,nu poti face copii o sa infiem unul si gata,ce atitea tratamente,nervi si stres.Sincer m-a lasat masca,nu-mi venea sa cred si chiar eram fericita ca a venit din partea lui si nu mai trebuia sa-mi bat eu capul cum si ce sa fac sa deschid subiectul. Aseara surpriza:cind am redeschis eu subiectul a spus ca el divorteaza,ca el stie cum e sa nu ai mama(mama lui naturala murind dupa ce la nascut)si ca sa-mi bag mintile in cap ca nu ma duc in Obor sa-mi cumpar ciine.Am ramas fara grai[bang],am incercat sa dezvolt discutia si apoi a dat-o la intors,ca daca asta vreau eu ma sustine ca asa trebuie,dar nu se implica si ca in inima lui nu va fi niciodata impacat cu asta [xx(]. Acum va intreb eu pe voi ce as putea face ,pt. ca eu chiar vreau sa infiez(am 38 ani si nu mai am nici timp,nici nervi pt.alergat la medici care spun ca sint sanatoasa si sa am rabdare). Multumesc anticipat

[nicoll75]

AliClau la noi e prea multa liniste.Dosarele erau aproape uitate pe un birou si daca nu indrazneam eu sa merg sa intreb probabil nici nu se deranjau.Cursurile le vom incepe in martie,dar nu se stie exact cand si acasa vor veni cand au timp.Toata lumea e in concediu.Imi vine sa ma urc pe pereti dar trebuie sa rezist si sa trec si peste perioada asta. Daca am inteles bine,voi sante-ti atestati dar inca nu ati gasit copil?[pup]

[miha74]

offff Vicar -dificila situatie, dar poate ai pus tu problema intr-un moment cand el poate nu se astepta. Mai lasa-l cateva zile, si apoi incearca sa ii explici ca situatia este diferita de a lui... Si la mine, tot el a avut initiativa, ca sa nu ma mai chinui, cu tratamente, tot timpul eram pe la medici....si il caram dupa mine[:D]. Eu ii spun mereu de povestile celor dupa forum, cum fiecare si-a gasit sufletelul...si ne ajuta foarte mult. Bafta multa! Miha http://tt.lilypie.com/jQRrp2.png "Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)

[claudia_a]

quote:

---

Originally posted by vicar
Buna seara Pe scurt am sa va povestesc prin ce trec eu. Acum 1 an am pierdut o sarcina la 3 saptamini,sotul meu fiind foarte suparat pe situatie nu pe mine si au urmat o serie de incurajari din toate partile. La o intilnire cu multi prieteni(noi femeile stind la povesti pe subiectul copii,tratamente etc. eu fiind in plin proces de tratament la acea vreme) a avut o reactie la care nu m-am asteptat: Ia mai lasama cu prostiile,nu poti face copii o sa infiem unul si gata,ce atitea tratamente,nervi si stres.Sincer m-a lasat masca,nu-mi venea sa cred si chiar eram fericita ca a venit din partea lui si nu mai trebuia sa-mi bat eu capul cum si ce sa fac sa deschid subiectul. Aseara surpriza:cind am redeschis eu subiectul a spus ca el divorteaza,ca el stie cum e sa nu ai mama(mama lui naturala murind dupa ce la nascut)si ca sa-mi bag mintile in cap ca nu ma duc in Obor sa-mi cumpar ciine.Am ramas fara grai[bang],am incercat sa dezvolt discutia si apoi a dat-o la intors,ca daca asta vreau eu ma sustine ca asa trebuie,dar nu se implica si ca in inima lui nu va fi niciodata impacat cu asta [xx(]. Acum va intreb eu pe voi ce as putea face ,pt. ca eu chiar vreau sa infiez(am 38 ani si nu mai am nici timp,nici nervi pt.alergat la medici care spun ca sint sanatoasa si sa am rabdare). Multumesc anticipat

---

Vicar draga, imi pare rau, insa eu nu prea am inteles ce a vrut sa zica sotul tau: divortam, pentru ca eu stiu ce inseamna sa anu am mama... naturala!!!????[V] Si faza cu cainele nici pe asta nu am inteles-o.... Aici era vorba ca vreti sa adoptati un copil, care sa fie numai la vostru, sa il iubiti si sa ii oferiti tot sprijinul din lume... ce vrea sa zica fraza zisa de el?! Poate nu inteleg eu bine... Plus ca aruncatura cu divortatul... hmmm... nu mi se pare o joaca... ceva scartaie si mai intai trebuie sa va puneti la punct problemele personale... un copil nu e o joaca! Imi pare rau![V] Mami si [url="http://picasaweb.google.com/claudiasandu76/Ioana"]Ioana nasturica[/url] Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.

[vicar]

Stiu ca nu te poti juca cu sufletul unui copil( sora mea s-a chinuit 7 ani pe la medici si acum are 2 stelute de baietei gemeni 2 ani 1/2 pe care ii cresc impreuna cu ea de cind au venit din maternitate si ei imi lumineaza sufletul numai cind ii aud [biz]),dar normal ca si eu vreau ca orice femeie sa am steluta mea ca doar d"aia traim,sa avem pt cine lupta. Chestia cu divortul sincer nu-l cred in stare sa o faca(da din gura sa ma enerveze),iar replica cu ciinele nici eu nu am inteles-o si sincer nu-mi bat capul. Aseara a redeschis subiectul si mi-a spus sa reincep sa ma duc la doctor,l-am refuzat categoric,habar nu am ce sa fac.

[cons]

Asta am scris mai sus: ,,Sotul meu a fost chiar surprins asa de tare incat a incercat sa dea inapoi. I-am spus chiar, ca daca nu vine cu mine sa vada copilul eu ma despart de el. A venit si surpriza, desi copilul avea doar cinci zile, privirea copilului era numai spre sotul meu indiferent cum il suceau asistentele. Parca ii zicea din priviri ,,ia-ma acasa,,. De atunci sotul meu a fost convins ca acel copil va fi al nostru si chiar asa a fost. Dupa 40 de zile era acasa la noi si acum ne lumineaza vietele." Vicar, asa sunt toti barbati sau aproape toti , le este teama de necunoscut si de faptul ca nu se vor descurca. Oare,cati barbati n-au renuntat la propiul copil sau cati barbati n-au vrut sa renunte la propiul copil? I-a initiativa, nu sta ca timpul trece. Mai tarziu s-ar putea sa nu mai vrei tu. Sotului tau ii este teama de responsabilitati. Dar daca il incurajezi, s-ar putea sa ai castig de cauza. Un copil in sufletul lui si-l doreste si el. Succes! Mama lui Laurentiu. http://www.onetruemedia.com/shared?p=4c51cee17c2e19b163d691&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email

[vicar]

Multumesc cons,ai dreptate,iar in ceea ce ma priveste pe mine nu ma da nimic inapoi,vreau sa cred ca sint mai cu picioarele pe pamint si in conditiile in care am crescut si cresc in continuare 2 copii nu pot spune ca sint neexperimentata. Voi gindi si voi incerca sa gasesc o varianta pt ca daca ne ambitionam o sa raminem singuri.