Sunt nefericita .....?

[Agapimo]

De multe ori am vrut sa va spun povestea mea,dar nu am indraznit sa cer un sfat nimanui,nu din rusine,dar ca poate as fii judecata intr-un fel. Nascuta in Romania,la un an parintii mei au emigrat in Olanda,am locuit 22 de ani la Rotterdam,iar 4 ani in Franta intre Paris si Lyon,ocupatia stewardeza.Si asa mi-am cunoscut actualul concubin si tatal fetitei mele. Eu de fapt am mai scris pe forum o data acum ceva 1 an in urma,avand probleme cu soacra mea,ea de fapt locuind la etajul 2 ,iar noi la parter.De fapt la greci in general familile locuiesc ori inpreuna in aceeasi casa,s-au pe aceeasi strada...etc. Dar cum va spuneam mi-am cunoscut sotul cand zburam pt. Air France,si asa s-a intamplat sa las totul in urma si sa ma complic cu mai multe probleme decat ma asteptam de fapt. Imi pare nespus de rau ca acum faptl este consumat si numai ma pot intoarce inapoi de unde eram,o duceam foarte bine si singura si nu aveam atatia nervi ca acum. Dupa ceva timp dupa ce ne-am cunoscut am decis sa ma mut in Grecia,in Panorama Voula de fapt unde locuiesc acum,m-am instalat ,totul bine si frumos pana cand mama si fiica lui ...parca aveam impresia ca ne luam la intrecere. Putin timp a fost bine,dar acum realizez si de ce?fiind aici mutata am ramas si insarcinata,atunci lucrurile au inceput sa se schimbe radical. Toate weekendurile si le petrecea cu fiica lui in varsta de 7 ani,timp pentru mine nu avea parca devenisem o ciuma eu si copilul lui pe care il purtam.Chiar si sotia lui incepuse sa-l contacteze mai des ,dar eu nu bagam inseama asta la inceput. Pe durata sarcinii am fost desul de stresata,cu mama lui care venea sa-mi faca mereu mi-e ordine in fiecare zii in viata mea ,de parca aveam 2 ani si trebuia sa mai cresc...mhhhmmmhh....offff Lucrurile nu s-au schimbat nici pana in prezent,fetita mea s-a nascut la 7 luni,pe 7 mai 2007,astazi avaand deja 9 luni si eu tot neferita sunt vazand ca el face numai impotriva mea totul. Fiica sotului meu este un copil care i se ingaduie totul cand bate din palme,pentru ca tata are bani decat pentru ea si nu pentru cealalta sora.Este o fetita destul de egoista,merge la o scoala privata,face balet,inot...etc care totul costa bani ca pe oriunde in general,iar cand este vorba despre fetita mea el sa nu auda ca i-am cumparat ceva s-au cand ma vede ca ma ocup bine de ea,devine foare gelos pe propiul lui copil. De ce gelos,pentru ca fiica lui nu a crescut cu parintii impreuna,fiind despartit de fosta lui sotie inainte de a se naste fiica lui. Am avut foarte multe discutii ,ca mai tot timpul lui disponibil si-l petrece cu fiica lui,si nu cu mine s fiica mea. In fiecare weekend vine acum, decand Alexandra fiica mea s-a nascut.In timpul saptamanii lucreaza,de acord dar imi doresc si eu un weekend doar cu el si fiica mea. Din pacate nu port aceeasi iubire pentru fiica lui,cum imi pot iubi coilul mea,si nu cred ca altcineva care daca ar fii in locul meu nu ar spune astfel,pentru ca acesta este adevarul. Mereu ma cert cu Spyros tatal Alexei si il confrunt cam des in ultima vreme decand Alexa a mai crescut,pentru ca ma lasa mereu singura si nu il intereseaza nimic de noi. In vara anului 2007 mi-a facut foarte mult rau,plecand cu fiica lui si mama lui in vacanta,iar eu ramaneam acasa singura singurica cu fiica mea si catelusul meu Lady. In ultima vreme ma ameninta foarte des spunandu-mi,ca ma lasa si el va alege pentru familia lui,fiind (fiica si mama lui Spyros) Sincer m-am saturat de atata ipocrizie si nesimtire din parta lui,vazand cum sunt tratata de fiecare data,stiti cum vine weekendul imi vine sa ma urc pe pereti,ma bucur ca momentan fiica lui numai sta cu noi,acum sta cu bunica,inainte trebuia sa am grija de ea fortat vrand ,nevrand. Sunt foarte dezamaginta,pentru ca mi-am lasat o casa cumparata in Olanda in urma,un appartament superb inchiriat in Franta si un job care acum nu l-as mai putea recapata asa de usor.... Stiti mai bine singura decat cu un om care vrea sa faca ceea ce lui ai place si celalalt de langa el numai conteaza. Offf...am atatea de spus dar sincer nu vreau sa va mai supar si cu povestea mea,inteleg si stiu ca exista persoane cu probleme mult mai grave fata de mine. Va rog un sfat cum asa putea proceda sa ma simt mai bine sufleteste. Multumesc din suflet pentru timpul acordat. Agapimo si Alexa 9 luni Nu judec pe nimeni,ma judec singura in fiecare zii si cer un sfat omenesc si sincer

[petaluda]

Buna ! imi pare rau ca esti asa de nefericita. Daca vrei poti sa imi scrii pe PM, vad ca esti tot din Atena si mai avem cateva lucruri in comun, nu iti pot propune sa ne intalnim pt ca din pacate am un program tare incarcat, plec dimineata si ajung la orele astea acasa... Cat despre poveste ta, am cateva intrebari, ca sa inteleg mai bine. De comun acord ati decis ca tu sa te muti la Atena ? Spyros locuieste cu tine ? Poate se simte vinovat fata de prima lui fetita ( n-am inteles exact cu cine locuieste ea, daca momentan doar cu bunica sau de obicei asa ) El ce zice cand ii expui problemele tale ? ce rezolvare vede el ? Despre comportamentul fata de prima fetita, care zici tu ca este rasfatata, nu stiu daca ai observat deja dar in general la Greci exista acest mit al copilului-rege, caruia i-se indeplinesc toate placerile. Ce nu mi se pare normal este sa nu se comporte lafel cu ambii copii. Si bunica ce zice, ea cum se comporta cu ambele nepoate ? Fetele se cunosc ? De ce nu faceti activitati cu ambii copii in WE ? Ce mi se pare iarasi un pic aiurea este ca el nu va considera si pe voi ca fiind familia lui. Sau macar si pe Alexandra. Adica el cand iti spune ca va alege familia lui in detrimentul vostru ce rol considera ca va juca fata de fata lui ? Despre faptul ca vrei sa pleci, iti inteleg dorinta, dar in functie de cum e declarata fetita poate fi mai greu sau mai usor. Ai grija sa ti cont de toate aspectele legale pentru-ca apoi poti sa ai mari probleme. Chiar ar exista posibilitatea unei stabiliri in Olanda sau Franta? Of, te-am asaltat cu intrebari...

[Lemoni]

Si mie imi pare rau de suferintza ta , ma gandesc si eu la fel ca Petaluda poate se simte vinovat fatza de ea. Apoi fetitza ta e inca mica si nu poate sa se inteleaga cu ea cum se intelege cu fata cea mare.Cine stie cum a fost relatia lui cu ea cand era micutza poate abia acum au format un bond.Nu trebuie sa fi geloasa ca stia-i ca are un bagaj cu el, daca vrei sa ramii impreuna cu el eu zic sa incepi sa-i accepti fata si sa nu o mai vezi ca pe o rivala si sa opresti reprosurile , macar pt un timp sa zici ok am facut-o si pe asta pt casnicia mea dar daca si dupa aceeea continua sa fie rece cu voi si te simti nefericita sti si tu care iti e drumul. "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel

[principe]

Eu un lucru nu inteleg,cum a mers in vacanta fara tine? Chiar daca are o fata si o mama,puteati merge impreuna in vacanta. Duminicile se petrec in famile,in familia voastra,unde sa includeti bininteles si pe fetita lui,iar uneori chiar si pe soacra ...cu toate defectele ei.Asta este familia. [url="http://andreanum.wordpress.com/2008/02/08/bagajelul-de-amintiri/"]Mata Emma lupta iar cu cancerul[/url] http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true# http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?instanceid=77828117

[Clover]

In primul rand felicitari pentru cat de bine scrii in romana avand in vedere ca ai locuit practic in Olanda de la un an. Din tot ceea ce ai scris se simte ca esti foarte trista si dezamagita. Inteleg ca practic traiesti cu soacra si ca partenerul tau vine cand isi face timp sa va viziteze. El e divortat de mama celelilalte fetite a lui? Intrebarea principala ar fi: tu iti mai doresti sa traiesti cu acest barbat? Casatoriti nu sunteti, imi imaginez ca nu ar fi asa greu sa te stabilesti cu fetita in Olanda sau in Franta unde ar putea veni oricum sa te vada cat de mult te vede si in Grecia. Ce sanse ai sa te angajezi pe o linie aeriena care zboara in in Grecia? Nu sunt familiara cu detaliile, dar presun ca vrei ca zborurile sa te aduca suficient de des acolo unde locuiesti. If all else fails, look cute.

[Rufus]

Un sfat mi-e greu sa dau. Imi spun doar o parere, ok? In primul rand nu ai precizat nimic despre dragostea pe care i-o porti (sau nu) sotului tau. Este important, pentru ca asta iti da o directie. Acum simti ca ai facut o greseala. Ei, si ce? Greselile se indreapta, nu? Doar sa tii seama ca acum ai un copil, oricum nu mai poti avea aceeasi viata. Si, in general, oricat ne-ar parea de rau, ce-a fost canva, nu mai este... Nu trebuie sa te simti vinovata pentru ca nu-i iubesti copilul ca pe al tau. Este suficient sa intelegi ca si ala e un copil si, daca este unul dificil, e numai vina parintilor, bunicilor sau pur si simplu a conjuncturii in care este pus. Oricat i-ar oferi tatal, pentru ca nu-i ofera o familie raul se adanceste. Compasiunea este sentimentul pe care trebuie sa-l incerci pentru un copil in situatia asta. In momentul asta ai doua variante: ori pleci, unde te duc pasii, ca sa-ti vezi de viata ta, asa cum vrei, ori incerci sa te scuturi de nefericire si sa iei viata asa cum e, inclusiv dupa interesul tau. Depinde de structura ta. Daca esti o femeie puternica, stai dreapta in fata sotului, ii pui conditii, iti spui parerea, dai cu soacra de pamant si pui pe primul plan familia ta, adica sot si doi copii. Daca nu esti puternica, fugi, pentru ca fuga e sanatoasa uneori. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[claudia_a]

quote:

---

Originally posted by Rufus
Un sfat mi-e greu sa dau. Imi spun doar o parere, ok? In primul rand nu ai precizat nimic despre dragostea pe care i-o porti (sau nu) sotului tau. Este important, pentru ca asta iti da o directie. Acum simti ca ai facut o greseala. Ei, si ce? Greselile se indreapta, nu? Doar sa tii seama ca acum ai un copil, oricum nu mai poti avea aceeasi viata. Si, in general, oricat ne-ar parea de rau, ce-a fost canva, nu mai este... Nu trebuie sa te simti vinovata pentru ca nu-i iubesti copilul ca pe al tau. Este suficient sa intelegi ca si ala e un copil si, daca este unul dificil, e numai vina parintilor, bunicilor sau pur si simplu a conjuncturii in care este pus. Oricat i-ar oferi tatal, pentru ca nu-i ofera o familie raul se adanceste. Compasiunea este sentimentul pe care trebuie sa-l incerci pentru un copil in situatia asta. In momentul asta ai doua variante: ori pleci, unde te duc pasii, ca sa-ti vezi de viata ta, asa cum vrei, ori incerci sa te scuturi de nefericire si sa iei viata asa cum e, inclusiv dupa interesul tau. Depinde de structura ta. Daca esti o femeie puternica, stai dreapta in fata sotului, ii pui conditii, iti spui parerea, dai cu soacra de pamant si pui pe primul plan familia ta, adica sot si doi copii. Daca nu esti puternica, fugi, pentru ca fuga e sanatoasa uneori.

---

Mai scurt si mai bine zis de atat nu se putea! E si parerea mea! Tu si copilul tau sunteti cele mai importante... asa ca fii curajoasa si decide![flo] Mami si [url="http://picasaweb.google.com/claudiasandu76/Ioana"]Ioana nasturica[/url] Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.

[ellej]

quote:

---

Originally posted by claudia_a

quote:

---

Originally posted by Rufus
Un sfat mi-e greu sa dau. Imi spun doar o parere, ok? In primul rand nu ai precizat nimic despre dragostea pe care i-o porti (sau nu) sotului tau. Este important, pentru ca asta iti da o directie. Acum simti ca ai facut o greseala. Ei, si ce? Greselile se indreapta, nu? Doar sa tii seama ca acum ai un copil, oricum nu mai poti avea aceeasi viata. Si, in general, oricat ne-ar parea de rau, ce-a fost canva, nu mai este... Nu trebuie sa te simti vinovata pentru ca nu-i iubesti copilul ca pe al tau. Este suficient sa intelegi ca si ala e un copil si, daca este unul dificil, e numai vina parintilor, bunicilor sau pur si simplu a conjuncturii in care este pus. Oricat i-ar oferi tatal, pentru ca nu-i ofera o familie raul se adanceste. Compasiunea este sentimentul pe care trebuie sa-l incerci pentru un copil in situatia asta. In momentul asta ai doua variante: ori pleci, unde te duc pasii, ca sa-ti vezi de viata ta, asa cum vrei, ori incerci sa te scuturi de nefericire si sa iei viata asa cum e, inclusiv dupa interesul tau. Depinde de structura ta. Daca esti o femeie puternica, stai dreapta in fata sotului, ii pui conditii, iti spui parerea, dai cu soacra de pamant si pui pe primul plan familia ta, adica sot si doi copii. Daca nu esti puternica, fugi, pentru ca fuga e sanatoasa uneori.

---

Mai scurt si mai bine zis de atat nu se putea! E si parerea mea! Tu si copilul tau sunteti cele mai importante... asa ca fii curajoasa si decide![flo] Mami si [url="http://picasaweb.google.com/claudiasandu76/Ioana"]Ioana nasturica[/url] Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.

---

Cred ca Rufus ar fi spus copii tai [:D] Intr-adevar, incearca sa fii obiectiva fatza de fata lui. Probabil e si ea geloasa ca in viata tatalui e o noua mama si un nou bebe. Iar el ar trebui de asemenea sa fie corect fata de tine si noul copil si sa va acorde tot atata timp cat ii acorda fiicei mai mari. Totusi, nu inteleg ceva: el ce a vrut cand v-ati casatorit? Doar o mama pentru copilul deja existent? Si-a dorit-o pe cea mica? Mi se pare ciudata (aparenta) lipsa de afectiune pentru cea mica. Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[dulcetica]

quote:

---

Initial creeata de Agapimo
Sincer m-am saturat de atata ipocrizie si nesimtire din parta lui,vazand cum sunt tratata de fiecare data,stiti cum vine weekendul imi vine sa ma urc pe pereti...

---

Eu cred ca tu nu-l mai iubesti ca altfel nu ai simti asa.Nu stiu ce motivatie a avut sa divorteze de prima,insa o persoana care a avut o asemenea atitudine ,adica sa o lase pe prima nevasta cind era insarcinata ,ar fi trebuit sa-ti trezeasca niste suspiciuni.Faptul ca acum a devenit responsabil in ceea ce o priveste pe fata din prima casnicie e in regula.Ce ma pune pe ginduri este comportamentul fata de copilul tau. Un tata trebuie sa fie egal cu copiii lui. Eu cred ca as fi plecat din momentul in care s-a dus la mare cu fosta lui nevasta.Duca-se ,ca nu-l poti tine cu forta!Dar eu sint mai radicala si tu trebuie sa faci ce simti,indiferent de ce sfaturi vei primi. Cind te-ai mutat cu el v-ati gindit sa fiti in concubinaj ,asta ti-a propus?Ca partea asta a indeplinit-o!Omul nu se poate implica.Se pare ca are nevoie de mult timp sa se ataseze de proprii copii.Ceva e in neregula cu el!Poate e un atu faptul ca-i este indiferenta fata ta si va lasa sa plecati. dulcetica

[A_Iulia]

Dulcetica, el a plecat la mare cu fiica lui si cu mama lui (deci bunica copilului) In plus, eu inteleg ca Agapimo este acum sotie legitima (nu concubina). Am sa-mi dau o parere de pe pozitia de mama de copil, divortata, si al carei fost sot (tata al copilului) isi iubeste foarte mult fetita (copilul nostru). Poate ca sunt subiectiva, dar exact aceeasi traiectorie a avut-o si fostul meu sot (eventualele relatii s-au deteriorat pe parcurs, motiv principal: lipsa timpului investit, orice week-end/seara liber/etc el preferand s-o petreaca cu copilul); nu se va pune niciodata problema reimpacarii noastre, si cu toate astea el a fost dispus sa renunte la oricine i-a aparut in viata datorita copilului. El nu-si doreste s-l insotesti in concedii, pentru ca nu ai o relatie potrivita cu copilul lui. Prefera singur cu fata, sau cu mama lui, ca sa evite discutiile dintre voi. Probabil dragostea intre voi a trecut. Nu inteleg reactia pe care o are fata de fetita ta, dar am mai auzit cazuri de parinti care-si iubesc copiii diferit, chiar in cadrul aceleasi casnicii. Ori poate, cum s-a mai spus, inca este prea mica; nu poate sa iasa cu ea singur (probabil asta ar prefera); pe cand cu cealalta fetita poate. In orice caz...este foarte posibil ca el sa vrea sa renunte usor la tine. Gandeste-te serios la asta. De fapt gandeste-te la TINE.Ce vrei tu pentru tine si pentru copilul tau. S-ar putea ca o abordare de pe o pozitie de forta sa nu-ti aduca efectul scontat. Ia si asta in calcul, si hotaraste cum vrei sa actionezi. Imi pare rau de tine, sincer. In majoritatea cazurilor barbatii se detaseaza de copiii din casniciile anterioare; sau cel putin nu consituie o bariera in calea unei noi casnicii. Totusi exista si exceptii. Edit: acum am vazut ca a mentionat ca sunt concubini. Desi in alta parte vorbeste despre "sotul meu" si "soacra". Nu e chiar foarte important...insa oricum e neclar. Adina + Olivia Q1.04