Sunt nefericita .....?

[panaa]

...nici nu mai este nevoie sa mai zici ceva.....din ceea ce ai povestit reies indeajuns de multe pentru a-ti spune parerea mea TERMIN-O CU EL CAT MAI CURAND! Ai familie care sa te sprijine? Esti sanatoasa? Fetita ta este sanatoasa? Ce mai astepti? ...sa treaca anii si sa realizezi ca ti-ai ratat viata pentru unul care niciodata nu te va avea pe lista lui de prioritati? ...mai ales ca a si inceput sa te ameninte..... CHIAR DEPINZI DE EL?...... Nu vreau sa fiu inteleasa gresit dar consider ca nu trebuie sa depindem de nimeni niciodata!!! Indiferent cat de greu ne-ar fi TREBUIE SA GASIM IN NOI PUTEREA DE A LUA DE LA CAPAT!!!! ...ai ce iti lumineaza cu adevarat viata MINUNEA TA DE FATA! ...altceva, NU MAI CONTEAZA!!!Sanatate sa iti dea Dumnezeu si putere! Asteptam vesti bune! Mirela si Ana Mihaela 20.11.2006 [url="http://picasaweb.google.com/miry77/NisipurileDeAur2007"]La mare 2007[/url] [url="http://b2.lilypie.com/ZHtGp2.png"]varsta anei[/url]

[Loma]

eu consider ca ai posibilitatea materiala sa iti vezi de drumul tau, si sa iti cresti copilul linistita, de ce zici ca acum mai greu o sa gasesti sa lucrezi tot in domeniul in care ai fost, ai incercat? zici ca ai casa in Olanda, de ce trebuie sa stai sa inghiti ce nu iti place, nu prea stiu cum e cu copilul, dar banuiesc acum fiind mic si nu e atasat prea mult de el, poate te va lasa sa pleci mai usor, mai incolo ... nu se stie.

[amelie-chan]

Eu nu-ti dau un sfat dar iti pot spune ce asi face eu in situatia ta: M-as duce , invartindu-ma. Pt. ce sa mai stau, sa astept sa-mi cresca fetita destul de mare pentru a simtii si ea raceala si indiferenta celui care ii este tata???!!!Sa-l vad cum face diferente intre copii lui, celei mari sa-i cumpere de toate si sa o duca peste tot, iar cele-i mici nimic.?!Pt. ce sa mai aman - pt. a-mi face propriul copil sa sufere?!- nu multumesc. Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.

[Tisina]

Eu nu o sa iti dau nici un sfat, iti pun insa o intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui si tu: IL IUBESTI? De raspunsul acestei intrebari tine si rezolvarea problemelor tale. Mult succes si multa intelepciune in a lua decizia potrivita! Tisina

[buli]

eu, daca l-as iubi, as incerca sa ma port cu fiica lui mai mare ca si cum ar fi si a mea. daca nu l-as iubi, mi-as negocia plecarea. cu copil cu tot. nu de pe pozitii de forta. nu stiu de ce cred ca nu ar merge. [url="http://www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag"]@[/url]

[dulcetica]

Nu intimplator am intrebat daca i-a propus sa stea in concubinaj,desi nu am nimic impotriva acstui mod de convietuire.Totusi mi se pare cam mult sa te multi in alta tara ,sa renunti inclusiv la un servici care iti place ,sa mai faci si un copil cu o persoana care se comporta nu tocmai iubitor. Probabil la inceput a fost altfel! dulcetica

[bubic]

Poate sunt mai egoista din fire, dar eu daca as fi fost in locul tau, cred ca l-as fi parasit de mult... Sau astepti ca fata ta sa creasca si sa vada aceste diferente, ca tati o iubeste mai mult pe cealalta, ca prefera sa-si petreaca timpul cu cealalta decat cu ea, ca-i face celeilalte poftele si ei nu? Nu stiu, dar ar trebui sa fii putin egoista pentru sufletul tau si pentru fata ta. Pai cu soacra ai probleme, cu fiica lui ai probleme, cu el ai probleme... Nu inteleg de ce sau pentru ce te sacrifici, pentru ca am inteles ca material te-ai descurca si fara el. O viata ai, nu o irosi pentru nimic. Conteaza foarte mult linistea sufleteasca si impacarea cu sine. Tu nu ai nimic din astea doua. Ar trebui sa-ti pui in balanta ce ai de pierdut si ce ai de castigat si abia atunci vei afla raspunsul pe care-l cauti. Orice decizie vei lua, sper sa fie cea buna pentru tine si fetita ta. Multa intelepciune!

[grenouille]

fara sa supar pe nimeni - ai incercat, in loc sa se duca el spre fetita lui mai mare, sa o aduceti pe ea la voi? Pe de o parte, si ea are dreptul sa se bucure de surioara ei. O relatie intre frati se construieste, mai ales cand fratii nu-s din aceiasi parinti (au decat unul comun) si cand sunt la o distanta destul de mare cu ei. Pe de alta, fetita cea mare e o parte din trecutul sotului tau. Parte pe care nu o poate nimeni sterge, si sa vrea. Presupun ca stiai de existenta ei, atunci cand ai inceput relatia cu sotul tau. Cum vedeai atunci relatia, si ce s-a schimbat intre timp? mie mi se pare foarte, foarte urat ce ai scris -desi sunt convinsa ca nu iti e foarte usor: "Sincer m-am saturat de atata ipocrizie si nesimtire din parta lui,vazand cum sunt tratata de fiecare data,stiti cum vine weekendul imi vine sa ma urc pe pereti,ma bucur ca momentan fiica lui numai sta cu noi,acum sta cu bunica,inainte trebuia sa am grija de ea fortat vrand ,nevrand." - care este ipocrizia? ca isi iubeste si fiica mai mare? cum te-ai simti daca altcineva (actuala partenera a fostului tau sot, in ipoteza ca va veti desparti) va gandi asa ceva despre copilul tau? -------------------------- "blonda, 1,75, 90C, nu vand nimic, doar ma laud..."

[Raluk31]

Cred ca eu as renunta si m-as intoarce in Franta. Pentru ce sa stau cu un barbat pe care nu-l intereseaza de mine si de copilul meu?Si apoi,cu experienta ta,poate vei reusi sa te reangajezi la Air France; daca nu,altceva,stii atatea limbi..Succes![flo] Raluca [url="http://bd.lilypie.com/wUDkp2.png"]in asteptarea micutei Anais[/url]

[norocuta]

N-as fi scris un rand aici daca nu as fi casatorita cu un barbat care are un copil de 7 ani (a carui mama a murit la nastere), iar bebeul nostru are 17luni...asadar oarecum similar, dar...nu la fel. Noi de cand am decis sa ne casatorim nu ne-am indoit o clipa ca baietelul va locui cu altcineva decat noi, drept parinti. Avea doua bunici iubitoare care-l doreau spre crestere, dar eu l-am "vazut" ca pe o parte din corpul sotului meu. N-am simtit nici o clipa obligatie in ingrijirea lui, indiferent de caz. Daca ti-as spune ca am simtit iubire, nu m-ai crede ca ai scris ceva legat de asta... Noptile cand era bolnavior era pazit de mine. In prima zi de gradinita aveam lacrimi in ochi, iar sotul m-a linistit ca si el ar emotii..de parca pleca in armata. Dupa prima saptamana de gradinita educatoarele ne-a zis ca atunci cand e obosit cere "DIDI" si ele credeau ca e jucaria preferata. In realitate era numele meu pocit (pentru ca nu l-am fortat sa ne zica mama si tata). De cand am ramas insarcinata cu fratiorul lui l-am "pregatit" sa simta si el important, i-am cerut permisiunea sa folosim patutul lui vechi, sa-i pregateasca o jucarie, el cara pachetele de Pampers de la supermarket, etc...acum este o relatie extraordinara intre ei, fara gelozii, fara pretentii. Deja se pot juca impreuna cu mingea ...ori se alearga si ne umplu casa de fericire cu rasetele lor. Nu ma pronunt in nici un fel in ceea ce priveste nefericirea ta, este prea personala, iar fericirea pentru fiecare dintre noi poate insemna altceva. Am vrut numai sa iti spun ca "se poate si altfel", chiar cu copii din doua casatorii...insa noi, eu si sotul meu de la inceput ne-am dorit "o familie". Avem si zile bune si zile rele, dar in toate exista o balanta si ne revenim. Numai bine iti doresc! ______________________________ www.piersicute2006.blogspot.com