Oare sa divortez?

[allexxa]

Buna, numele meu e Laura si va scriu de pe contul prietenei mele. Am incercat sa-mi creez cont acum cateva zile dar din pacate inca n-am primit emailul de confirmare, asa ca am decis sa va scriu de pe contul ei. M-am casatorit la 20 de ani (acum am 23.5) din mare mare dragoste cu un coleg de facultate cu doi ani mai mare (facultatea am facut-o in Statele Unite si el e american). Iubire nebuna, copilareasca, pentru 2 ani. Credeam ca e pe viata. Intre timp eu am devenit mult mai matura, mai calculata. Simt ca imi ticaie ceasul biologic, vreau copii, etc. El inca studiaza (eu lucrez) deci pentru urmatorii ani e greu si din punct de vedere material. In plus, nu vrea copii. Nu pana pe la 30 si ceva de ani. Nu ma bate, nu ma inseala, se poarta frumos in general, ma iubeste in felul lui. Porblema mea e ca felul lui de iubire copilaresc ma enerveaza la culme. Eu vreau sa am un sot care sa ma iubeasca dar care sa se si streseze pentru noi. El nu se gandeste la viitor de loc. Unde o sa locuim, ce-o sa mancam, cum o sa ne descurcam, etc. Eu imi fac planuri, lui nu-i pasa. Il intreb ce parere are intr-o problema, imi spune ca nu stie si ca sa hotarasc eu. Acum ca are vacanta, credeti ca s-a stresat sa-si gaseasca un summer job? Bineintelesa ca nu caci el trebuie sa se relaxeze! Simt ca am nevoie de stabilitate si nu o am. Ma simt singura si cateodata imi vine sa-mi ies din minti. Lui nu-i pasa nici de notele care le ia (apropos, am aflat ca nu s-a dus la nu stiu cate cursuri si prin urmare nu a trecut 2 materii, lucru care in Romania n-ar fi asa de grav dar aici in State este), nici de faptul ca-l rog sa mai spele vasele, sa fie mai atent la nevoile mele emotionale, etc. Ii place la nebunie sa petreaca timp pe internet, in timp ce eu trabuie sa ma ocup de treburile casnice, sa platesc facturi, sa ma stresez pt. viitor, etc. Viitorul il vad cam asa: daca il imping de la spate si ma innebunesc de stress, poate o sa face ceva. Oricum, niciodata n-o sa ma pot baza pe el prea mult. Si cand vad alti soti care sunt atat de stresati pt. familia lor, cum le pasa de mult de nevestele lo, etc., imi vina sa mor. Tot timpul imi reprosez ca m-am grabit si m-am casatorit muuuuult prea devreme. Ma gandesc sa divortez. Il mai iubesc dar mi-e teama ca daca nu fac pasul asta acum, nici n-o sa-l mai fac vreodata. I-am exlicat, l-am implorat sa se schimbe, sa devina mai matur, dar nu vrea sa intleaga. Nu pare sa aiba nici un tel in viata. Nu stiu ce altceva sa mai fac. Imi va fi greu, enorm de greu, sunt singura aici si pentru ca mi-am dedicat asa de mult timp lui, noua, nu am atat de multi prieteni. Si va intreb pe voi: credeti ca gresesc? Credeti ca sunt absurda? Credeti ca am sa pot sa supravietuiesc acestei despartiri si sa intalnesc un om adevarat?

[Oliv75]

Buna Laura, e normal sa te iubeasca in felul lui, n-o poate face in felul tau sau al altcuiva[:D] Unii barbati se maturizeaza mai greu si chiar si atunci cand o s-o faca poate n-o sa vezi schimbari radicale, de genul celor dorite de tine...ok, nu e prea descurcaret, nu e pragmatic, e visator etc dar e exact acelasi om de care te-ai indragostit nebuneste. Fiind o fire practica si responsabila o sa compensezi lipsurile lui...dar daca tu hotarasti tot ce misca in casa voastra, ar fi corect sa-ti ofere si ceea ce-ti doresti cel mai mult, un copil.

[diciu]

Din ce povestesti...concluzia mea ar fi destul sa clara...as fugi cat mai repede!! Au trecut vremurile acelea cand daca un barbat nu bea nu isi bate sotia si nu inseala e un sot bun.... Un om care nu se implica..care traieste in dorul lelii..pe care il doar in cot de lumea asta...un om rece..un om de care sa tragi ca sa faca ceva...e mai mare daraua de cat ocaua. Nu prea trebuie asa ceva pe langa casa omului... [:D] Nu aveti copii, esti tanara. Nu stiu daca vei gasi "un om adevarat" dar cu siguranta vei supravietui si vei putea avea iar viata in fata plina de speranta pt viitor. [url="http://community.webshots.com/user/trompetzica?vhost=community"]Poze Sabina Teodora[/url] anda[bis] "daca dragoste nu e...nimic nu e"

[blackpanterro]

Parerea mea e sa nu va apucati de facut copii daca pe tine te enerveaza casnicia asta. Pe mine aia ma enerveaza cel mai mult...nu ne intelegem? hai sa trantim un copil...Rezolvati-va problemele prima data, parerea mea. Iar pe un om nu il prea poti schimba.Oricum cunosc genul lui.Si sotul meu e american si unii din prietenii lui sunt asa cum il descrii tu pe sotul tau, fara planuri, ii doare in cot de job si scoala(mai mult de scoala ca la job trebe sa mearga ca au contract). Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005) [url="http://picasaweb.google.com/blackpanterro/CroatiaTheMediterraneanAsItOnceWas?authkey=51fV0Pz0pEg"]Croatia-The Mediterranean as it once was[/url] [url="http://picasaweb.google.com/blackpanterro/NewAlbum611081125PM/photo#5210738316991443538"]A ticket to hell has never been funnier[/url] "With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

[Clover]

De ce te-ai casatorit? De ce nu ai spus nu? De ce ai crezut atunci ca va dura toata viata?

[allexxa]

Scuze, cand am spus ca vreau copii, nu m-am referit la faptul ca vreau copii acum. Nu, nu vreau copii in situatia actuala. Mi-as dori insa sa am copii daca el ar fi responsabil. Cand am spus ca vreau copii iar el nu vrea am spus-o ca sa exemplific unul din lucrurile care ne deosebesc(cum ziceam, ne-am schimbat mult in ultimii ani, in special eu - am devenit mai matura, stiu ce vreau de la viata, in schimb ce el e imatur, asa cum de altfel eram amandoi la inceput). In nici un caz nu mi-as dori sa adunc pe lume un copil nedorit de unul dintre parini si cu un tata care in momentul de fata abia are grija de el insusi.

[allexxa]

quote:

---

Originally posted by Clover
De ce te-ai casatorit? De ce nu ai spus nu? De ce ai crezut atunci ca va dura toata viata?

---

M-am casatorit pentru ca eram atat de indragostita de el si in imaturitatea mea de acum aprope 4 ani mi s-a parut un lucru firesc. Pentru ca intotdeauna am visat sa iubesc si sa fiu iubita din toata inima si am vazut casatoria ca pe un lucru atat de frumos.

[Corina75]

draga mea, Eu am patit-o pe pielea mea...am fost prieteni inca din primul an de facultate (aveam 19 ani amandoi), si ne-am iubit vreo 5 ani dupa aceea, fiecare locuind la casa parintilor sai. Si casatoria a urmat firesc, dupa atatia ani in care ne-a fost bine...dar dupa nunta ne-am mutat la parintii lui..greseala majora pentru ca el era dependent de serviciile maica-sii: mancare de la mama, mama face, mama drege...doar servicii, nu si relatie, pentru ca IQ-ul alor lui era sub medie...fara sa fac eu pe desteapta, dar saracii asa erau. Si pe deasupra si afurisiti.. Eu am incercat atunci sa-l determin sa plecam la casa noastra, sa mergem cu chirie pana puteam face rate sa cumparam un apartament. Nu a vrut. Ba mai mult, era cufundat in calculatorul lui mereu, nu ieseam mai deloc, ba nici nu mai vorbeam prea multe in ultima vreme. Eram tare abatuta si m-am refugiat in munca... Cert este ca tipul era asa cum il descrii tu pe sotul tau: il durea in cot de viitor, de familia noastra, nu era deloc practic, cu initiativa, sa te poti baza pe el... Aveam mereu impresia ca eu sunt barbatul si el e femeia, trebuia sa-l imping de la spate ptr orice. Si ce crezi ca am facut? Iti dai seama, pentru ca acum vorbesc de el la trecut: am plecat si l-am lasat cu maica-sa... Si gata. Mai e ceva aici, foarte important: intre timp am cunoscut pe altcineva, un tip super, soarta mea, care m-a facut sa vad si mai tare diferentele intre un copil (asta era fostul meu sotz) si un barbat adevarat. Poate noua legatura, pe care nici un moment nu am simtit-o incorecta fata de nimeni, adica vinovata, vreau sa zic...m-a ajutat sa ma decid. Laura, problema este ca doar tu decizi. Eu ti-am povestit un caz, dar viata ta e viata ta. Insa omul nu se schimba peste noapte... Iubirea aia nebuna vine si trece, important e ce ramane dupa ce se stinge valvataia: ce te mai poate tine impreuna. Un copil? no way! cine crede ca u copil leaga o casnicie nefericita se inseala amarnic. As putea sa-ti mai povestesc mult si bine.... Daca vrei sa ma intrebi ceva, scrie-mi email sau pm..... mult noroc si intelepciune! Corina si [bonjovi] Andrei (24.11.2004)

[Lemoni]

Descrie-mi si mie barbatul ideal pt tine. Dragostea e oarba , dar fatfrumos este numai in poveste. "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel

[allexxa]

quote:

---

Originally posted by Corina75
Cert este ca tipul era asa cum il descrii tu pe sotul tau: il durea in cot de viitor, de familia noastra, nu era deloc practic, cu initiativa, sa te poti baza pe el... Aveam mereu impresia ca eu sunt barbatul si el e femeia, trebuia sa-l imping de la spate ptr orice. Corina si [bonjovi] Andrei (24.11.2004)

---

Da, exact asa simt si eu. 100% exact asa. Multumesc pentru raspuns!!