Cand spunem copilului ca este adoptat?

[anca_nicolae]

Evident, eu, anca, am revenit cu intrebarea: si acum, ACUM, cand va era clar ce a zis medicul, ce ati gandit?

 

Si mama naturala mi-a raspuns uimtor [din pct meu de vedere]: M-am bucurat pentru ca mi-am dat seama ca sunt SANATOASA, nu am cancer la stomac cum banuiam, si deci, nu o sa mor.

 

...

 

Eu anca, am intrebat: daa, era fff importnat, si APOI, ce v-ati gandit s afaceti? Cum sa le spuneti parintilor.. lui?

 

Ea: aaa, am stat foarte linistita, m-am gandit ca o sa le spun cand o sa ma intrebe!!!!!!!! Si, din acea zi, pt ca m-am bucurat de sanatate, NU am mai avut nici o greata, din clipa aceea pana te-am nascut m-am simtit perfect. Am fost la scoala normal, toata sarcina m-am ingrasat f putin, doar 1 masura in plus mi-am luat la pantaloni, nimeni nu a observat [eu fiind rusoaica eram oricum mai dezvoltata decat restul elevelor]. Am facut si toate orele de sport :). Acasa, m-am gandit ca o sa-mi schimb programul de lectii, le voi face cand nu sunt parintii acasa, si cand vin de la serv, eu o sa dorm, astfel TOATA sarcina nimeni nu a observat nimic. O singura persoana, profesoara mea de engleza la meditaie, pe care eu o iubeam f mult, m-a intrebat de ce m-am ingrasat. Atat. Despre nastere, imi facusem planul sa merg la spital cand mi-a zis medicul [ea asa credea, ca se naste la dpn...] si apoi sa ma intorc acasa [credea ca va sta doar cateva ore].

 

dar nu a fost asa...

 

revin

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[anca_nicolae]

Si-a continuat viata de eleva in ritm absolut normal, pana cand, in martie, a dat PROBA DE REZISTENTA la sport [adica acei 2000 de m in jurul scolii...]. Ea era luna 8, dar cum povestea ea, se simtea perfect. A dat linistita proba [!!!], a venit acasa, si... a simtit o durere mare la burta... Pentru ca avea dpn in aprilie, si fiind sigura ca se naste fix la dpn, nu s-a gandit nici o clipa la nastere, asa ca s-a culcat, sperand ca trece.

 

Chiar mi-a zis: TOATA viata ce a urmat am REGRETAT amarnic ca m-am culcat in acea dupa-amiaza...

 

[aici a fost primul meu gand ca de fapt, din acea atitudine relaxata fata de mine si fata de ex, se va ajunge la ura... :(]

 

A dormit ceva, si seara, pe la 7, a venit mama ei acasa, uimita ca doarme in timpul zilei, stiind-o activa. O trezeste si zice: ce e cu tine, esti racita, ti-e rau? De ce dormi? Tu nu dormi nicioadta ziua...

 

Si ea, fiica acelei mame, ii raspunse: nu sunt racita, dar trebui sa ma duci la spital, cred ca nasc!

 

DANG-DANG...

 

Tot mama mea naturala a adaugat la poveste: si, in ACEA CLIPA am apreciat ca mama, desi socata [cine nu ar fi fost????] a reactionat normal si a chemat un taxi...

 

Cand m-a lasat la maternitate, am RUGAT-O sa nu-i zica nimic lui tata [tata extrem de sever].... dar, i-a zis.

 

Noaptea a fost un COSMAR. Evident, ea nu era deloc pregatita despre nastere, mai mult, cred ca au fost complicatii, pentru ca mi-a aratat pe incheietura mainilor vene taiate si cusute, mi-a zis ca pur si simplu nu mai stia ce s eintampla cu ea, a fost iadul pe pamant, si ca doar 2 chestii isi mai aminteste:

- un medic bou care spunea ca lasa, sa o doara, sa invete si elevele astea curve ce inseamna f..., si

- la un moment dat a auzit pe medic zicand: trebuie urgent s afacem ceva ca sigur copilul a murit dupa atat chin, dar macar mama sa nu ne moara, ca intram la puscarie.

 

Ea, mama naturala spunea, dupa atatia ani [adica vreo 27] ca nu stie daca a nascut natural sau cezariana, atat stie, un cosmar, daar, ca asistenta s-a speriat cand am iesit eu [nu stie pe unde] si a zis: domnul doctor, copilul asta nu-i mort, e VIUUUUU, si misca din toate... Cica am luat, cu stupoare, nota 10, cand medicul si toti erau siguri ca eram moarta de mult in burta, din cauza travaliului groaznic...

 

A ajuns in salon, si a 2-a zi de dimineata isi aminteste ca a venit un ALT medic, la raportul de dimineata. Medic pe care ea l-a ADMIRAT f mult pentru ca, dupa ce a citit fisa ei din noaptea ce trecuse, ia- zis cu voce ATENTA: draga, gandeste-te BINE ce faci cu acest copil, ca altul, nu o sa mai ai NICIODATA!...

 

Eu.. cred ca i s-a rupt uterul si au trebuit sa i-l scoata... :(

 

Ea, nu a intrebat medicul de ce [dupa cosmar, nici nu voia sa mai auda de copii], dar i-a spus: multumesc ca mi-ati zis, si mi-ati dat sansa sa aleg. Dar oricum, nu pot alege sa-l pastrez.

 

AICI este un moment de suspans..

 

revin

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[anca_nicolae]

Nu mi-a spus NICIODATA daca a luat in calcul, vreo clipa, ideea de a ma pastra, de dragul amintirii LUI [v-am zis, vorbea de EL chiar asa, cu caps lock :)), cu mare respect ...]. In povestea ei, nu a spus ce a gandit ca va face DUPA natsere, ci doar pana atunci...

 

Oricum, a accentuat ca oricum parintii ei erau mai mult decat severi, si ar fi renegat-o de venea cu copil acssa, ca-i facea de ras, etc, stim, si deci ii era CLAR ca ma va lasa la spital. Dar, v-am zis, am simtit ca a EVITAT sa spuna daca, totusi, ar fi existat vreo cat de mica posibilitate, la vreun vecin, undeva, sa ma pastreze, daca ar fi vrut. Si cre dca ea a stiut ca eu am sesizat evitarea ei, insa a stiut, IN PLUS, ca o voi lasa, nu ii voi cere raspunsul... din delicatezte... si/sau din speranta mea ca ACEL raspuns il voi afla singura, in timp, in ani, din relatia pe care spersam sa o construiesc cu ea.

 

A 2-a zi parintii au venit la spital, amandoi, evident acel tata i-a facut scandal, ca e curva, etc..., si au semnat ca "nu iau plodul acasa".

 

Ea a stat in spital 1 saptamana [de asta cred ca s-a sfarsit cu operatie, dar nu de cezariana... ci de uter scos.. :(], si chiar m-a alaptat, cica aveam parul blond [nu stia de puf vs parul definitiv, credea ca o sa fiu blonda ca ea]

 

Inainte sa pelce din spital, a avut o singura rugaminte, sa imi puna numele Andreea, pentru ca asa o chema pe profesoara de engleza, preferata de ea...

 

A revenit acasa, unde a inceput ALT COSMAR.

 

Tatal ei a oblgat-o sa se mute la liceu seral [sau poate asa era atunci, pe timpul lui ceausescu] si, pe langa reprosuri si jigniri zilnice, o ameninta sa se angajeze dupa liceu imediat, sa NU dea la facultate ca el nu tine o curva in casa, etc...

 

Ea, ca si in cele "9 luni", si-a organizat din nou viata, isi ascundea cartile SUB PAT, ca sa nu o vada tat-su invatand pt facultate, a dat la seral, aluat, ase, s-a angajat, si in catva ani si-a cumparat garsioniera. A plecat si doar rar mai tine legatura cu paritnii, telefonic, vizite ff rare. Nu i-a iertat niciodata.

 

Anii au trecut, si pe la 27 de ani si-a cunsocut sotul.

 

revin, cu un alt soc.

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[anca_nicolae]

Relatia cu sotul ei a fost, iar, una perfecta.., de comunicare sufleteasca etc... Dupa ce timpul a trecut si s-au hotarat sa se casatoreasca, ea se gandise sa-i povesteasca ce se intamplase cu 9 ani in urma...

 

DAR.

 

Chiar in acele zile s-au dus la film si .. in film era o fata, de 16 ani, eleva ok, violata, a facut copil, etc, filmul se termina prost pt ca fata ajungea prostituata. Cand au iesit de la film, prietenul "perfect" zise: daa, AM STIUT dintotdeauna, ORICE fata care face copil la 16 ani, INDIFERENT de motive, este o curva.

 

Si atunci ea... a decis, in singuratatea sufletului ei, sa nu mai povesteasca nimic.

 

Casnicia lor a durat ok, probabil si azi, cu singura exceptie a suspiciunii sotului. Atat. [de aceea ii scrisesem eu in mail despre posibilitatea de a fi libera in ganduri, cu mine, macar cu mine...]

 

Aceasta poveste mi-a incheiat-o, in acea ora [a vorbit cursiv, poate pregatit, poate din amintiri...] cu rugamintea de a nu o cauta pentru a nu banui ceva sotul ei... Si de aceea, ma va suna ea. Doar ea. Adica .. nima.

 

revin.

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[CorinaDani]

anca, daca mama ta naturala nu a vrut sa-ti dezvaluie anumite detalii, nu te-ai gandit sa apelezi la serviciile unui detectiv particular, sa afli cine este tatal tau natural, daca mai traieste ?

 

eu cred ca nu are rost s-o mai cauti, pune-te pentru o clipa in locul ei, avea 16 ani si era pe vremea comunismului. cred ca a trecut prin momente foarte dificile, rusinea si stigmatul "premianta clasei, cu burta la gura" si-au pus amprenta asupra ei; poate de aceea nu vrea sa te accepte in viata ei, pentru ca ii amintesti de o perioada pe care ar vrea s-o stearga definitiv din memorie, ca si cum n-ar fi existat. cu siguranta viata ei s-a schimbat radical dupa momentul in care a aflat ca e insarcinata.

 

femeia aceasta oricum are o viata destul de grea, daca e sa iei de bune cele povestite : sot extrem de banuitor/gelos (oare de ce, o fi fost casatorita fortat cu el, stie ca a nascut un "copil din flori" ? imi cer scuze pentru termen[:I], asa se spunea in acele vremuri), chiar si pentru un mileu mutat 3 mm, probleme destul de grave de sanatate (cu ficatul nu-i de gluma), e cam stresata si la job (ii este probabil teama sa nu-si piarda locul de munca). ti-a aratat destul de clar si diplomat ca nu vrea sa aveti o relatie mai apropiata sau sa tineti legatura strict prin mailuri.

 

nu cred ca are rost sa fortezi nota mai mult de-atat, e posibil sa-i provoci o reactie dura, neasteptata.

 

Corina - mamica printesei Lori ( 25.06.2007 )

 

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

[anca_nicolae]

Inainte sa plecam din cofetarie, mi-a zis [cu o bucurie ASCUNSA]: stii, semeni fffff mult cu EL. Si la provire, si la pometi, si la ochi... parul inchis la culoare... foarte mult...

 

O priveam cum probabil, il revedea pe EL, prin mine. Am stiut ca il iubise, si de aceea, NU am VRUT s acred ca eu am fost "O PATA" in viata ei... Poate de aceea am idealizat toata povestea, in gandul meu, pentru ca nu am vrut sa cre dca sunt o greseala.

 

Si acum, fac trecrea la un alt aspect sesizat de marumiha.

 

Cat de greu este pt un copil sa ajunga sa-si caute radacinile?

 

revin

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[anca_nicolae]

dar am vazut ca mi0a scris corinadani, scuze, nu observasem, eu scriu liber, creez, si dau send si apoi imediat rasounde la siubiect.

 

Dar acum, sa-ti zic: sigur ca nu o voi mai cauta pt relatie. AM SI SCRIS ieri ca daca o voi mai cauta, va fi din alt ungi de vedere. Dar.. si eu m-am gandit la detectiv particular, mai ales ca nu pot fi prea multi ambasadori de 30 de ani care au plecat in 1970..., si acre erau casatoriti, cu 1 fetita de 3-4 ani...

 

Despre ea, STIU ca nasterea mea + perioada de dupa au fost un cosmar pt ea, dar, eu credeam ca voi putea DIMINUA aceasta amintire de cosmar si, mai mult, ca o pot inlocui cu un CASTIG, castigarea unui prieten... Eu cred ca acel sot [apropo, s-au casatorit din dragoste, nici o leg cu mine] este asa dintr-un singur motiv: el a simtit mereu ca ea nu este sincera 100%. Poate doar din aer a simtit, nu stiu. Oricum, ea a mentionat ca au o casnicie perfecta, etc. Si, de aceea, eu crezusem ca o voi putea AJUTA sa scape de stresul ascunzisului.. am mers cu imaginatia mea pana la ideea de a deveni pritenea de familie cu ea si sotul [FARA sa stie cine sunt eu] si de a il convinge pe sot ca nu e chiar asa cum a zis atunci, dupa film, si ca, VIATA TRAITA alaturi de ea ar trebui sa cantareasca mai mult decat "principiul" lui...

 

 

Dar nu s-a putut.

 

 

Am scris celor de la Kanal-D, insa nu mi-au raspuns.

 

revin

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[anca_nicolae]

Deci:

 

Cat de greu e sa-ti cauti radacinile?

 

Mai intai, trebuie stabilit CE anume este greu.

 

Cautatul? Nu.

 

Ci acceptarea ideii ca nu ai fost dorit.

 

Si, in cazul meu, dupa ce "copilul" va fi acceptat "nedoritul", mai greu este raspunsul la intrebarea: ok, nedorit, dar chiar am fost o greseala?

 

AICI este cel mai greu, nimeni nu poate spune ca viata ei si a altor mame naturale ar fi fost mai buna fara acel copil din flori.

 

Poate de aceea am recautat-o dupa 9 ani, pentru ca am sperat ca nu sunt o greseala.

 

Din aceatsa postare, ROG pe toti parintii adoptivi sa incerce sa-i convinga pe copiii lor ca NU SUNT o greseala. Mie, pentru ca nimeni nu mi-a zis de adoptie [eu am aflat singura], nu mi-a spus nimeni ca nu, nu sunt o greseala. De aceea, eu a trebuit SINGURA sa-mi construiesc un podium de "merit", sa ajung sa cred ca acea iubire a existat si ca de aceea eu am meritat sa ma nasc, chiar daca iubirea a fost dificila, si apoi am fost crescuta de paritnii mei.

 

Si aici, fac trecerea la alt subiect ridicat de voi.

 

revin.

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[CorinaDani]

anca, inteleg perfect bunele tale intentii si dorinta arzatoare de a afla cine esti. insa s-ar putea sa-i faci rau fara sa vrei. sunt destul de multe date personale si detalii in povestea ta, astfel incat cineva din anturajul mamei tale sau de la job, daca da din intamplare peste acest subiect, pune cap la cap niste detalii si isi da seama ca d-na X este cea din povestea ta.

 

 

Corina - mamica printesei Lori ( 25.06.2007 )

 

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

[anca_nicolae]

Ce poate face parintele adoptiv

 

Liliana ma intreba daca am cautat-o pe mama naturala pentru ca mi-a lispit ceva in familia adoptiva.

 

In prima faza, as zice ca nu, nu mi-a lispit.

 

Totusi, mi-a lispit. Mi-a lipsit ideea ca iubirea merita totul, si ca nu este doar frichineala intre doi, si ca aceasta frichineala, cand cei doi sunt inteligenti si CEREBRALI, este aleasa cu atentie, urmata de casatorie, si abia apoi de copii.

 

Parintii mei adoptivi au fost f buni, erau amandoi ingineri, culti, ma trimiteau la teatru, nu m-au fortat cu invatatul [bine, la alt subiect am scris ca singura, de frica muncii de sudor la Calan am invatat], nu mi-au taiat din portia de joaca afara, m-au trimis in tabere, nu m-au fortat cu somnul de pranz, cu masa, tata juca sah cu mine ca zicea ca ma duce capul sa gandesc in avans, sa prevad mutari, mergeau cu mine la munte, la Predeal, imi inchiriau in fiecare iarna 3 zile schiuri si asa am invatat cu tata si dupa ureche sa schiez, m-au lasat singura cu cheia de gat de la 6 ani ca sa imi cumpere bicicleta [asa am ales eu, nu mi-era frica, doar statusem la casa de copii pana la 3,5 ani], m-au dat la inot, in general, au fost multumiti de mine.

 

DAR.

 

Nu erau pe aceesi lungime de unda cu mine privind iubirea. Orice film era la tv, eu ziceam intr-un fel, ei, invers. Si poate ca, daca eram copilul lor natural, nu ar fi zis asa inversunat invers, dar asa, tata meru traia cu frica ca sigur mama naturala a fost vreo vagaboanda si sa nu ajung si eu la fel, si atunci... avea tendinta de a-mi taia din fasa ideea mea despre iubire. Mereu ziceau: lasa iubirea, cand intri la facultate, ATUNCI, cand oi putea sa te intretii etc. Sigur, ei aveau dreptate, insa ...

 

Mai mult, 1 data, la un film similar, cand fata venise acasa cu "1 plod", dupa film, l-am auzit pe tata zicand mamei: daca fi-mea ar face as aceva cand ajunge la liceu, as inebuni, nu ar mai fi fata mea, as da-o afara din casa"

 

Ideea asta am auzit-o fara ca ei sa stie, si FARA ca eu sa stiu ca sunt adoptata, si totusi, [aveam vreo 12-14 ani], am gandit imediat ca daca o mare iubire, un suflet pereche, il intalnesti doar 1 data... chestii de roamne de iubire... si oare, chiar e bine sa RENUNTI la o iubire doar pt motivul ca nu e conform "regulametului de ordine interioara"?

 

Exista in mine ideea asta de a nu renunta la iubire.

 

Eu, copiilor mei mereu le zic: maaa, cand v-o place si voua de cineva sa imi ziceti, da? ca eu, la varsta voastra, deja imi placea de x... Sa nu imi ascundeti, da?

Ar fi bien sa ajungeti la sex dupa mai mult timp, cand veit fi mai maturi, mai dezvoltati, mai pregatitit, dar, indiferent ce s-ar intampla, daca si daca o fi sa apara vreun copil, sa nu faceti prostia sa nu-mi ziceti... pentru ca sanatatea voastra e mai presus, si asta este, o sa-l crestem si pe plod...

 

Incerc sa nu-i incurajez sa faca sex/copii prea devreme, DAR nici sa nu le fie FRICA de mine.

 

Mie mi-a fost.

 

Poate... ASTA mi-a lipsit, si poate de asta i-am gasit multe "scuze" mamei naturale. Repet, NU ca sa o pun pe locul de MAMA, nuu, asta nu se va intampla, repet, mama si tata sunt cine te cresc zi de zi si te iubesc, daaaaar, ea a fost o victima. Voiam sa ii "transmit", ca macar eu o inteleg, si pe ea de la 16 ani, si de la 27.

 

Nu pe cea de la 40... :(

 

Cam astea erau ideile ridicate de voi de ieri incoa...

 

Oricand, va voi scrie cu placere.

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori