DOAMNELOR...

[Ingrid S]

Eu nu i-as da dreptate Gabrielei. Nu plangi pentru un EL, plangi pentru sperantele tale irosite, pentru iluziile care ti le-ai facut, plangi ca te doare sufletul. Care femeie poate sta impasibila cand iubitul sau sotul o anunta ca o paraseste? Daca tii cu adevarat la el, este o lovitura groaznica. Plangem daca ne este copilul bolnav sau sufera cineva de langa noi. Plansul e eliberator si eu spun ca nu e o rusine sa plangi. Mai bine decat sa acumulezi frustrari pentru mai tarziu. Dar asta e doar parerea mea, bineinteles. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[gabriella1]

Buna ziua,tuturor Incerc sa raspund punctual (atat cat ma tin mintile dupa o noapte de nesomn si zbucium in suflet-mama e in spital....restul e vointa lui Dumnezeu....si de abia acum as urla si mi-as dori ptr o clipa sa fiu EL). Spunea cineva ca teoria e usoara dar practica... Mie mi-a fost simplu...si nu ptr faptul ca n-am avut copii ci doar ptr ca in 3 ani am acumulat atatea incat divortul a fost ,a venit ca o eliberare.Imi venea sa-i pup mainile ca a fost de acord sa divortam. Nu m-a durut ,sufleteste, n-am plans nici macar dupa vise...am luat-o ca atare si m-am simtit bine. Cred ca ,uneori ,se mai adevereste si horoscopul:)) sunt Scorpion...nu,nu ma bazez si nici nu cred in horoscop..dar pe undeva exista adevar. Sunt un om transant,daca am pus punct pai e punct.Nu stau sa-mi cresc numarul ridurilor si a noptilor de nesomn ptr un neica nimeni.Inca pe atunci eram prea copila,si am rezistat 3 ani.Acum daca s-ar repeta povestea?Simplu,pace mie,pace tie,fiecare in drumul lui,barbati sunt la orice colt de strada ,femei la fel, de ce sa stam sa ne chinuim unul pe altul cand ,daca, ai fi singur ti-ar fi mai bine?!Sa plang dupa ce si cine?Visurile ,majoritatea,se transforma in cosmar,sperantele se naruie ca si castelele de nisip, si eu sa stau sa plang ca la mort?!Oh,Doamne! Pe unele din noi viata ne intaraste,pe unele le moaie. Mama mea n-a avut curajul sa faca pasul acum 30 ani..macar.N-am avut un tata bataus (si ce folos?!)dar a fost pisalog,putin mitocan, cred ca si afemeiat..rar am prins astfel de discutii intre ei...le-am priceput mai tarziu....dar era prea tarziu,pentru mama. Si acum?Mama mea zace pe un pat de spital,eu innebunesc iar pe tata cand il gasesc ma cert cu el.Am avut o mama,cum toate avem, UNICA! Ca majoritatea mamelor , s-au sacrificat ptr mine. Ce n-a inteles mama,si ce nu inteleg in general femeile e ca ,daca un copil e sa fie bun, va fi,daca e sa ajunga depravat,va ajunge si cu tata si fara tata. Daca era sa fiu pe centura ,eram si cu tata la purtator. Tata e tata,un nume pe un act....il respect,dar atat. Am momente cand il dispretuiesc.Stiu,ma veti condamna! Dar nimeni nu stie si nu-i doresc nimanui sa traiasca langa un pisalog,un om nemultumit mereu..etc.Mai bine ne batea,zau! Si atunci,doamnelor, merita lacrimi astfel de...?!Ganditi-va ca anii trec, toate suferintele voastre isi pun amprenta.......intr-o cadeti....si veti avea langa voi-in cazul in care mentineti o casnicie de dragul copiilor- un sot ca tata!!! Chiar daca o ajuta mereu pe mama,bodoganeste non stop ..e ca si picatura chinezeasca.Noroc ca nu stau cu ei...ca eu nu-s ca mama sa-l suport. Parerea mea, sa fiti vesele cand vrea sa divorteze,ca scapati de unul care v-ar face zilele mai amare ,ca un copil creste bun/rau si cu tata si fara tata,ca viata merita traita frumos si in liniste. pupici la toate,putere si dragoste. ps- scuze daca nu am fost destul de explicita... dar mama are doar 59 de ani iar medicii nu-mi dau multe sperante. Gabriela

[balanta]

Gabriela, sunt pe fuga, dar imi aduci aminte de mine acum multi ani.Niciodata nu am privit barbatii ca ceva strict necesar in viata unei femei.Poti sa ai copii si fara barbat.Fata de alte femei la mine notiunea de familie e mult schimbata.Tot din aceleasi motive ca si la tine.Mama a tinut cu dintii de familie,mi-am acceptat tatal asa cum a fost dar in decursul vietii mama mi-a demonstrat ca un barbat iti este ruda doar dupa organul sexual.Poti fi maritata de sapte ori, asta nu inseamna ca ai sapte familii.Familia mea e cea de care sunt legata genetic. Sunt convinsa ca unele vor intelege altele nu.

[gabriella1]

Revin..am recitit mesajele voastre-n-am fost foarte atenta la prima citire,imi fuge gandul in alta parte- dar ,parca,Simona spunea ca il iei dupa ce l-ai testat de mii de ori si dupa un anumit timp ,el se schimba.Nu exista! Asa a fost mereu,ca la momentul schimbarii, a asteptat doar clipa in care sa -si arate adevarata fata. E caracterul!Ala nu se schimba, cu el te nasti! Il ai sau nu-l ai!Punct. Nu poti fi bun si mieros si mare indragostit si iubitor pana la sufocare ca apoi,dintr-o data,brusc si nedorit, se schimba si devine altul. Asa a fost mereu! A jucat teatru sau a fost ea prea indragostita si prea "oarba" si n-a vazut. Sunt cu actualul meu sot de ceva vreme... si sa stiti un lucru... n-am incercat sa schimb nimic la el si nici n-as face-o (a ,ba da, l-as invata sa fumeze,dar cica nu-i place gustul:))dar cu ce e nascut si asa cum este ,nu-l pot schimba. Asa e nascut si asa va ramane pana la adanci batranete. Degeaba intreb un lucru de 10 ori,daca nu e atent la mine,n-aude!Degeaba ii explic ca,uneori,minciuna te poate salva (normal,minciuna nevinovata),nu va minti ,nu poate,nu e nascut cu asta si nu-l pot schimba.Prefera sa i se aduca acuze, stie ca nu e vinovat si nici macar nu deschide gura sa se apere. Daca as fi fost ca el,muream sufocata!:)Eu sunt altfel, el e altfel ..si culmea suntem 2 scorpioni.Temperamente si caractere diferite.De aia e si pace si liniste intre noi. Daca ar fi fost ca mine, rezistam impreuna pret de 2 aventuri,si alea cu discutii ..dupa... Revenind, un om nu se schimba dupa... asa e nascut, isi arata adevarata fata dupa un timp ptr ca,are si el o limita, si nu mai poate rezista in pielea celui care nu este. Daca gresesc,scuze. Pupici ,liniste si dragoste. ps- am intrat pe forum ptr a gasi o solutie de a ramane insarcinata.Dar am vazut prea multe femei nenorocite,si pentru ce?!si ptr cine? si iata unde am ajuns Gabriela

[alexxia_80]

Gabriella, subscriu!! La tot. Ei, eu nu sunt chiar asa tarnsanta si am tendinta sa fiu cam bleaga uneori, dar stiu ca ai dreptate si apreciez oamenii ca tine. Ptr ca eu am vazut, gandeam si eu asa, si dupa ce am patit-o, incet incet parca incep sa ma inmoi...dar nu e bine. Te moi de tristete, ptr ca nu poti ega ca este tare greu, asta nu poti nega. ptr ca El este un nenorocit ptr ca afacut ce a facut, atfel era cel mai bun. Eu ma uit la mine, cat d emult ne-am iubit, a fost dragoste la prima vedere si de atunci ne-am iubit enorm, am avut o nunta erxtraordinar de frumoasa si am mai spus, un copil minunat, frumos, cuminte si dulce. iar el, a fost barbatul pe care il doream langa mine. Nuzic ca nu ne certam, toata ziua chiar, fiind total diferiti, dar tot ne-am iubit. Si dc plangi, dupa asta plangi...Nu dupa nemernicul care a devenit, plangi dupa cel pe care l-ai pierdut. In ceea ce priveste schimbatul...cum sa fie un om opt ai intr-un fel, si deodata sa iti dai seama ca te-a mintit, si de cateva luni e altfel,ca asa e el. Eu nu ma refer la caracter, la chestii din astea. La felul de a se purta. Uite al meu: isi dorea mereo sa fim o familie, sa avem bebe, sa stam linisitit la casa noastra, mereu ma certa ca nu facem nunta aia odata, si uite-l acum: vrea libertate, viata de familie a inceput sa il sufoce (!?), e in stare sa lase chiar si copilul, sa il vada de cateva ori pe saptamana. El nu era asa, orice ai spune. De-aia zic, isi schimba modul de a gandi, nu neaparat caracterul. Oricum, felicitari ptr subiect, cred ca era subiectul de care aveam nevoie aici! Si acum,na, dc mai plangem si noi, ne ierti, ideea e sa mergem pe drumul care trebuie, chiar dc mai intram cu capul in pomii de pe margine :). dar ma intreb oare, dupa astfel de situatii, voi nu credeti ca se poate ca dupa o anumita perioada, lucrurile sa isi intre in normal? Sa se linisteasca tot, sa incepeti sa va iubiti iar? oare nue xista asa ceva? Intrebam si eu...nu da cu pietre....:) PS. Suntem alaturi de tine, ceea ce se intampla cu mama ta e intr-adevar trist...iti dorim si dansei toata puterea din lume!

[Briantis]

Lacrimile nu sunt pt barbatul care inseala ,ci pentru anii pe care i-ai petrecut langa un astfel de om ,pt anii in care a jucat teatru si si-a ascuns adevaratul caracter ,pt iluziile tale si planurile tale de viata date peste cap.

[gabriella1]

eu cred ca un copil pricepe mult mai mult decat putem noi sa explicam.De ce oare,mereu,tindem sa ii "subestimam"?. Mi-aduc aminte de faptul ca aveam vreo 4-5 anisori si toata lumea se prostea in jurul meu cu "papusica","zucam' etc si ma miram de ce Doamne stalcesc oamenii astia cuvintele cand eu vorbeam atat de bine"?! Problema in astfel de situatii nu e copilul ci "noi" sau ele ,ele ,doamnele, care nu se pot detasa rapid de un trecut si nu pot privi cu speranta in viitor.Ce-i atat de greu sa-i explici unui copil ca "tati nu mai vine" ?!El va intelege mai mult decat putem noi crede. Mereu tindem sa spunem "vai,ma doare sufletul' "vai,nu mi se mai opresc lacrimile din cauza lui".Pai , de ce?! Ptr ca ne e greu sau le e greu sa accepte ca ce a fost a fost, trecutul e trecut,nu m-ai meritat,pa,la revedere,ca tine gasesc cu miile ,nu meriti sa sufer..AUGURI ,BRE:). Eu sunt altfel,sunt pragmatica,lupt, dar nu ptr un tembel(scuze de limbaj) nu ptr unul care-si stereg picioarele de sufletul meu. Lupt pana la ultima picatura de viata ptr omul de langa mine, dar cu 2 conditii:sa fie OM si SA MERITE!Altfel,mai bine singura. Sunt unele femei ca mine-au putere, sunt unele ca voi-fara putere, dar si voi puteti fi ca noi,cele puternice, trebuie doar sa vreti. A te parasi un barbat chiar si dupa 10-20 ani,zau,nu e un capat de tara. Ei, si?Scart...mie sa-mi fie bine... La ce-mi ajuta daca plang si il implor sa revina? Sa zicem ca revine.. cine a inselat o data, o face si a doua oara...cine a mintit o data, continua... Sa-l iert?!SA-L IERT?!Nici daca imi face trepanatie pe creer.Da' , ce, imi iert copilul ca a facut o pozna?Imi iert parintii ptr ca erau prea nervosi si prea plini de toate?! In cazul unui astfel de barbat.... NICIODATA! pupici si sa auzim de bine Gabriela

[andraduska]

Problema e ca multe femei , de fapt, majoritatea, se concentreaza foarte mult pe ceea ce cred ca au pierdut atunci cand le inseala barbatul. Si e gresit! Singurul lucru pierdut este TIMPUL. Atat! Nu trebuie sa-ti para rau ca ai pierdut un mitocan care te inseala de cate ori are ocazia, sau unul care abuzeaza in orice fel de tine. Nu! Si nu trebuie sa te concetrezi asupra lui si a momentelor frumoase sau nu alaturi de el, ci asupra viitorului. Sa poti sa mergi mai departe, sa poti sa inveti din greseli, sa deschizi bine ochii. Acum partea cu copilul: te gandesti la copil, cum va creste el fara tata. Intaresc ideea ca aici vorbesc despre un om care inseala! Va creste foarte frumos si bine si educat. Inca mai exista frica de gura lumii si nu inteleg de ce, mai ales intr-o societate atat de avansata. In plus, copilul va creste, se va maturiza si va intelege multe.Va veni ziua cand iti va reprosa ca nu ai mers mai departe. Si va fi prea tarziu. Am vorbit la modul general, nu am facut referire la nimeni. Asta e parerea mea. Orice problema are o solutie. Trebuie doar s-o gasesti!

[tuinea]

Am citit cu atentie toate mesajele pentru ca mi s-a arut interesanta tema. Eu, multumesc lui Dumnezeu,n-m trecut prin divort si nici probleme n-am avut acasa dar de multe ori m-am pus in situatia celor (femei sau barbati) care trec prin asta. Spun si femei si barbati ca nu mereu ei sunt cei vinovati si nu ar trebui sa pierdem asta din vedere. Expusi sunt si ei si ele in egala masura si suferinta este in egala masura si pentru un el si pentru o ea care trece printr-un divort, o despartire de persoana cu care ti-ai propus sa traiesti o viata. De cunoscut o persoana poti sa cunosti decat cee ace te lasa sa vezi si daca ai acel feeling de a patrunde pana in sufletul omului poate sa captezi ceva mai special. Eu am avut noroc - cel putin pana acum - am un sot bun, cu care ma inteleg si care m-a sustinut si ma sustine in tot, un tata exemplar. Nu spun ca nu au fost si hopuri - nu au fost chiar foarte multe mai ales la inceput. Multe mariaje pornesc gresit pentru ca la inceput se sfiesc sa puna punctul pe I cand apare problema. E sita noua lasa sa se mai invecheasca si apoi faci si dregi. NU din pacate toate se fac la timpul lor! Noi preferam sa ne ciodmanim ore si sa discutam in contradictoriu pana ajungeam la o concluzie. Avem noua ani de tratative, discutii, compromisuri = casnicie! Nu a fost usor dar acum am invatat asa de mult unul despre altul... Stim ce gandim si fara cuvinte! Avem un copil frumos de care el are grija nu ca de ochii din cap ca nu stiu de ce sa va spun. Si acum sa spun de despartire si copil sau copii. Ei da inteleg multe chiar prea multe uneori dar nu poti sa spui unui copil sa nu-si mai iubeasca tatal sau mama ca nu stiu ce a facut, ca va fi usor sa se obisnuiasca intr-un mediu nou, cu noi prieteni si fara prezenta celuilalt parinte asa ca si cum te-ai obisnui fara nu stiu ce lucru marunt. Din ignoranta unor parinti ies copii traumatizati care nu stiu ce inseamna in primul rand viata de familie, care nu stiu sa-si expuna sentimentele din cauza ca au fost la un moment dat apostrofati de un parinte prea preocupat de a nu vede lacrimi decat de a discuta si ajuta un copil. Aici cred ca gresesti si imi dau seama ca nu stii ce inseamna sa ai copil. O sa vezi! pentru asta ai plange ca ai pierdut tata/mama pentru copilul tau daca bine inteles persoana aceea is facea rolul foarte, foarte bine. Daca nu nici copilul nu va suferi prea mult! Deci doamnelor, ca mesajul era adresat in exclusivitate, dar eu am sa spun si domnilor aplecativa in primul rand cu atentie asupra sentimentelor copiilor dvs in astfel de situatii - lasati copilul sa 'digere' situatia, sa planga daca este nevoie, chiar sa plangeti amandoi ca sa vada ca nu este singur si daca simtiti nevoia plangeti si singure/singuri pana cand simtiti ca v-a trecu si puteti sa o luati de la capat daca nu pentru dvs pentru minuea de copil care ste langa dvs si daca nu aveti minunea pentru minunile pecare le puteti face. Va doresc cum ar spune un contemporan de-al nostru sa va iubiti mult dar am sa adaug eu legal, fara prejudecati si intelept.

[Elle_seb]

Daca m-as fi maritat si eu la 19 ani si as fi divortat la 25, fara sa fi avut copii din acea casnicie deci responsabilitati numai fata de propria persoana, as fi zis si eu ca si tine: pentru ce atatea lacrimi si suferinta? Crede-ma, am avut si eu 18 - 20 - 25 de ani si imi amintesc foarte bine ca aveam aceiasi atitudine si parere. Aproape ca le dispretuiam si le priveam de sus pe cele care suferau dupa barbati. Unele poate nejustificat, caci sufereau strict pentru faptul ca le-au lasat. Si in esenta nu m-am schimbat de atunci, la fel gandesc si acum, insa nu mai privesc de sus, pentru ca am trecut printr-un divort, cu un copil, si te rog sa ma crezi, chiar daca la momentul la care m-am despartit de fostul sot am facut-o convinsa fiind ca asta este cel mai bun lucru pe care il aveam de facut, nu il mai iubeam, nu am mai varsat o lacrima pentru el, tot am suferit, si daca am suferit am suferit pentru copilul meu si atat. Nu pentru mine. Stiam ca pentru mine viata poate va merge inainte. De fapt nu stiu daca iubirea m-a facut vreodata sa vars lacrimi, cat nedumerirea, faptul ca ma simteam ranita, neapreciata, desconsiderata, astea ma faceau sa vars lacrimi, nu o presusupusa iubire pentru un individ, fie el si tatal copilului meu. Acum, vis-a-vis de femeile care sufera si plang, trebuie sa admitem ca nu toate sunt la fel, nu toate reactioneaza in acelasi mod, gandeste-te ca oamenii sunt foarte variati, si ce-i strimuleaza pe unii ii afecteaza pe altii, nu toti reactionam la fel in aceleasi circumstante, provenim din medii diferite, cu valori dobandite diferit, si fiecare aspect al vietii personale cantareste in luarea unei decizii si in acceptarea unui fapt, cum ar fi un barbat care te inseala. Unele sufera, intr-adevar, cum zici tu, strict dupa barbat, acel gen de suferinta egoista si irationala. Sufera ele, sufera orgoliul lor, sufera ca se gandesc ca nu vor mai avea o relatie poate niciodata (desi e clar ca numai daca vrei asta cu tot dinadinsul, ramai singura), sufera ca au senzatia ca se fac de rusine, ca le afla satul, ca li se pun etichete samd. Altele sufera pentru visele spulberate si pentru anii pierduti (poate 10, poate 20), pentru copii, sufera pentru suferinta lor. Si, nu, nu ai dreptate, mi se pare simplist ceea ce afirmi tu, ca ii spui pur si simplu ca tati nu mai vine si gata, copilul intelege si accepta. Poate intelege, nu zic ca nu, insa suferinta lui e mare, cu cat e mai marisor copilul cu atat percepe mai acut despartirea parintilor. Iar ei sufera, sufera de-adevaratealea si in cea mai pura forma, sufera din cauza dragostei si afectiunii fata de parintele care pleaca din viata lui, nu le poti bagateliza suferinta. Iar un copil, de cele mai multe ori, nu stie sa-si exteriorizeze suferinta. Unii mai marisori plang efectiv dupa parintele care lipseste, alti copii chiar daca nu plang se inchid in ei si nu mai comunica, altii se inraiesc si te contreaza din orice si exemplele pot continua. Da, sunt de acord, trebuie sa mergi mai departe, insa ca sa mergi mai departe trebuie sa-ti infrunti suferinta, chiar daca asta inseamna lacrimi sau facut tandari niste farfurii. Te elibereaza. Ai nevoie de timp sa accepti situatia, o casnicie care dureaza de ex 20 de ani si ai si 2 copii, nu se rupe a doua zi dupa ce afli ca sotul te-a inselat. Treci prin niste etape ale acceptarii si apoi te eliberezi. Si suferinta exista, in felurite feluri si la diferite niveluri, in tot acest timp. Elle