Ne regasim?!Ii regasim?!

[gabriella1]

Mereu ne gandim la noi,la problemele noastre....de EI,uitam... desi tot pe ei ii lovim sau i-am lovit mai tare ...Noi ne refacem viata..Ei traiesc cu amarul in suflet ca fiica lor a fost candva (sau unele inca mai sunt ) umilita, injosita,sacrificata...te privesc si le vezi lacrimile..si te doare,si ai urla, si te-ai pune in genunchi sa te ierte ca si acum "batrana" tot le faci necazuri,ca nu-i poti feri, ca nu ti le poti duce singura ....Si totusi te iarta, si te iubesc in continuare, si iti dau totul neconditionat,chiar daca viata noastra ,uneori, e mai importanta decat linistea batranetilor lor . Va regasiti?Ii regasiti?Eu ,una,DA! Poate inca nu e prea tarziu... chiar daca ei stiu si ne inteleg ca ba n-avem timp,ba suntem prinse in ale noastre cotidiene,altele au ghinion in casnicie #8230;si totusi EI SUNT AICI,ACOLO #8230;! "Cine are parinti, pe pamant nu in gand Mai aude si-n somn ochii lumii plangand Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi imbatranind ne e dor de parinti. Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atatia copii si de-atat nenoroc Niste cruci, înca vii, respirand tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu. Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu conteaza deloc, ei albira de dor Sa le fie copilul c-o treapta mai domn, Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn! Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla, Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor, Daca nu au murit tristi in casele lor... Intre ei si copii e-o prasila de caini, Si e umbra de plumb a preazilnicei paini. Cine are parinti, pe pamant nu in gand, Mai aude si-n somn ochii lumii plangand. Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii Nu copil de parinti, ci parinte de fii. Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns. Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii? Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat, Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosi lor morti. Cine are parinti, inca nu e pierdut, Cine are parinti are inca trecut. Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aici, Unde-avem si noi insine ai nostri copii. Enervanti pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi, S i in genere sunt si nitel pisalogi. Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici, Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal, Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot, Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot? Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurta vreme de dus Pe constiinta povara acestui apus Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer, Se vor imputina cei ce n-au si ne cer. Iar cand vom incepe si noi a simti Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia Intr-un trist si departe tarziu, Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uita curand, Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand, Si de ce inca nu e potop pe cuprins, Desi ploua mereu, desi pururi a nins, Desi lumea in care parinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduita de plans." Gabriela

[gabriella1]

nimeni?! Gabriela

[Bebe Beca]

In mod cert, te referi la parintii nostri. Dar as vrea sa stiu exact ce se doreste de la subiect... Stefan Hrusca si "Ruga pentru parinti" spun foarte multe... Ioana si [zana] Rebeca http://community.webshots.com/user/bebebeca http://community.webshots.com/user/bebeca2004

[gabriella1]

Sa mai vorbim si despre ei,PARINTII NOSTRI, carora,intr-un fel sau altul,le datoram totul. O parte isi deschid sufletul aici si-si spun pasurile casniciilor esuate sau pe cale de... ,fericirea altor casnicii,la fel,este expusa... vorbim despre copii,de minunatiile acestea din viata noastra, vorbim de bune si rele si cerem sfaturi. Dar de parintii nostri nu vorbim,decat trecator,ii dam doar ca exemplu,bun sau rau. Nu zic,poate sunt putin mai sensibila in clipele astea....o parte din doamne stiu,pe altele nu le intereseaza-si nu condamn, e doar problema familie mele- mama va suporta maine o operatie "grea si riscanta"-citez doctorul.. tata are 70 de ani,nu am frati,nu am surori..doar un sot...la bine si la rau! Si-mi dau seama ca de multe ori in viata am renuntat la ei,in favoarea altor lucruri marunte,ca i-am neglijat, ca le-am facut si bucurii dar si clipe amare..ca am dat altora clipele ce li se cuveneau lor, dar stiam ca ei ma iarta,ca inteleg. De fapt,mi-e o teama cumplita de ziua de maine,as vrea ca maine sa nu exist, asa vrea ca maine sa nu fie..sa fie doar sambata si sa stiu ca mama ESTE ! Mi-e greu,mi-e teama,o teama cumplita si nu i-am spus niciodata cat de mult o iubesc si ce mama minunata este ! Gabriela

[Bebe Beca]

Mult succes la operatia de maine. Ai putea sa mergi chiar acum si sa ii spui ca o iubesti si ca inseamna foarte mult pentru tine. Nu este niciodata tarziu, iar pentru parinti, un cuvant de mangaiere din partea copilului, poate face diferenta... Mult succes si sanatate!!! Ioana si [zana] Rebeca http://community.webshots.com/user/bebebeca http://community.webshots.com/user/bebeca2004

[Cristina_A]

Nu m-am simtit miscata de poezie si nu ma mai atrage acest mod de a gandi si simti.

[gabriella1]

multumesc de urari, e departe de mine... telefonul cred ca i s-a descarcat..si nu se poate misca sa... Gabriela

[YLARI]

Aoleu, ce m-ai deprimat............ Pana acum 2 luni nu ma prea gandeam la toate astea. Acum 2 luni a venit pe lume fetitza mea frumoasa. Si in maternitate fiind, m-au napadit atatea sentimente... Mi-am dat seama atunci, in primele zile in care mi-am privit fetita in ochi ca o iubesc asa de tare si nu stiu cum am putut pana acum sa traiesc fara ea. Si apoi mi-am dat seama, abia atunci ca sunt mama. Si apoi m-am gandit la mama, cate a indurat din partea mea, ca de prea putine ori am facut-o fericita, desi merita atat de multe. Si mi-am dat seama ca nu mai pot intoarce timpul inapoi sa o fac sa uite tot, dar pot, de acum inainte sa incerc sa ii dau cat de multa veselie si bucurie pot eu. Ma rog sa ii pot da cat mai multa. Imi iubesc foarte mult parintii, si de atunci le spun asta cat pot de des, nu mai vreau sa pierdem nicio clipa. YLARI http://community.webshots.com/album/561951230FYYkoq http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png

[YLARI]

Oooof, Gabriela, tin pumnii pentru operatia de maine. Incearca sa fii optimista! YLARI http://community.webshots.com/album/561951230FYYkoq http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png

[Happy_in_TO]

Sanatate mamei tale! Personal ma dezgusta poezia si mesajul pe care il transmite. (Sper din tot sufletul sa nu gindesc niciodata asa si nici fetle mele sa nu simta mila fata de mine! Copiii mei nu imi datoreaza nimic, orice fac in viata sint mindra de ele! Iar eu nu daturez nimic fetelor mele, decit educatia lor! Atit! Dupa aia e treaba lor sa faca ce vor cu viata lor!)