Ne regasim?!Ii regasim?!

[maraki]

Foarte emotionanta poezia lui Paunescu! Eu cand il ascult pe el cum o recita, plang de nu ma mai opresc. Voi salva pagina sa imi scriu versurile.Cred ca cei care traiesc afara sant mult mai miscati de poezie,parintii sant departe si se percep altfel versurile. Sanatate mamei tale [flo] Monica http://www.community.webshots.com/user/maraki36 mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 ) [url="www.dropshots.com/maraki"]Foto Angelo[/url] [url="www.dropshots.com/maraki1"]Angelo1[/url] [url="www.dropshots.com/maraki2"]Angelo2[/url] [url="www.dropshots.com/maraki3"]Angelo3[/url] [url="www.dropshots.com/maraki4"]Angelo4[/url] [url="www.dropshots.com/maraki5"]filmulete maraki5[/url]

[Rufus]

Poezia e un pic la sentiment, dar exprima multe adevaruri. Putine dureri pot rivaliza cu durerea parintelui cauzata de nefericirea copilului, indiferent de ce e ea cauzata. Si putini parinti au noroc de copii fara probleme, asa ca... Concentrati pe viata de zi cu zi, uitam sa le protejam sentimentele, singurele care mai conteaza pentru ei, la un moment dat. Dumnezeu le-a dat, insa, putere si intelepciune, caci numai asa pot intelege cum poate supravietui un parinte cand ii moare unul, doi copii. Ne gandim la ei cand ne e greu sau cand sunt in pericol de a disparea din peisaj, speriati de intrebarea: ce ne facem fara ei? Uneori ne supara, zac bolnavi, sunt incapatanati, exact ca niste copii, dar noi avem copiii nostrii, nu mai avem timp si de ei. Doamne fereste sa zaca la pat...cine are grija de ei? Nu am sa uit niciodata groaza mamei mele de a ne fi povara. Nu am inteles-o, dar acum parca am ceva idee. Mie unul nu mi s-a parut nimic nefiresc sa stau cu ea in spital, la schimb cu sora-mea, pana a murit. In privirea ei era insa neputinta, jena, ceva ce eu nu am cunoscut la ea. Gabriela, merita sa discutam de parintii nostri, dar nu musai in context nefericit. Sa nu uitam ca ei sunt mandrii de noi, de statutul nostru, de nepoti...Nici de la tata nu uit mandria cu care povestea prietenilor (eu cica nu auzeam) cate am realizat eu in doi-trei ani...cat el intr-o viata.. Un singur lucru nu am putut: sa-i daruiesc un nepot. Si nu mai pot sa-i spun cat de topit sunt eu dupa fetele mele...cine mai are nevoie de un baiat? [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[alexxia_80]

Gabriela, si mie poezia mi se pare mult prea trista, nu vreau sagandesc astfel despre parintii nostri(in general..). ! In ceea ce priveste parintii...eu una momentan pe mama imi vars toti nervii, saraca. dar ne intelegem bine, stam toata ziua impreuna, doar ca saraca primeste toate supararile mele. si imi amintesc acum, nu de parinti si de bunica mea. a murit. era asa blanda, si toti care cum aveam probleme, mergeam la ea, ca ea ne asculta, si ne plangeam de-a valma cu toii (eu mai putin, eram maimica...). Si ea ne stia supararile la toti, si ale parintilor nostrii, si ale verilor mei...la ea nu se gandea nimeni, cum le pune ea la suflet pe toate si se consuma ptr noi toti; ea era mereu acolo, sa asculte pe fiecare. toti se descarcau la ea, si ea ramanea cu gandurile si cu suferintele lor. asta doar asa, ca mi-am aimntit de ea. dumnezeu sa o odihneasca in pace... Gabriela, fii tare, mult succes la operatie maine, sa auzim de bine, multa putere mamei tale! asteptam vesti!1

[oocristina]

Si eu o iubesc nespus pe mama mea. Inteleg cum te simti. Probabil mama ta este departe, nu poti fi linga ea si ti-e teama. Dar mai ales neputinta de a fi linga ea este frustranta. Stii, eu cred ca parintii stiu ca ii iubim nespus. Si ca ne pasa de ei si ca suntem alaturi de ei. Chiar daca nu le aratam foarte des asta. Multumesc Gabriela pentru subiectul deschis. As vrea sa spun mai multe, dar ... nu imi gasesc cuvintele. Sunt putin emotionata. Da, de multe ori i-am facut sa sufere. Dar cred ca de multe ori i-am facut sa fie si mindri. E greu sa fii mama. Suferi pentru fiecare suferinta a copilului tau. Dar stii, chiar daca vezi umilinte, injosiri, esti mindra - ca mama - cind iti vezi copilul trecind peste toate. [flo] pentru tine si [flo] pentru mama ta. O sun si eu pe mama. [:D]

[szivarvany]

[flo] tinem pumnii sa fie totul bine ! ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2720628280059491989seZdoY"]arta la 3,4 ani[/url] dans la 3,9 ani [url="http://es.youtube.com/watch?v=rZyUDQeitzc"]1[/url] [url="http://es.youtube.com/watch?v=ePI4eTN0PwM"]2[/url] [url="http://es.youtube.com/watch?v=Wtaq4mLAYIc"]3[/url] [:D]

[gabriella1]

Doamnelor,Domnule.. Multumesc de urari ptr mama mea.As fi vrut sa fiu acolo,langa ea... daca plec..pot pierde serviciul....ca asa e in romania... inca astept sa sune telefonul........ Gabriela

[Happy_in_TO]

O fi Romania o tara nenorocita, dar cred ca nicaieri in lume nu te da afara de la munca daca iti iei doua zile libere si te duci sa iti vezi mama bolnava la pat...

[gabriella1]

E usor sa emiti ipoteze din Canada ! Gabriela

[addinel]

eu sunt in romania, am voie sa emit aceeasi ipoteza? mama lu' [url="http://community.webshots.com/user/addinel"]maria[/url] [url="http://www .helpsonia.com/povestea-soniei"]Ajutati-o pe Sonia![/url]

[Happy_in_TO]

quote:

---

citat din mesajul lui gabriella1
E usor sa emiti ipoteze din Canada ! Gabriela

---

Se poate... Dar de ce nu ma luminezi tu cum este cu legea in Romania, ca doar esti jurist! Tu nu ai zile de concediu? Nu iti poti scoate o adeverinta medicala? Nu exista zile libere speciale cind cineva este bolnav la pat, in operatie sau pe patul de moarte?