Sa rabd, doar de dragul copilului?

[maha]

M-am decis sa va impartasesc si eu o poveste trista ,care din pacate e reala si o traiesc eu. Sunt casatorita cu un cetatean strain de 3ani jumatate si avem un copil de 2 ani jumatate, nu a fost un love story la baza casatoriei, ne-am cunoscut prin intermediul unei rude apropiate de-a lui , el la adoua casnicie si cu un copil (care a ramas la mama lui), eu fara experientza de viata,indragostita de ideea de a avea copii si o familie.Am facut pasul asta ptr ca ajunsesem la virsta de 27 de ani si mi-era teama ca ramin fata batrina la mama acasa.Am comis greseala sa ma casatoresc fara a-l cunoaste prea mult inainte de casatorie (doar 2 luni)si auzind doar varianta lui legata de divort din care , normal, vinovata reiesea fosta sotie… greseala capitala…dar din pacate acum o vad. Imediat dupa casatorie am descoperit ca este foarte tacut…ok, mi-am zis ca poate este inca marcat de prima casatorie si poate ii este dor de copilul lui, de viata avuta anterior…mi-am propus sa lucrez la treaba asta, sa-I leg ranile , sa-l sustin si sa mergem mai departe.Pe parcurs am realizat ca nu asta era buba ci ca acesta este caracterul lui, l-am observat la intilniri cu amici ff apropiati,cu familia lui, cu propria-I mama, cu surorile care nu si le revazuse dupa multi ani de zile…este extrem de rece, impasibil si nu comunica cu ei decit lucruri absolut generale.Asa este si cu mine.Vine de la munca, nu ma intreaba absolut nimik,nici macar ce faci?ce-ai facut azi?ce a facut copilul? Inteleg ca-s multi barbati asa, dar va spun eu, bag mina-n foc ca nu exista altul sub soare ca al meu, doar daca e “mut” din nastere. Tacerea ma exaspereaza, incercam la inceput sa initiez conversatii cu el kiar si despre fotbal,masini , lucruri care nu ma interesau neaparat doar sa-l fac sa deschida gura,dar se finalizau cu 20 de fraze spuse de mine si o afirmatie , negatie din partea lui.Kiar daca vrea sa facem amor,imi spune “hai , pregateste-te !”,in contextual in care nu mi-a vb 3 vorbe toata ziua . Buba cea mare nu este asta …inca de cind ne-am casatorit a mentionat ca niciodata nu vom trai in tara lui, find o tara subdezvoltata si fara nici un viitor ptr noi,dar nu s-a tinut de cuvint, a primit un job si nu a ezitat nici un moment.Am zis ok, vom incerca si asta gindindu-ma la promisiunea facuta in fata altarului “si la bine si la rau”, am ajuns in aceasta tara(in cer scuze, nu pot da numele din n motive) Curind se fac 2 ani de cind ne aflam aici iar eu nu ma pot acomoda, vad cu ochii mei ca nu am niciun viitor nici eu nici copilul,el lucreaza la negru si cistiga bani sufficient ptr mincare ,nu putem economisi nimik, traim de la salariu la salariu .Copii nu-si mai doreste, iar in situatia asta as putea ff bine si eu sa contribui financiar.Nu-I cer lux,restaurante,bani nimik din toate astea(cumpar lucruri de la second hand ptr mine si copil)dar el isi cumpara lucruri scumpe,nu am zis nimik nici la faza asta ptr ca el munceste si sunt bani lui.Nu este de-acord sa merg sa muncesc si eu, din gelozie ori ii este teama sa nu prind ura si dezgust fata de oamenii lui. Aici nu am prieteni, copilul meu nu socializeaza,stam toata ziua in casa , ptr ca vine de la munca obosit si nu are chef sa mai iasa si cu noi ,nici macar in park. El detine o alta cetatenie si se poate trai ff bine in aceea tara , si eu as putea la rindul meu sa lucrez acolo, copilul ar beneficia de ajutoare de stat, scoala gratuita…dar el nu vrea sa faca acest pas pe motiv ca ar lua-0 de la zero, ca-I este greu sa presteze munca necalificata in schimb acum munceste la cunostinte care i-au oferit un post de sef, kiar daca nu are studii superioare. ??? Sa stau alaturi de un barbat care ne ofera doar o farfurie de mincare , sa traiesc cu nesigurata zilei de maine, sa-l trimit pe copilul nostru sa studieze intr-o limba care nu-l va ajuta decit aici?daca lui I se intimpla ceva, eu voi fi pe drumuri, (acum locuim intr-un apartament pus la dispozitie de firma)si intr-un final tot in Romania va trebui sa ma intorc, dar mi-e frica: sa nu fie prea tarziu atunci , sa nu gasesc de munca,sa fiu la mina rudelor sau prietenilor,sa nu bulversez copilul cu scoala. Cel mai greu imi este sa-i spun lucrurile astea verde-n fata, ptr ca imi e teama de reactia lui, nu stie sa raspunda cu calm sau sa discutam civilizat anumite aspecte ale casniciei,este “dintr-o bucata” si sunt convinsa ca mi-ar spune “du-te si lasa-ma!” Daca asta se va-ntimpla, cu siguranta va face ceva sa ma lase fara copil, mi-e frica sa declansez un razboi ca nu cumva tot eu sa fie cea care pierde! Sa merg mai departe doar de dragul copilului, sa ma ignor pe mine si viata mea, sa duk o viata seaca alaturi de un barbat in fata caruia nu pot vorbi liber.Unde sa gasesc puterea de a lasa totul balta, de a gindi pozitiv…imi e frica de statutul” divortzat cu copil”, imi e frica de ce ma asteapta acolo, afara, daca ma voi putea descurca, daca copilului meu ii va fi bine. Uneori ma simt asa de vinovata ptr ceea ce simt, am primit o educatie religioasa si ma tot urmareste gindul “si la bine si la rau”, sa duk crucea asta pina la capat kiar daca nu pot fi fericita.Sunt asa de nehotarita ptr ca imi este mila de el sa ramina si fara al doilea copil… din pacate doar asta mai simt ptr el. …astept de la voi pareri obiective,kiar daca virulente vor fi!

[marius]

Opinia mea este sa te reintorci in tara si sa-ti traiesti viata. Nu te mai tot acuza. Viata este scurta. Fiecare zi pierduta nu o mai ai niciodata inapoi. Marius Pernes www.marius.rdsor.ro / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[maru]

intoarce-te acasa! poate asta il va destepta! Doamne'ajuta! [url="http://community.webshots.com/user/TribulOstacheV"]POZE[/url] http://maru-incotro.blogspot.com/

[addinel]

ai gresit o data cand te-ai casatorit dupa doar doua luni cu un om pe care nu il iubeai, doar ca sa nu ramai "fata batrana la mama acasa" si indragostita de ideea de familie si copil, generic vorbind. parerea mea e ca ai gresit si a doua oara plecand intr-o tara subdezvoltata in care realizai ca nu ai/ aveti nici un viitor. eu zic sa nu gresesti si a treia oara ramanand acolo doar pentru ca ti-e frica de statutul de femeie divortata. daca tu te sacrifici de dragul aparentelor, nu cred ca e firesc sa iti sacrifici si copilul pentru asemenea prostii. mama lu' [url="http://community.webshots.com/user/addinel"]maria[/url] [url="http://www .helpsonia.com/povestea-soniei"]Ajutati-o pe Sonia![/url]

[alexis2002]

Au trecut citeva luni de cind am iesit din o astfel de situatie.sfatul meu este sa-ti iei viata in miini si vei vedea ca ai sa te descurci de minune.au fost ani de chin in care imi puneam aceleasi intrebari ca si tine,ma macinam pe dinauntru,ma intrebam cum voi reusi sa ma intretin pe mine si fetita mea.intr-o buna zi m-am trezit si mi-am zis:ori mor ori reactionez.si am reactionat,nu puteam sa mor,aveam si am responsabilitati fata de copilul meu.am gasit un servici ,am gasit o casa acceptabila,am decorat asa cum a visat mereu fetita camera ei si am plecat.am suportat scandalurile succesive,le mai suport si acum dar ma simt linistita si impacata.nu cistig mult ci doar atit cit sa traim,ne ajunge si linistea sufleteasca pe care o avem acum nu se poate cumpara cu toti banii din lume.[9cer].de putin timp am intilnit o persoana speciala.deci,curaj!se poate!

[Fomalhauti]

Draga mea, nu pleca, FUGI. Repede, cati mai poti. Spui ca esti intr-o tara subdezvoltata si el ar putea gasi un mod de a-ti lua copilul. Asa este, intr-o tara straina (cred ca si in una dezvoltata...) sansele tale de-a pastra copilul in caz de divort sunt mult mai mici decat acasa. Da, e posibil sa iti ia copilul, sa te oblige in acest fel sa ramai....Nu astepta. Vino acasa, intai si intai. Eu, in situatia ta, i-as spune ca plec in vizita, eventual ca cineva de aici e bolnav si are nevoie de tine sau, daca legile tarii permit, m-as urca in avion cu copilul - urgent. Dupa ce "ai scapat" ai timp sa te gandesti - si in functie de reactia lui. Puteti discuta pe picior de egalitate, ii poti spune ca doresti sa locuiesti fie in Romania, fie in alta tara care iti ofera tie si copilului tau ceea ce iti doresti. Vezi daca si el doreste sa ramaneti impreuna. Nu e nevoie de multe cuvinte pentru a discuta asta...

[maha]

Fetelor, va multumesc mult ptr raspunsuri. Majoritatea imi spun acelasi lucru, ca nu mai e de stat kiar daca el nu face parte din tabloul clasic :afemeiat, betiv, sa ma loveasca, apostrofeze, etc.Dar nepasarea lui fata de viitorul meu si al copilului ma scoate din sarite...doar daca deschid subiectul asta pe departe, imi spune doar ca niciodata nu am avut rabdare si din cauza asta am sa pierd mult in viata. Nu pot sa dau o replica mai dura cuvintelor lui, ptr ca nu vreau sa stie exact ce este in sufletul meu, daca ar avea cea mai mica banuiala sunt convinsa ca s-ar opune. Mai devreme de anul viitor nu am motiv sa ajung acasa, numai daca "Doamne Fereste! s-ar intimpla ceva cu vreunul din parintii mei. Am de facut niste acte, dar tare mi-e frica sa nu ma trimita la ambasada Rom de-aici, pe motiv ca nu avem bani de bilet de avion. Imi doresc doar sa-mi dea dumnezeu rabdare pina anul viitor, sa nu-mi pierd mintile si sa scap elegant din iadul asta. Inca odata, multumesc mult ptr raspunsuri!

[Clover]

Atata resemnare n-am vazut de mult. Nici noideea(prietenii stiu de ce) n-ar duce la capat una ca asta. Hai sa iti explic doua lucruri: banii sunt ai lui si tu cumperi haine de la second hand. Si ce e mai grav nu ai speranta de viitor. Nu stiu in ce conditii poti iesi cu copilul din acea tara, dar pleaca. Roaga-i pe ai tai sa te sune ca e ceva extra urgent acasa si trebuie sa mergi daca ai nevoie de acordul lui. De divortati cu copii e plina lumea. Nici nu stiu cat e problema de statut cat de singuratate si responsabilitate.

[dulcetica]

Maha,daca n-o faci pentru tine macar fa-o pentru copil.Inteleg persoanele care nu divorteaza cind ddesi lor nu le este bine,copilul sta intr-o atmosfera familiala buna,cu un anumit confort financiar,etc.Dar tu iti privezi si copilul de la o perspectiva de bun simt. dulcetica

[Deianira]

Maha... nu inteleg cu ce te ajuta educatia religioasa in situatia asta. Educatia ta religioasa nu o sa te faca fericita nici pe tine, darmite pe copilul tau care e nevinovat in ecuatia asta si merita cea mai buna viata posibila. Nu are nicio importanta ca sotul tau nu e betiv, afemeiat, etc. E irelevant!!! Tu nu esti fericita, nu ai un viitor clar, ai o viata grea.... Asta e destul. Si copilul. Pentru mine, copilul ar fi motivul numarul 1. Daca o sa fac un copil, vreau sa-l fac sa fie fericit, nu sa sufere din cauza nehotararii mele. Tu cresti un viitor adult care rebuie sa ajunga stabil emotional si fericit la maturitate, dar tu trebuie sa-i arati drumul asta si din cate vad in situatia in care esti acum nu se poate [:(]. Si daca rabzi, rabzi din cauza ta, pentru ca tu esti nehotarata, pentru ca rabzi faci rau copilului, nu il ajuti cu nimic. Trezeste-te la realitate si ia viata in maini! Fugi! Probabil am fost cam dura, dar am pe cineva apropiat din familie care a trecut printr-o situatie si mai grava cu zeci de ani in urma. A ramas pe loc cu 2 copii, nefericita si cu un partener abuziv. Copiii (astazi adulti) inca au traume. Ea sufera. Lui nu-i pasa [:(].

---

Good things happen to good people.