Sa rabd, doar de dragul copilului?

[cllaudia]

Maha, poate nu o sa-ti vina sa crezi, dar si eu traiesc aceasi drama... Si eu m-am casatorit cu un strain, culmea , tot dupa 2-3 luni de cand l-am cunoscut.Si el mi-a jurat ca nu o sa mergem niciodata sa locuim la el in tara, pana acum asa a fost, si sper sa fie pt totdeauna. Tara lui nu este chiar asa subdezvoltata, dar in schimb este o tara in care nu te poti simti nici o secunda in siguranta, strain fiind, si mai ales nemusulman... Daca vreodata se va razgandi si va vrea sa locuim in tara lui, asta va duce cu siguranta la divortul nostru, pt ca oricat l-as iubi, nu as avea curajul sa merg intr-o tara unde nu am pe nimeni, unde nu ma poate ajuta nimeni, unde, daca toata familia lui se va pune contra mea, cu siguranta eu voi pierde, din lipsa de aparare. Sunt foarte multe asemanari in povestile noastre, am inteles ca nu vrei sa dai prea multe detalii... totusi, daca vrei sa discutam, imi poti trimite PM. http://b1.lilypie.com/CAyRp2.png

[maha]

Imi cer mii de scuze ca-s asa ambigua cu detaliile, dar va rog mult sa-mi intelegeti frustrarea, imi este frica sa nu afle cineva din cunoscuti si sa nu ma trezesc afara din casa si fara copilasul meu, sunt deja epuizata psihic de teatrul pe care il joc.Am scris aici ptr ca am simtit nevoia sa ma descarc, este o mare usurare ptr mine sa aud o vb buna, o imbarbatare. Parintii mei inca nu stiu toate aceste detalii, vreau sa-i menajez ptr ca ei imi sunt singurul ajutor. Claudia,poate m-am exprimat eu gresit , tara nu este kiar subdezvoltata , ci , sa zicem, in curs de dezvoltare dar eu nu pot avea rabdare inca 30 -40 de ani sa ajunga la un nivel optim de trai si #exact cum ai spus si tu) viata nu ne este kiar in sigurantza, criminaliatea este destul de ridicata , deocamdata in zona asta este ok dar la citiva zeci de km nu. Sunt totusi de 2 ani aici si tot incerc sa ma adaptez, credeti-ma ca pina si localnicii se mira de mine,cum am rezistat 2 ani . Mi-am zis sa nu cedez din prima,sa-ncerc , sa-i arat ca ma pot adapta la orice,ca ma pot sacrifice doar sa am o familie fericita dar sacrificiul meu este anapoda inteles de el, in sinea lui banuiesc ca e fericit si mindru ca a reusit sa ma faca sa accept si asta,si ca m-am adaptat rpd la viata de aici, am invatat limba(nu la nivel academic,destul sa ma descurc).Mi-as fi dorit sa interpreteze asta altfel, ca are alaturi de el o femeie si un copil care merita ceva mai bun, decit viata asta de kakao, o femeie ptr care se merita sa lupte.De cind suntem aici s-a puturosit fantastic cu limba engleza, observ ca sunt asa de multe lucruri pe care nu le intelege si in felul asta ma oblige tot pe mine sa fac eforturi si mai mari sa-I invat limba .

[maha]

Cllaudia, am vrut sa-ti trimit un mesaj privat ,dar nu este activ!

[mihaela_80]

Draga Maha, te intreb ceva. Daca ai putea, inchizand ochii, sa te teleportezi inmpreuna cu copilul tau in Romania, alaturi de parintii tai, ai face-o? Te intreb, mai precis, daca iti doresti mult rezultatul final, intoarcerea acasa si parasirea tarii unde esti acum, dar te sperie toate etapele plecarii, sau daca iti e frica si de ceea ce o sa fie dupa intoarcere? Pentru varianta 1, e mai simplu : faci o lista cu tot ce ai de facut, luat bilet, impachetat, ii spui sotului ca unul din parintii tai e grav bolnav si ca trebuie sa te duci urgent si bifezi, zi de zi, puncte de pe lista, pana in ziua zborului.Pare greu, va fi greu sa minti, sa iti iei la revedere de la rudele sotului stiind ca nu te mai intorci, dar nu trebuie sa le faci pe toate odata, una cate una, si ai un scop nobil : fericirea ta si securitatea copilului tau. Pentru varianta 2 : fa tot o lista cu posibilitatile de a castiga bani, de a te intretine in cele doua tari si vezi unde iesi mai bine. La sfarsit ramane o singura problema : ca iti destrami familia, dar eu nu cred ca va fi chiar asa, sotul tau daca te iubeste va veni dupa tine, cum ai venit si tu dupa el, iar daca nu, mai bine singura. Tu inteleg ca nu l-ai iubit niciodata prea mult, asa ca nu vei suferi foarte tare. Copilul la 2 ani si jumatate e inca mic, si interesul lui principal e sa traiasca intr-un loc cat mai bun, pentru ca nu s-a atasa inca de nici o tara de pe lume. Criminalitatea crescuta de care spui te forteaza sa iei o decizie cat mai rapid, copilul tau nu merita sa il supui unui asemena risc. Odata in Romania, vei fi in siguranta, cu conditia, desigur, sa nu mai accepti sa calatoresti in tara sotului, pentru ca s-au mai auzit cazuri de razbunari cu luat copilul acolo, etc. Priveste-ti putin situatia din exterior, o sa te ajute. Daca ar fi sora ta sau orice alta persoana pe care o iubesti in situatia asta, ce ai sfatui-o sa faca?

[maha]

Mihaela, asa este,as pleca si maine daca cineva nu ar sta in calea mea.Si eu zic ca daca ne iubeste, va face ceva sa ne fie bine , si va intelege pasul meu. Normal ca-mi este teama de etapele astea, mai ales de cum ma voi descurca , dar va trebui sa fac ceva inainte de a fi prea tarziu.

[mihaela_80]

Eu n-am inteles bine, cine sta in calea ta si in ce fel? Daca ai avea mama grav bolnava nu ai putea sa vii pentru o perioada in Romania, luand copilul cu tine, pentru ca sotul lucreaza si nu ar putea sa aiba grija de el? S-ar opune el sa pleci intr-o saptamana, de exemplu? Daca e problema de bani pentru bilet, nu ti-ar putea da ai tai sau sa te imprumute niste rude din tara? Multa putere si o gramada de curaj iti doresc!

[marius]

Daca vei vrea sa pleci cu adevarat in Romania sa spui. De putut se poate. Marius Pernes www.marius.rdsor.ro / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[maha]

Mihaela, nu pot invoca un motiv neplauzibil ptr ca are rude in Ro si ii viziteaza pe ai mei, ar putea afla imediat daca este adevarat sau fals.Ultima dicutie avuta cu el legata de plecarea in tara este cea cu intocmirea actelor mele care nu suporta aminare decit pina anul viitor.Sa fug nu pot ptr ca mi-a fost confirmat de autoritati ca am nevoie de acordul tatalui la iesire…nu voi turbura apele acum si voi incerca sa am rabdare pina la anul.

[sanziana72]

Parerea mea este ca ar trebui sa iei legatura cu fosta sotie ca sa afli cum a facut sa ii ramana copilul si sa ai un aliat. Desi inteleg ca nu poti iesi nici macar din casa singura. Cred ca acum stii ce vrei. Vrei sa iesi din aceasta situatie. Acum de tine depinde sa te concentrezi pe lucrurile care sunt de facut ca sa reusesti. Curaj, se poate. "We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

[mihaela_80]

Draga Maha, M-a impresionat foarte tare situatia ta. E ca o colivie, nici macar comfortabila. Un an e mult, e foarte mult, nu cred ca esti de fier si nici el ca nu isi da seama chiar de loc de sentimentele tale. Nu poti gasi o alta solutie si sa pleci mai repede? Eu m-am mai gandit la niste lucruri, iti pot spune pe PM daca ti-e ca citeste cineva aici si i se aprinde vreun beculet.