Copilul iti schimba viata si in bine si in rau

[Victoria_mami]

quote:

---

citat din mesajul lui Sibylle
Desiree, spune-mi, te rog, ce-i ala hot tub ca mor de curiozitate !!! Sibylle [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=87332"]Nasterea ariciului junior[/url] [url="http://s79.photobucket.com/albums/j135/Sorinushka/VLADIMIR/"]VLADIMIR[/url] [url="http://s79.photobucket.com/albums/j135/Sorinushka/ANNA/"]ANNA[/url]

---

Hot tub e un fel de jacuzzi, dar se foloseste afara, in aer liber, nu in baie. _____________________________________________ Victoria Isabella [fetita]

[mina]

Si pe mine m-a intrigat titlul subiectului si de aceea am intrat. Poate pentru ca am in anturaj o pereche care au devenit parinti de cateva luni si ne-au exasperat pe toti cu vaietele despre oboseala cheltuieli stres si alte alea...de parca pana la ei nu mai avura oamenii copii si parca a murit cineva din crescut copii. Iti spun ce le spun si lor: copilul nu ne-a rugat pe noi, parintii, sa-l facem. L-am facut noi de bunavoie. In aceste conditii, nici un fir nu e vina lui ca noi nu facem fata situatiei din primele luni dupa nastere. Caci recunosc, in primele luni, mai ales la primul copil (io doar atata am) esti cam cu creerii varza. Insa Marius are dreptate: nu ne spui nimic de copil. Eu as adauga, nu ne spui nimic despre "colaborarea" voastra in toate operatiunile privind copilul (daca ma pot exprima asa de tehnic). Una e sa te vaiti ca e rece cu tine si atat, dar e important daca te lasa sa te agiti singura cu toate cele sau se implica in baita, hranit, schimbat, spalat etc. Dupa ce vii si cu informatiile astea poate vei primi niste sfaturi care chiar sa te ajute. Caci ce este f exact indiferenta sotului in perioada de dupa nastere?..discutabil as zice eu.. Pai stiu ca in cazul nostru eram atata de obositi si preocupati cu copilul (mai corect spus perplecsi de fericirea ce dadu peste noi) incat nu prea ne mai pasa de momentele tandre. Ne umpleam sufletu cu momentele sublime langa ala mic: cum zambea la noi cand ii facem baie, cum fugea (la cateva luni) din bratele meu sa se urce pe tac-su sa-l miroasa, cum sugea laptic de la mine da cu ochii roata dupa tac-su...si tot asa. In conditiile astea stiu ca noua putin ne-a pasat ca nu am mai avut noptile de amor de alta data... ca nici nu credeam posibil ca dupa colici si facut cu randul la copil sa ii mai arda de asa ceva. Era extazu suprem sa dormim o noapte intreaga in patu nostru fara excursii la copil sau incursiuni ale copilului in patul nostru....stiu ca atunci cand am prins prima noapte dormita integral pe intuneric am zis ca am prins pe Dzeu de un picior.... [:D] DAR, tati ma ajuta cat putea, caci el si lucra 9-10 ore pe zi, cat eram singura ma descurcam, am incercat sa nu fac niciodata caz de faptul ca ma descurc singura sau ca mai ajung sa nu mai pot...cand ajungeam sa chiar nu mai pot ma vaietam corespunzator cu sinceritate...si tot asa. Deci comunicarea, verbala sau non verbala e cheia. Incearca sa constientizezi aceasta schimbare de situatie si sa te adaptezi. Tine minte ca intimitatea in 2 pe care o aveati inainte nu se intoarce niciodata, insa acum traiti o iubire in 3, ceea ce inseamna un plus. Un copil leaga iubirea dintre parinti intr-un mod in care nimic altceva nu o poate face, cred eu. De cand il avem pe el bucuriile sunt mai mari iar certurile si tristetile mai mici pentru ca avem alt sistem de valori. Iti trebuie o optica optimista, asta iti trebuie.. In loc sa te superi ca te trezesti noaptea sa dai lapte, bucura-te ca te poti culca la loc. In loc sa te ingrijorezi ca sotu nu-ti mai face avansuri, bucura-te ca il poti surprinde tu cand ai chef....si tot asa.... Mina si Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati din:09.09.2004 http://community.webshots.com/user/vizigotu http://community.webshots.com/user/vizigotubaiatmare [url="[url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655"]cronicile vizigotului[/url]"]cronica vizigotului[/url] Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

[asi]

Ca de obicei , iute , iute sa condamnam[xx(] Noi am devenit parinti dupa ani multi de asteptare si pregatire.Amandoi am crezut ca suntem foarte pregatiti sa fim parinti.Insa minunea noastea ne-a pregatit o surpriza.Oricat citesti si te pregatesti practica te poate dobora.Am fost depasiti de evenimente si ne-am aventurat in rezolvarea lor.Incet incet am uitat de noi.Am devenit niste parinti buni dar am devenit colegi.A trecut ceva vreme pana ne-am dezmeticit dar am facut un efort si acum lucrurile s-au reglementat.Am devenit o familie din toate punctele de vedere. Mami de [url="http://b5.lilypie.com/qZc8p2.png"]Razvan(07 martie 2004)[/url] si de [am] Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

[Daria_Ioana]

Alina,si eu imi iubesc sotul extrem de mult...la infinit...mi-as da viata de o mie de ori pentru el ...dar am unele clipe....Domnule...ma enerveaza asa tare pe moment...mai ales cand sunt obosita...si el e obosit...si nu mai comunicam cum trebuie...sau nu mai ne arde de comunicare cand suntem nedormitit ...cu doi copii mici ... Ei bine...m pe moment...am si eu asa niste ganduri...ca s-a racit de mine...ca nu ma mai iubeste...ca nu ma mai intelege...ca nu ii mai par asa frumoasa acuma dupa ce am nascut 2 copii...ca nu mai face dragoste asa des ca la inceput...si ma ia asa o tristete...si il simt asa departe de mine...si am asa nervi pe el... Dar asta dureaza atunci pe moment...maxim o ora..doua... Dupa ce ne mai relaxam..ne odihnim...sau chiar dupa ce mai plang eu un pic ....ne pare rau si mie si lui ca ajungem sa ne certam pe nimicuri din cauza la oboseala si la stres... Si imediat ma iau sentimentele de iubire profunda...si il iau in brate..si il alint...si imi pare rau...si ii zic ca il iubesc ...ca nu pot trai fara el...sa ma ierte...ca am fost obosita...si ma simt atat de vinovata. Acum doua zile a plecat din tara...si la aeroprt....mi-a zis sa il iert pentru toate momentele cand poate a fost mai rece ...sau poate m-a suparat ...dar era si el obosit...si ca ii pare rau... Eu i-am zis...eee lasa...nu -i nimic...si eu am mai gresit...dar o sa treaca si perioada asta mai grea...si o sa fim iar toti 4 impreuna si o sa fim mai relaxati....mai odihniti. Noi suntem impreuna de 3 ani...dintre care suntem un cuplu fara copii doar primul an ...in rest am fost mai mereu...gravida...ba am nascut...ba copil mic..iar gravida...iar am nascut...acum avem 2 copii mici..dintre care unul are un an jumate..celalalt 2 luni... Am fost nevoiti in 3 ani sa traim la distanta...el venea...ma lasa gravida in 3 luni...venea acasa eram cu burta mareee gata sa nasc...si tot asa...lasa bebe mic...gasea deja bebe mare..care stia sa mearga etc. Dar tot timpul asta am vorbit pe messenger...in ficare zi..in fiecare seara...si la telefon...si ii trimit mereu poze cu noi..filmulete..el imi trimite poze cu el de acolo... Probabil si tu ai scris mesajul asta "la nervi"....din moment ce nu ai mai intrat... E de inteles...e omeneste... Cine zice ca el e ala perfect..care nu clacheaza niciodata..nu se plange niciodata...nu se cearta niciodata...hmmmm....minteeeeeee. Viata e frumoasa cu copii...dar e mai greu la inceput...daca va iubitit cu adevarat si va vorbiti si va mai iertati unele iesiri totul va fi bine. Eu una nu imi vad existena fara noi 4...exact aasa cum e ea acuma... Si mereu il vreau pe sot langa mine...sunt mamoasa...sar pe el...sar in brate la el...il pup toata ziua...mergem la plimbare toti 4..mancam impreuna...dormim impreuna...avem grija de copii impreuna...stam de vorba mereu inainte sa adormim...vorbim pana se face lumina afara...comunicam...si radem...si stam imbratisati. Dar exista si momente cand se rupe aromonia de la stres...de la oboseala...de la anumite evenimente care ne depasesc...orice om are o limita...perfect ar fi sa nu fie atinsa acea limita...dar asta e viata...si nimic nu e cu adevrat perfect...si tocmai asta e frumusetea vietiii...daca era totul perfect....ar fi fost prea plicticos,nu???

[Lorenyy]

Daria,foarte frumos!!

[anna32]

Da, din pacate si la mine a fost aceasi problema ca in cazul tau Miluna. Dupa nasterea fiului meu relatia s-a racit foarte tare. Eu, in naivitatea mea am dat vina pe copil, saracul de el, pana intr-o seara cand i-a sunat celularul si am ridicat eu si surpriza.... era EA . Lucrurile au devenit foarte clare in 2 secunde. Am ramas impreuna de dragul copilului dar deocamdata nu am facut mare progres la capitolul reconciliere. Mai incercam , ce sa facem :))

[poxeta]

Sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare desi nu amo cetitudine ca ar exista altcineva.Avem o fetita de 7 luni pe care ne-am dorit-o enorm,am facut trat ca sa raman insarcinata si sotul meu a fost alaturi de mine.Insa de cand avem copilul parca nu mai suntem noi.Eu stau cu fata ,el munceste,parca ne-am indepartat,nu mai avem timp de noi,ne certam din orice,mi se pare ca nu ma mai iubeste si evident l-am acuzat ca are pe cineva desi nu am nici o dovada.Si la capitolu sex stam destul de prost,el motiveaza ca il inhiba prezenta copilului si ca eu il presez.Nu stiu ce sa mai cred.Suntem doar obositi si depasiti putin de situatie sau e altceva?

[silvia_d]

aud ca se tot vb de:nopti nedormite,biberoane facute la 2-3 noaptea...hai sa fim seriosi;cat tine treaba asta??2-3 luni,maxim 5 luni...Apoi,bebele isi face un program... Ce facem,ne speriem dupa 5 luni de nopti nedormite,si generalizam c-asha va fi ever? Sau am citit eu printre randuri,si-am pierdut ideea? Silvia si Sergiu-Stefan-2 dec.05

[Lorenyy]

Silvia d. 2-3-5 luni? Dar 19-20 luni?Noi inca trecem prin asta,si ma intreb zilnic,cat va mai dura???Asta este,ne-am obisnuit...Ar fi trebuit sa fii putin mai maleabila cu saraca femeie,ai pocnit-o in moalele capului cu raspunsul tau;-)Not nice dear,not nice!

[try]

Eu cred ca titlul nu e neinspirat, ci ca tradeaza tocmai unde e problema. Ea are un copil pt care nu era pregatita si probabil ca si visurile, planurile si aspiratiile ei de mamica au avut de suferit din cauza asta. Eu cred ca nu intamplatoare a fost cerinta lui Marius de a o pune pe ea sa vorbeasca de copil in 20 de propozitii. In tot mesajul ei nu am simtit importanta copilului in viatza ei. De cele mai multe ori situatia e inversa, noi mamele ne dedicam trup si suflet copilului nou aparut in viatza noastra, iar taticii, mai ales cei care nu se implica in ingrijirea zilnica a copilului, se simt marginalizati si dati la o parte. Cred ca situatia la voi in casa, Alina, e oarecum inversa situatiei din majoritatea caselor. Nu ma refer ca tu ai fi neinplicata in ingrijirea copilului, ci ca el e f implicat in relatia afectiva cu baietelul vostru, mai ales ca spui ca si-a dorit f mult acest copil si a insistat fff mult sa-l aveti. Eu am trecut dupa ambele nasteri printr-o perioada de racire, dar nu pt ca nu-mi mai iubeam sotul, ci pt ca atat puteam sa dau eu in acele momente si proababil ca, asa cum spunea hannen, acolo unde nu exista suficienta comunicare (nu doar vorbarie), mesajul transmis poate fi unul gresit. E adevarat ca la noi femeile intervin si o serie de schimbari hormonale si, doar cine a trecut prin asta poate spune cat de putin ne putem controla cand vine vorba de hormoni. Dar banuiesc eu ca sotul tau doar a intrat intr-o perioada de adanca dedicatie pt fiul vostru. Simte ca acum el e ce acare are nevoie de afectiune si dragoste, ca tu esti majora si vaccinata si te descurci si singura, ca doar n-o sa te bagi in fatza la rand cand el imparte dragostea si afectiuena in casa. Eu cel putin asa gandeam. Nu puteam sa inteleg cum cineva, oricine ar fi fost acea persoana, poate sa ceara ceva de la mine cand eu eram trup si suflet pt acel copilas abia adus pe lume. Mi s-a schimbat busola pt luni bune dupa ambele nasteri. Incet, incet am revenit in matca si viatza si-a reluat cursul si odata cu ea si fiecare si-a preluat indatoririle, de parinte, de partener, de de toate. Ma gandesc ca poate bietul tau sot o trece prin nebunia prin care am trecut si eu dupa ce-am nascut cand simteam aproape ca o sfidare daca cineva ar fi incercat sa ma rupa de legatura puternica in care intrasem cu copilul. De acolo imi culegeam toata satisfactia, energia, seva ca fiinta umana, in rest functionam ca un robotel. Acu stand si uitandu-ma din departare, cine naiba isi doreste un robotel langa el? Mi se parea egoism sa ceri de la mine atentie in acele perioade, dar a trebuit sa ies din mirajul asta si sa realizez ca am gresit si ca as fi putut avea o alta optica asupra problemei. Cred acum ca pe undeva egoismul era la mine, nu la sotul meu. Ideea e ca in majoritatea cazurilor femeia isi pierde apetitul sexual dupa nastere, iar in cazul tau, sotul e cel care si l-a pierdut. N-as zice ca e ciudat. Da, poate o avea si-o alta relatie, Dumnezeu stie, dar nu poti accepta asat ca singura explicatie. Am observat ca de cele mai multe ori armonia aia de care vorbeste mina, cand amandoi sunt rupti se somn, obositi si nu vor decat sa doarma si cine oare se mai gandeste la sex in astfel de momente se intampla de cele mai multe ori in cuplurile in care si mama si tatal se implica deopotriva in ingrijirea copilului (desigur, asi a dat un contra exemplu – dar de fapt toate aceste exemple nu reliefeaza decat cat de variata e situatia de la casa la casa si ca posibila cauza poate fi oricare). Un bebelus mic e un vampiras, un mare sugator de timp si energie. Cand sotul se implica mai putin in tot acest decor se simte de multe ori dat la o parte, ii ramane timp si energie, vrea probabil o reconfirmare ca e inca dorit si iubit si el (nu neaparat ca ar concura cu copilul). Nu sugerez ca in casa la voi se intampla invers si ca tu ai fi lipsita de preocupare acuma, doar trebuie sa intelegi ca fiecare din noi, mama si tata, simtim diferit acest eveniment, traim la cote diferite si impactul proaspatului bebelus asupra noastra e diferit. E intotdeauna nevoie de ceva timp sa ne reintram in ritmuri, iar efortul trebuie sa fie comun. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"