Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

infidelitate?


Recommended Posts

  • Răspunsuri 157
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

bravooo LOLITA !!!! Mi-a placut sfatul tau.Chiar ai dreptate.Adica ...tot ea sa salveze casnicia?Pai ce ? Ea a gresit? De ce mereu femeia se simte vinovata?De ce femeia tre sa salveze " aparenteLE"?????Dar de ce sa nu-i dea ultimatum? Stii vb aia: " iti place...de bine, nu-ti place...mama alta nu mai face ...ca-i batrana, saraca "!!!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Pai stii de ce? Pentru ca aici nu conteaza cine are dreptate, ci ce doreste ea de fapt. Il vrea inapoi? Ok, atunci e normal sa faca, sa dreaga, sa se dea peste cap si sa obtina ce vrea. Nu-l mai vrea? Atunci poate merge pe varianta corecta: pa, am plecat, ramai cu bine. Desi de cele mai multe ori, atitudinea asta il face pe partener sa-si revina din visare. In general e bine sa lupti, chiar daca celalalt a gresit, pana la o limita. Andra e singura care stie daca limita e atinsa sau nu.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dragele mele am fost plecata cateva zile, am stat departe de el.Dupa un weekend frumos cu copilul(toti trei), duminica mi-am dat seama ca de fapt el continua sa vorbeasca cu ea .M-a mintit de fapt ca a rezolvat problema.Desi ma lupt sa fie bine, nici nu stiu daca imi mai doresc o asa casnicie, in minciuna, neincredere , tradare.Nu stiu daca am atins limita , daca mai pot tolera multe.Desi mi-am propus sa il las , sa nu il mai bazai, sa se gandeasca, nu pot sta indiferenta in timp ce el isi face de cap cu alta.Am crezut ca o sa se termine intre ei, dar se pare ca el nu prea face fata, imi t6ot zice ca" las ca vorbesc zilele astea, nu pot de pe o zi pe alta ,dar o sa se rezolve totul in timp".Care timp...si eu ce fac in acest TIMP?Oare e corect?Am vrut sa-i zic sa plece la ea,sau unde vrea el, dar stiu ca atunci totul ar fi pierdut.Il vad ca isi doreste sa vorbeasca cu ea, ma intreb oare va mai fi posibil sa fie totul ca inainte intre noi? O sa pot sa-l iert cu adevarat, sa am din nou incredere in el? Andra si bebe Alessia http://photos.yahoo.com/andradia77
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

eu as zice sa-i faci valiza. stiu ca pe moment pare greu si chiar e, insa pe termen lung e mai bine. nu te chinui atit de tare si nici nu are timp el sa se obisnuiasca cu gindul despartirii. pare ca daca cedezi acum il vei determina sa rupa relatiile cu femeia cealalta. insa eu cred ca el va intelege din asta ca tolerezi situatia si o va lungi pina nu va mai exista cale de intoarcere. cumva se vor spune si se vor face prea multe ca sa se mai poata repara ceva. daca ii spui pa acum o sa se cutremure putin. si poate ca va evalua corect situatia. si nici nu apari ca o nevasta dispusa la orice compromisuri doar ca sa ramineti impreuna. oricum ar fi, e greu. [url="http://www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag"]@[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Andra, imi pare foarte rau, era cumva de asteptat sa nu faca nimic...:-(. Te intrebi daca ai putea sa il ierti vreodata, sa treci peste toate mizeriile astea. Parerea mea este ca, cu cat il lasi (nu neaparat fiindca asa vrei tu) sa iti faca mai multe si, cu cat inghiti mai multe umilinte din partea lui, cu atat iti va fi mai greu. Acum, fiind focusata mai mult pe recuperarea lui, nu iti dai seama prea bine ce sentimente iti provoaca de fapt. Daca s-ar termina relatia cu aia si ati ramane doar voi 2, fata in fata, abia atunci ti-ai da seama si atunci ti-ar reveni in minte toate urateniile pe care te-a facut sa le traiesti. Cu cat trece mai mult timp de convietuit in 3 [bang], cu atata o sa se adune mai multe frustrari si iti va fi mai greu sa-l ierti. In plus, daca i-ai da acuma un timp gandire, poate ar fi putin zgaltait. Acum e totul proaspat, inca realizeaza ca a gresit fata de tine (nu se poate altfel, are si el constiinta, nu?) Cu cat trece mai mult timp, cu atat se va obisnui cu situatia in care traieste si i se va parea foarte normal ca tu sa inghiti toata mizeria asta pe care ti-o fac ei :-(.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !
Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Draga Andra, eu stiu o pveste asemanatoare. N-o sa trag concluzii dar sunt sigura ca tie iti va spune ceva. In aceasta poveste el, (casatorit, fara copii)s-a indragostit de ea (casatorita cu copil). N-au divortat inainte sa se indragosteasca foarte tare ..pentru ca si dragostea asta vine...pe nesimtite si s-au trezit prinsi in ceva asemanator probabil situatiei sotului tau, adica mult prea tarziu ca sa mai renunte. Au aflat familiile lor si...nu stiu ce s-a intamplat cu ea dar pe el l-a dus sotia departe de orasul in care se petrecuse povestea, i-a cerut parola de e-mail (ca sa ii poata controla toate mesajele), l-a chemat pe un bun prieten preot care i-a spalat creierii (vorbesc la propriu - noi din gasca nu-l mai recunosteam), din cate am inteles i-a dat verde tipei pe motiv ca ceea ce a facut a fost un mare pacat, si ura si la gara..este bine-mersi cu sotia lui si acum la 5 ani de la event. Nici nu cred ca mai viseaza sa calce stramb vreodata in viata lui dupa tot ce si-a tras din asta..iar acum o tine sus si tare ca sotia lui este singura femeie pe care a iubit-o si pe care o va iubi vreodata. Va rog sa nu-mi ziceti ca nu pare real ce v-am povestit. Este, chiar daca nu va vine sa credeti! Intrebarea mea, ca femeie care are incredere in ea este: as face vreodata asa ceva??? Asa mi-as dori sa tin un barbat langa mine?
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Vai, complicata mai e si viata asta...La tine pare ca omu' e chiar indragostit de ea (la mine se pare ca a fost doar o tentativa - cel putin atat stiu eu - pentru care mi-e oricum foarte greu sa-l iert, sa-i acord din nou aceeasi incredere de pana acum). Insa intrebarea care imi staruie in minte inca de cand am aflat e asta - daca il iert, ce ma asteapta mai departe? O viata cu un om care minte, pe care nu o sa ma pot baza niciodata la greu? Asta vreau eu langa mine? Sa imi fac griji in continuu unde e, de ce nu raspunde la telefon, etc, etc.? Desi multi imi spun sa am grija ca omu' n-a facut nimic, ca a fost doar o tentativa de "cocos", parca sincer nu-mi mai vine sa-mi continui viata cu el...Nu zic e greu, e foarte greu, insa, ti-am zis..intrebarea cred pe care ar trebui sa ti-o pui este: ce ma asteapta alaturi de el? cum imi vad eu viitorul, imi place ce vad sau ba? Eu zic ca trebuie sa ne gandim totusi la noi, pentru ca sincer, sunt uimita de egoismul barbatilor si de modul in care se pun doar pe ei si sentimentele lor pe primul plan..
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Tierry, crede-ma ca imi pun tot timpul intrebari.Adevarul e ca vreau sa mentin casnicia asta, dar de ce, nu imi mai pot nici eu raspunde, poate ca am crezut prea mult in ea, poate ca nu imi pot inchipui cum va fi fara, desi sincer nu stiu ce mai simt EU pentru el dupa tot ce mi-a facut.Mai sunt 2 luni pana plecam in alt oras, o perioada lunga pentru mine, in care nu stiu ce o sa se intample, dar incerc sa mai sper ca daca trecem de asta si pleca o sa se raceasca totul intre ei. Denizel ,el imi tot zice ca a terminat cu ea si ca vrea sa fie cu familia, dar faptele lui(vine mai tarziu, nu cu mult, dar totusi...pleaca mai devreme cu 30min decat de obicei)ma fac sa cred ca minte.Efectiv nu stiu ce are in cap.Eu cred ca daca totusi ar vrea sa fie bine, ar incerca sa ma inteleaga si pe mine sa ma faca sa cred ca e adevarat, nu sa imi provoace suspiciuni .Cu toate ca ma straduiesc din toate puterile sa fie bine, sa incerc sa nu-l mai bazai,sa nu-i mai reprosez nimic, comportamentul lui(pentru ca una face, alta zice)ne duce mereu la certuri. In momente de disperare i-am zis ca poate mai bine e sa ne despartim , ca nu o sa mearga, ca nu face nimic(fapte, nu vorbe ) ca sa fie bine, el imi zice ca nu e bine sa ne despartim, ca o sa-l pierd(auzi eu il pierd, nu el pierde familia). Simt ca o iau razna, efectiv nu mai stiu ce sa fac, imi vine sa plec,sa-i fac lui bagajul, nu stiu daca e bine...sa incerc sa mai rezist 2 luni...timp in care el si-a pus o gramada de garzi(lucreaza si noaptea)la care nu vrea sa renunte si in care daca vrea poate sa fie cu ea.Daca intradevar vrea sa fie bine de ce nu renunta la ele pana plecam?El imi zice ca e vorba de mandria lui, ..prostii... Ce o fi in capul lui?Cred ca nici macar el nu stie. Andra si bebe Alessia http://photos.yahoo.com/andradia77
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...