Copil alaptat= copil dependent?

[filofteia]

Citat:

eu nu inteleg chestia asta; de ce trebuie sa fii frustrata si nervoasa daca stai acasa cu copilul? de ce pentru unele persoane e o corvoada? si aici ma refer la cele care ar putea ("""""si-ar permite"""""") sa stea acasa cu el 1 an-2-100 si totusi aleg sa se de-frustreze la serviciu...

Pentru ca nu toti oamenii suntem facuti la fel!!! Iar serviciul nu-l alegi ca sa te de-frustrezi ci pentru ca-ti place. Serviciul este o chestie care o fac in primul rand pentru mine...nu cred ca sunt o mama mai rea din cauza asta! Asa cum nu este o mama mai rea cea care alege sa stea acasa... Suntem altfel...asa cum eu nu-mi pun intrebari de ce??? Cred ca si cealalta parte ar trebui sa nu-si puna... Iar asta inseamna toleranta...

Citat:

Din simpla analiza a textului de mai sus o Romanie intreaga compusa din generatiile care au acum varsta de 25-60 de ani sunt niste neautentici si neadaptati.

Lala [flo] eu sunt unul dintre acesti copii. Si simt cum n-am EU-ul autentic.[:D] Dar fiind le la 7 luni in colectivitate am constat ca am o toleranta muult mai ridicata decat altii.

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui Noe Citat: citat din mesajul lui filofteia Citat: eu una am ales sa stau acasa, de ex. am pus in balanta: primii ani de viata ai copilului meu si confortul dat de 2 salarii bunicele. si am decis ca ramanem cu un amarat de ford ka in care nu-mi incape nici macar caruciorul in portbagaj si care abia se tine, nu ne mai inhamam la o rata. ca nu am nevoie de 20 de perechi de incaltari de vara ca pana acum, imi ajung 2, ca nu imi trebuie haine de sezon, imi iau numai la ultimele reduceri, ca ... ca... a fost o alegere. a mea Poate ar trebui sa te gandesti ca acelea care se duc la serviciu o fac pentru ca nu-si permit nici o pereche de pantofi, nu au deloc masina, sau cel mai des nu au nici macar ce da de mancare copiilor...pentru ca a cumpara carne, fructe, lapte ... nu mai vorbesc de alte cumparaturi (haine, incaltari, scutece) ... te duc undeva peste cei 800 de lei dati de stat. Si pana la urma daca o mama se simte mai confortabil sa mearga la serviciu decat sa stea sa alapteze eu sunt pentru serviciu, pentru ca altfel nu se obtine decat o mama frustrata, care sigur nu aduce nimic bun educatiei copilului... mai bine o mama pentru 4 ore de dupa servicu multumita de ea si care acorda timp de calitate copilului, decat una care sta toata ziua acasa si este nervoasa tot timpul. eu nu inteleg chestia asta; de ce trebuie sa fii frustrata si nervoasa daca stai acasa cu copilul? de ce pentru unele persoane e o corvoada? si aici ma refer la cele care ar putea ("""""si-ar permite"""""") sa stea acasa cu el 1 an-2-100 si totusi aleg sa se de-frustreze la serviciu... de ce? [url="http://community.webshots.com/user/Trutzulica"] ape si munti[/url]

Dupa cum bine ti-a raspuns Porumbita - pentru ca suntem diferiti. Nici eu nu pot pricepe cum e sa stai cu bebe acasa 6 luni .... mie imi devenea sa ma arunc pe geam dupa 1 luna!!! Nu stiu sa spun "de ce" - adica nu stiu daca am mai multa sau mai putina substanta X in creier sau imi lipseste ceva sau am ceva in plus - habar n-am, dar asa sunt eu. Dar asta mi s-a intamplat. Cand avea Monica 2 luni m-am hotarat in maxim o luna ma intorc la job. Sotul meu a zis "in sfarsit, ca nu te mai suportam asa". Imorala? Nesimtita? Habar n-am. Poate ... Dar nu m-am aruncat pe geam (desi m-a batut gandul in lunile de stat acasa). Copilul meu are o mama. In viata. Vesela. Comunicativa. Nu am alaptat-o exclusiv 5 luni. Nu am alaptat-o 2 ani. Am alaptat exclusiv maxim 1 luna si partial inca 2 luni. Dupa ce scrieti voi pe-aicea eu sunt de condamnat iar copilul meu va pati multe rele .... Momentan suntem ok - copilul are imunitate buna, e inteligenta si frumoasa (normal, nu? Doar e fi-mea) .... Si nu mai citesc subiectul asta ca cine stie ce o sa-mi ziceti ca va pati fi-mea peste 10-20-50 de ani! Sorana si Monica (5 ani)

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui gazzella Citat: citat din mesajul lui Porumbita pur si simplu ma depaseste de ce pt voi numai primii ani de viata ai copilului sunt- importanti... cand copilul o sa aiba 4-6-10 ani nu va mai avea nevoie de voi? e simplu, in perioada 0-2-3 ani se formeaza personalitatea individului, se structureaza Eul dupa aceea totul e "muncit", "facut", "delimitat" iar acest proces de constructie, formare a Eului e unul supus diverselor forte, influente, prezente sau absente si copilul va mai avea cu siguranta nevoie de parinte, ca si apropiere fizica nu in aceasi masura, evident de ce aleg sa stau cu ei? ca sa le dau timp sa-si construiasca un Eu autentic, ca sa le dau timp sa se construiasca viguros, robust si cu cat ei reusesc sa faca asta cu atat ma gandesc c-o sa fluier eu pe la 12-13-14 ani cand o sa fie adolescenti, oarecum fascinati de afilieri la un grup care sa le dea o identitate ma gandesc asa: cu ce nu castig acum n-o sa trebuiasca sa platesc avocati care sa mi scoata din diferite belele, sau sa platesc masinile tamponate, sau sedinte la diversi terapisti ori ca or sa-mi fie bulimici, ori anorexici sau stiu eu ce altceva recunosc ca-s prapastioasa, dar cum zice mandrul meu "suntem prea saraci ca sa ne permitem sa economisim" deci cam niciodata n-o sa avem suficienti bani sa le platim toate porcarioarele pe care le observ ca le face adolescentul comun provenind din familii prea ocupate sa plateasca rate la ultima masina nu fac referire la nimeni in concret, de pe forum ma uit doar la societatea italiana copilul apartinand familiilor din patura sociala de mijloc, cei vreo 80% ai Italiei, cei apartinand parintilor cu un apartament, o masina de valoare medie, vacante festive 2 saptamani pe an, imbracaminte de sezon si acoperiti de playstation copiii dezradacinati, copiii motorinelor, care ajung sa se afilieze la diferite babygang din cauza ca le-au lipsit punctele de referinta, sunt prea debusolati ca sa se recunoasca, ca sa se afirme altfel decat in termeni de bullism comportamentul antisocial este consecinta unei rupturi, a unei deprivari afective asta e..pentru mine ani acestia sunt doar o investitie in ei, in viitorul lor in termeni de capacitate de-a se raporta sanatos mediului in care vor fi expusi cum spuneam, suntem mult prea saraci chiar si cu 2 salarii sa le platim o eventuala dependenta de droguri, etc prapastiasa rau, veti spune Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Mama a stat cu mine 3 luni! Asa era legea atunci. Mama mea si-a iubit serviciul (a fost cercetator). Mama mea a fost cea mai buna mama din lume. Nici eu si nici sora mea n-am tamponat masinile (ma rog, eu am zgariat-o de vreo 2 ori dar nu m-am gandit sa dau vina pe mama, mai ales ca aveam 30 de ani!). Nici eu nici sora mea nu am luat droguri, nu suntem alcolice, nu suntem depravate (ma rog, dupa ce zice Sabina eu sunt imorala ca nu mi-am alaptat copilul). Nici eu nici sora mea nu am fost la sedinte de terapie (om avea nevoie?) .... Nu ne comportam anti-social ma rog nu mai stiu ce era pe lista aia .... Dar pe bune conteaza si multe alte chestii .... nu doar sa stai acasa 1-2-5 ani. Nu doar sa alaptezi exclusiv. Ma rog, pentru mine. Nu ma compar cu nimeni. Poate sunt o mama mai "nasoala" (ca nu vreau sa zic proasta) decat altele dar pentru copilul meu eu sunt cea mai buna mama ..... Garantat. Asa cum mine, mama mea a fost cea mai buna mama. Sorana si Monica (5 ani)

[dianocica]

Citat:

citat din mesajul lui filofteia Si pana la urma daca o mama se simte mai confortabil sa mearga la serviciu decat sa stea sa alapteze eu sunt pentru serviciu, pentru ca altfel nu se obtine decat o mama frustrata, care sigur nu aduce nimic bun educatiei copilului... mai bine o mama pentru 4 ore de dupa servicu multumita de ea si care acorda timp de calitate copilului, decat una care sta toata ziua acasa si este nervoasa tot timpul.

unu la mana, am zis ca sunt altii pt care pasul meu inapoi inseamna unul inainte. dar nu despree asta e vorba. eu nu stau acasa pt ca imi permit, ci fac in asa fel incat sa fac ce consider ca e cel mai bine pt copil, nu pt mine. da, sunt perfect de acord cu ce spui tu in mesajul citat. dar atunci cand iei alegerea asta, asuma-ti-o! spune ca simteai ca innebunesti si ca trebuia sa faci altceva (repet, nu stiu daca inteleg, dar pot accepta). dar daca spui ca ai facut-o pt ca nu iti permiteai, chiar nu pot intelege deloc. iar cu mamele care traiesc din salariu minim, pai da-mi voie sa iti spun ca aia 8 mil sunt mai mult decat castiga ele. deci nu e nici pe departe de rau, e de mai bine.

Citat:

domnule, si acum 80 de ani (bunica sotului are 89 si e perfect lucida, deci ii cred povestile) lucrurile erau la fel de "diversificate" ca si azi.. o gramada nu alaptau si mereu s-au cautat inlocuitori tocmai pt ca mai trebuia sa faci una alta, plus ca mai erau si alti copii de care tr sa ai grija plus treburile in curte etc

era vorba de supravietuirea speciei umane, nu de ultimii 10-20-100 de ani. si asta e un cu totul alt argument decat , de ex, faptul ca pe vremea lu' ceasca nu alapta nimeni mai mult de 3 luni si uite ce adulti sanatosi am ajuns cu totii azi. care, btw, e o prostie (argumentul).

---

I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.

[bird70]

Eu am fost copil nealaptat care a mers la cresa de la 6 saptamani. Parintii mei au fost studenti cand eu m-am nascut si mama mea s-a concentrat pe scoala si apoi pe lucru. La fel si fratele meu nascut la scurt timp dupa mine, nu a fost alaptat si a mers la cresa devreme. Am avut insa marele noroc ca m-am nascut intr-o familie extraordinara, cu niste parinti minunati la care nu am ce sa le reprosez. Nu am avut nici o umbra de indoiala toata viata ca parintii mei ma iubesc si ar face orice pentru mine, si mi-au dovedit-o atunci cand am ramas gravida la 19 ani si mi-au zis ca sunt 100% cu mine indiferent ce decid. Parintii mei au muncit toata viata foarte mult, plecau inainte sa ne sculam noi si se intorceau seara, tatal meu ajungea pe intuneric. Dar atunci cand era acasa se juca cu noi, ne canta la chitara, faceam lectii impreuna. E adevarat ca petreceam putine ore impreuna dar au fost ore de mare calitate. Eu am petrecut mult mai mult timp cu copiii mei pentru ca am simtit nevoia si pentru ca am putut. Stiu ca mama mea si-a dorit foarte mult sa poata sta mai mult cu noi, dar asa au fost vremurile. Asta nu inseamna ca nu au fost parinti minunati si nici nu inseamna ca eu si fratele meu am ajuns niste taraie-brau. Amandoi am terminat cel mai bun liceu din oras, am facut o facultate (sau 2 [:D]), avem familii frumoase. Nu militez pentru intorsul la munca dupa 3 luni, si eu am stat cu copiii mei cat am putut de mult dar nici nu cred ca mamele care se intorc la lucru pun in pericol viitorul copiilor. Eu am stat acasa cu mare drag si mi-a placut dar adevarul e ca tanjeam dupa munca, dupa alt fel de stimulare, dupa alt fel de apreciere si atunci cand m-am intors la munca am fost foarte fericita. Fiecare femeie e diferita si copiii vin in viata noastra in etape diferite ale dezvoltarii noastre ca individ. Nu e acelasi lucru un copil nascut de o mama de 20 de ani si unul nascut la 35 de ani. Eu la 19 ani nu am putut sa ma vad pe mine ca mama si gata. Mi-am iubit copilul enorm dar am vrut sa fiu femeie, sotie, studenta. Nu am fost pregatita sa strict relatia intima cu sotul meu, sa pun copilul in patul nostru. Nu am fost pregatita sa renunt la tot ce puteam sa devin in viata sa raman acasa cativa ani cu un copil atarnat de san. E cu totul diferit la o femeie care s-a definit deja, care are o varsta la care a terminat o scoala, are o cariera, etc, o femeie care poate a incercat mult timp sa obtina copilul si el devine focusul existentei ei. E gresit sa aplicam o regula cu care sa judecam pe toata lumea.

[dianocica]

Citat:

citat din mesajul lui Noe te-ai enervat, asa-i?[pup]

da' de ce? se vede? [:-)))] cred ca intr-adevar e prea mult pt mine, ma debusoleaza complet lipsa deductiilor logice, motiv pt care imi e si greu sa raspund. ceea ce voi si ocoli cu gratie [:D]

---

I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.

[filofteia]

Citat:

da, sunt perfect de acord cu ce spui tu in mesajul citat. dar atunci cand iei alegerea asta, asuma-ti-o! spune ca simteai ca innebunesti si ca trebuia sa faci altceva (repet, nu stiu daca inteleg, dar pot accepta). dar daca spui ca ai facut-o pt ca nu iti permiteai, chiar nu pot intelege deloc.

Aici era vorba despre mine??? Ca nu ma regasesc![:-/] Ca tot spuneai

Citat:

cred ca intr-adevar e prea mult pt mine, ma debusoleaza complet lipsa deductiilor logice, motiv pt care imi e si greu sa raspund.

Citat:

iar cu mamele care traiesc din salariu minim, pai da-mi voie sa iti spun ca aia 8 mil sunt mai mult decat castiga ele. deci nu e nici pe departe de rau, e de mai bine.

Pai acele mame stau pana la 2 ani! Nu era vorba despre ele. Desi cred ca unele prefera si mersul la serviciu...pentru ca mama ia de fapt 600 lei.

[dayanara]

sorana pai daca tu n.ai alaptat ca te.ai intors la munca, eu ce sa mai zic? :) eu am stat mereu acasa cu copilul, inca mai stau si nu ma voi intoarce curand la munca, cu toate astea am alaptat pana la 5 luni si nu exclusiv cand am incetat alaptatul am inceput sa vad si lumina de la capatul tunelului, pentru mine a fost o experienta groaznica si pt copil la fel, dupa ce nu l.am mai alaptat ne.am bucurat amandoi unul de altul, in fiecare moment, dar nu dau explicatii nimanui de ce ce si cum, consider ca si tine ca am cel mai destept si frumos copil, imunitate are si el destula, la al doilea din experienta mea cu primul nu voi mai alapta nici macar o luna eu? am parinti adoptivi, nu m.a alaptat nimeni, aaa ba mint, mama mai avea o fata si dupa ce m.a nascut s.a dus acasa la ea fiind destul de mica nu avea cine sa aibe grija de ea asa ca m.au alaptat femeile din spital care se intampla sa aibe lapte in momentul ala, pe urma la 7 saptamani m.au adoptat parintii mei, nu m.am imbolnavit mai deloc pana acum, si n.am fost nici un adolescent problema sau mai stiu eu cum din partea mea poa` sa alapteze cine vrea cat vrea, dar vad ca nu va multumiti sa va alaptati copiii si atat, prin mesajele ironice si arogante in loc sa incurajati alte mame sa alapteze nu obtineti decat contrariul [url="http://community.webshots.com/user/dayannara"]ivan si dayanara[/url]

[dianocica]

Citat:

citat din mesajul lui filofteia Citat: da, sunt perfect de acord cu ce spui tu in mesajul citat. dar atunci cand iei alegerea asta, asuma-ti-o! spune ca simteai ca innebunesti si ca trebuia sa faci altceva (repet, nu stiu daca inteleg, dar pot accepta). dar daca spui ca ai facut-o pt ca nu iti permiteai, chiar nu pot intelege deloc. Aici era vorba despre mine??? Ca nu ma regasesc![:-/]

nu :). era un tu generic [flo] si am zis ca nu mai intru, dar uite ca nu m-am abtinut [:I] dayanara daca te opreai dupa primul paragraf cred ca nu era cineva care sa se ia de tine in vreun fel. nici macar cele mai inversunate sustinatoare ale alaptarii. datorita felului in care ai pus problema. din pacate ai stricat totul cu incheierea. si gata, promit, am disparut [vrajitor]

---

I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.

[anya]

Bird, ziceai: "E cu totul diferit la o femeie care s-a definit deja, care are o varsta la care a terminat o scoala, are o cariera, etc, o femeie care poate a incercat mult timp sa obtina copilul si el devine focusul existentei ei." Eu am facut copiii dupa 30 ani, terminasem scoala, job - ok si incercasem 7 ani sa-i am (am facut inclusiv FIV). I-am alaptat exclusiv 1 luna la primul/3 saptamani la al doilea si mixt pana la 3 luni la primul/5 luni la al doilea copil. Iar in CIC n-am stat nici-o zi. Am stat doar cele 126 de zile de medical si nu din cauza banilor (desi as minti sa zic ca eram fericita cu 8 mil pe luna). Pur si simplu simteam ca innebunesc acasa. Devenisem rea si irascibila, nimic nu era bine. Inepusem sa ma cert cu toti, inclusiv cu sotul. M-am intors la servici (program de 6 ore) si am redevenit eu. Din punct de vedere al "alergaturii" e mai greu cu servici, dar statul acasa nu e pt. mine. Nici macar in concediu nu stau acasa, nici macar o zi. Concediul e ca sa plec. Si nici medical n-am luat vre-odata (exceptand nasterile). A doua zi dupa laparoscopie eram la servici (nimeni nu stia ca am 4 gaurele proaspete) si asta nu pt ca n-as putea sa-mi iau medicale, ci pt ca nu pot sa stau acasa. Invarteala intre cratita/copil/spalat/calcat/plimbat in parc nu e pt mine. Le admir pe cele care reusesc asta, eventual si in mai multe serii. Chiar si cand mergeam in parc, dadeam ture de stadion cu caruciorul, nu puteam sa stau pe banca discutand de pampersi cu alte mamici. Cat despre copii, au imunitate buna (cel mare, in 2 ani de gradinita, n-a lipsit pe motive medicale niciodata), sunt isteti (zic altii - ca mie evident mi se par cei mai cei) si sociabili. De fapt daca stau sa ma gandesc si eu/fratele meu am crescut cu lapte praf si sotul meu era fan "Raraul" si nici macar bunica n-a alaptat-o pe mama (pe vremuri se dadea lapte de vaca indoit cu apa).... Nu cred ca alaptatul da prea multa dependenta pt copil. Mai degraba pt mama [:D] Anya