Copil alaptat= copil dependent?

[dodo]

Brrr, e scris adinc pe-aici..[bang]..Ma duc la topicurile mai "pamintene"-mamici de mai multi copilasi, bucatarie, know-how, ca pe-aici e complicat rau totul[detectiv]..daca ai alaptat pina la 2 ani, wow, good girl, daca nu, esti mama plina de frustrari si dai fuga la sv sa te des-frustrezi[detectiv], daca stai acasa iar e rau..Nu stiu, unele din voi prea faceti sapaturi stiintifice-AP, HS, SF..Eu m-am condus dupa instinct, as spune chiar dupa inspiratii de moment si de cele mai multe ori n-am dat gres si cresc 3 copii de care nu mi-e rusine. Recunosc insa ca nu i-am crescut dupa carti, am primit de la cumnata mea cu ocazia nasterii primului copil carte lui dr Spock, nici macar jumatate n-am citit-o, cum deschideam cartea, cum ma lua somnul[;)], asa ca informatiile le-am cautat la dr de familie, asistenta maternala, in general n-am facut mare caz de felul cum i-am crescut, asa am simtit, asa am procedat si cu pisicul stau bine, copiii la fel... Mi-as permite totusi un sfat pt. proaspetele mamici: nu va impacientati cu cresterea micutilor, fiecare are ritmul lui si personalitatea lui, daca voi sinteti calme si increzatoare in fortele voastre, copiii va vor urma exemplul, daca in schimb, va aratati instabile, nesigure, si copiii vor fi la fel, vor cauta intotdeauna aprobarea in ochii cuiva si le va fi mai greu sa-si incerce zborul cu aripile proprii.. Si cu asta am terminat polologhia, toate cele bune![flo]

[nelia]

Dodo, hai ca vin si eu cu tine la mamici, ma iei? Punem de-o cafea si stam la tacla, ca vad ca aici fetele-s chiar serioase rau si se supara una-doua. Ah! Eu am inceput Caprariu, am zis ca o termin, dar am facut copii mai departe si am ramas cu ea neterminata, ca nu am mai avut timp. Am mai rasfoit pe ici, pe colo, cind dadeam de greu, dar mai tare ma incurcau... Singura pe care am citit-o din scoarta in scoarta a fost Francoise Dolto, dar asta inainte de a avea copii si pentru ca-mi place cum scrie, lin si curgator.[:D] CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

[Ingrid S]

Citat:

citat din mesajul lui nelia Ingrid, pai citind mesajul tau, si daca te duci si citesti si tu mesajele mele, cu mici diferente, spunem cam acelasi lucru. Ca fiecare copil este diferit! Si nu ma supar, dar nu am inteles de ce ai sarit asa ca arsa daca mi-am dat si io cu parerea... Asta-i tot! Si nu-i frumos sa spui ca nu-ti pasa cine scrie, ca uite, mie, cel putin cind am citit mesajul tau legat de fetita ta si cind am raspuns, mi-a pasat de tine! Ca altfel, as fi luat o gura de cafea si as fi trecut mai departe... Am avut aceeasi reactie chiar si referitor la prescurtari, tu ai folosti NG, iar eu am zis ca ma duc sa mai citesc, ca vreo trei pagini chiar nu m-am prins ce inseamna AP... Daca tu chiar crezi ca raspunsul meu, o parere ca oricare alta, a fost o atitudine nu mai stiu cum ai descris-o tu acolo... eu nu am ce sa spun mai mult![flo] CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Nelia, nu-i adevarat ce spui! Pe mine nu ma intereseaza cine scrie la acest topic, ma intereseaza CE scrie, nu ca ignor mesajele. Importanta pentru mine este calitatea informatiei pe care o primesc, poate veni de la oricine. Dodo, la bucatarie nu ma bag pentru ca sotul gateste, eu is afoana la acest capitol, dar la religie mai merge...cred ca ma mut acolo imediat. [:D] Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[gazzella]

Citat:

citat din mesajul lui Ingrid S [...], tocamai ca sa arat ca toate teoriile din lume privind cresterea copilului pot da gres, deoarece nu exista aceeasi personalitate la 2 copii, ce merge la unul nu-i musai sa fie bine si pentru celalalt, deci adaptarea trebuie sa fie absolut necesara. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

si unde-i demonstratia? pana acum exista niste afirmatii adica: "eu, ingrid, am practicat ap cu fetita, iar metoda a esuat" deocamdata n-ai demonstrat nimic, pentru simplu fapt ca n-ai conmvins ca ai aplicat Ap nu numai ca n-ai convins ba chiar ridici dubiul asupra capacitatii tale de-a aplica ap-ul deoarece tu nu cunosti ap-ul cum spuneam, ap-ul nu se reduce la alaptare, dormitul copilului cu mama ap inseamna adaptare unui context, adaptarea parintelui la natura copilului, indiferent care o fi aceasta nicidecum nu e o metoda rigida ap-ul este acea filosofie educationala in care se porneste de la convingerea ca fiecare persoana, copil este o entitate irepetibila, care nu se inscrie neaparat in diversele tabele, grafice de dezvoltare iar una din caracteristicile ap-ului la care nu poti renunta e ca fiecarei acestei entitati unice, deosebite i se va acorda respectul, consideratia necesara indiferent de atitudinea rezervata unei alte persoane, copil. si cum spuneam, poti sa practici ap-ul fara a alapta, chiar fara a dormi in acelasi pat cu copilul, dar nu mai poti practica ap.ul daca nu te adaptezi contextual in functie de diversi factori prezenti in copil, parinte, mediu deci, cum ziceam, mie nu mi-ai dovedit chiar nimic ai plecat de la o lema eronata, iar demonstratia ta nu se sustine iar instinctul in societatea noastra se reduce la "ii dau suzeta sau sanul?", si instinctul raspunde : "ii dau suzeta" si asa decid femeile ascusandu-si instinctul [:D] cu unele mici exceptii, dar acolo nu se vad puternice conditionari Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

[dayanara]

eu vad in exemplul monicai70 o mamica foarte pamanteana :) naturala si normala ap.ul,demult imi suna ca secta datorita fanatismului cu care este expus nu doar aici eu nu mi.am crescut copilul dupa ap, si relatia dintre noi este perfecta, nu.i pot cere mai mult :) [url="http://community.webshots.com/user/dayannara"]ivan si dayanara[/url]

[gazzella]

ce intelegi exact prin fanatism? stiu ce spune DEX on line, da' tu ce intelegi? Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

[dayanara]

exact ce spune dex, si nu doar cel online :) [url="http://community.webshots.com/user/dayannara"]ivan si dayanara[/url]

[Ingrid S]

Gazella, cazuistica ta ma lasa muta de admiratie. Pt scurt timp. Ia sa vedem de unde ti-ai dat seama ca n-am practicat AP-ul.. 1. Dupa un film. 2. .......... 3. .......... 4. Raspunsurile mele care nu s-au ridicat la inaltimea eruditiei tale, urcata sau coborata din pod. Hai sa urmarim impreuna ce am facut eu: de la nastere am stat mereu cu ea. Am dormit in pat cu ea (acum sustii ca nu e relevant acest fapt, dar la alte topice strigai ca AP-ul recomanda acest lucru, cum sa-ti obligi copilasul sa doarma singurel). Am fost atenta la toate nevoile ei, daca dorea sa fie singura, era, daca nu, mama mereu langa ea. Ma ia de gat de cateva ori pe zi sa-mi spune: te ador! Nu mi-ar mai spune daca m-as fi purtat altfel... Ce ai facut tu diferit, cu toata stiinta ta de mine? Si acum, problema este ca nu s-a desprins de mine (inca), iar eu ma duc la lucru. De fapt, ar trebui sa le sun ceor de la servici: baaai, ia mai lasati-ma cu lucrul, eu m grija de copil, nu? Al tau baiat ti-a spus ca nu vrea la gradinita, deoarece te pierde. A mea imi spune: nu pleca mami, nu vreau sa dispari! Dar, daca nu e in italiana, nu are acelasi inteles, nu? Ti-ai lasat vreodata cei doi copii sa planga dupa tine? Eu nu. Bun..sa vedem, sa vedem, ce o mai fi. Aha, ai spus ca nu sunt 2 copii la fel, acelasi lucru l-am afirmat si eu. Ai spus dupa mine ca sunt entitati separate, ei, cand am zis eu, nu era corect...acum ma imiti. Macar fii consecventa. Ce cred eu: ca AP-ul o fi fost inventat de unul frustrat ca i s-o intors nevasta la lucru, in loc sa stea cu copiii...na, lasa ca ti-o coc eu, si-a spus el... Si cam atat... Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[Qamar]

Citat:

citat din mesajul lui Ingrid S in 2 ani si jumatate n-am fost cu sotul meu la un restaurant singuri...daca eu plec, musai ramane el si crede-ma, am minutele numarate pt un epilat, tuns sau o cafea cu prietena... Ma uit in jur si vad copii perfect adaptabili, stau cu bunicile in timp ce parintii merg la chefuri, restaurante sau scurte iesiri la iarba verde. Sociabili, draguti, fara angoase. Si uite ce cred eu: ca la un copil din 10 (poate procentul e mai mare) crescut AP se dezvolta exact aceasta dependenta. De cand s-a nascut trebuia s-o iau ca o identitate separata de mine. Procedand invers, tinand-o mereu aproape, i-am subminat spiritul de independenta. Aici gresesc practicantii AP. Daca o lasam la bunici pt cateva zile de cand era mica, alta era situatia. Poate plangea odata, poate de doua ori. Dar se obisnuia cu situatii noi, cu case noi. Si e teribil de greu sa vezi cum, dupa 10 min in curtea vecina la soacra-mea fuge la mine zbierand: mamiii...iar tu trebuie s-o intampini cu o fatza linistita si zambitoare. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

Ingrid, pai aici e problema; atata timp cat nu crezi intr-o metoda pe care spui ca o aplici, ea nu are cum sa functioneze, nu va functiona niciodata... Bia a stat separata de noi 2 nopti in 2 ani jumatate; insa eu NU imi doresc sa fi fost altfel, nu am resimtit aceasta legatura a noastra ca pe o corvoada, sau ca pe ceva ce as vrea sa schimb... Si ea are momente cand nu vrea decat la mine, insa e ok; nu ma deranjeaza. Restaurant? Noi mergem impreuna[:)] toti 3; unul mananca, unul e dupa ea, sa exploreze. Pe urma mananca celalalt. Ideea este ca atata timp cat tu regreti ca ai procedat in modul pe care tu il numesti AP cu fetita, asta inseamna ca ai ratat exact esenta AP-ului. care nu inseamna, nici pe departe, sacrificiul mamei si regretele ei ca face ceea ce face.

---

[url="http://community.webshots.com/user/Trutzulica"]

ape si munti[/url]

[J G]

Nu exista METODA oameni buni. E BS orice tentativa de metoda. Exista copii, exista parinti intr-o mare diversitate. Exista bagaje cu care vin parintii si asta e cel mai important aspect in comportamentul fata de copii. Eu recunosc ca sunt din categoria care nu intelege si nu va intelege niciodata cum e sa dai sanul pe post de suzeta. O asemenea disponibilitate e ceva ... care depaseste notiunea mea de normalitate. (sper ca se intelege corect, e vorba de limitele mele de intelegere!). Eu cred ca e normal: - sa te plictisesti de activitatile de mama - sa vrei sa stai singur un timp (ore/zile) - sa vrei satisfactii din alte zone (serviciu/bani/scoala) - mie 2,5 ani mi se pare o perioada lunga de timp - si nu as fi rezistat psihic in situatia lui Ingrid. Oricat de mult imi repugna cel putin felul in care este promovat AP, im mare masura asta a fost directia pe care am luat-o inainte sa citesc despre "metoda". Am secondat copilul in orice moment, n-a plans never, a dormit unde-a vrut, a mancat cand a vrut, nu am insistat cu nimic (olita, vorbire). Inca doarme cu mine spre placerea amandurora. Insa si ea a trebuit sa inteleaga la un moment dat ca EU am nevoi care trebuie respectate, ca am nevoie sa ma urc in avion si sa ma duc, sa ma duc cateva zile (ca mai mult nu rezist fara ea). Adica ce are nevoie ea este acoperit pana la limita la care imi provoaca mie un damage. Daca apare la mine un damage nu mai e bine pentru nimeni! Dar desigur asta depinde de fiecare mama in parte, asta e limita mea care trebuie respectata. Singurul lucru la care am intins pelteaua peste orice limita de toleranta a fost alaptatul. Pe care l-am urat (oarecum logic avand in vedere lunile de ragade si dureri) dar pe care l-am practicat pana la 6 luni. Imi pare rau? Nu, insa am inca resentimente din perioada aceea, stiu ca nu voi mai alapta niciodata si asta e unul din motivele pentru care nu voi mai avea copii. Insa eu am avut noroc de copil independent. Ingrid are alt copil, cu alte nevoi. Iar in conditiile in care citim ca deja ea nu mai poate (logic, foarte natural pentru mine) in plus ca trebuie sa mearga la serviciu (are asa o ambitie, e clar, mai Ingrid ce figuri ai in cap!) ce facem? Ne apucam sa disecam ce a facut? La ce serveste? Ingrid, poate ai incercat deja insa sfatul meu este, in primul rand, sa vorbesti cu ea. Ca unui om mare. Diana, uite mami are nevoie sa ... si sa... Si incepe treptat sa o obisnuiesti sa stea fara tine. Ma gandesc ca e posibil sa-i placa la gradinita sau poate e o idee sa incerci o bona (in cazul in care gradinita nu merge). J si Carlita Carliontz (05.02.2006)