Copil alaptat= copil dependent?

[flaviutza]

Apropo de asta, Desiree...eu am incercat s-o diversific ca la carte, legumite, cu fructe, cu supe...lua de foame, o lingura doua. in schimb s-a intins si-a apucat la 6 luni bucata de carne de pui fiarta de la JE din farfurie si molfait-o cu aia doi dintisori pana n-a ramas nimic.concluzia mea a fost din momentul ala: copilul e perfect creeat de cine-o fi la origini, pentru a supravietui. si el stie cel mai bine de ce are nevoie, nu moda, nu tendinta. la fel cum eu gravida ,adica organismul meu stia sa ceara portocale in continuu, probabil vreo carenta. deci atat timp cat pot, ii urmez preferintele. si uite asa am stat eu azi noapte nedormita, ca odorul imi era cu bunicii pe drum spre casa, la vreo 200 km departare, au plecat pe la 10 seara si pana pe la 1 si ceva am [ttv]. si pe ea o durea la bascheti, radea in telefon ca zapacita si eu muream ca n-o mai vad odata ajunsa. Apropo de intrarea in colectivitate. psihologia recomanda ca optima varsta de 3 ani. nu unu, nu doi. intre 3 ani si patru a depasit angoasele,e o perioada relativ linistita in evolutia sa ,in plus apare un mare atu: copilul incepe sa devina interesat mai mult de altii copii, incepe sa se joace cu ei si nu langa ei ca pana acum , e capabil sa urmeze reguli simple de joc in grup, e mult mai sigur pe el si mult mai sociabil .

[Ingrid S]

Principe, ma vad nevoita inca o data sa mentionez ceva: este lipita de mine cand suntem in casa, de multe ori spal vasele cu ea agatata de picior, "mami, vino sa ne jucam" si asta dupa ce tocmai ne jucasem. Ea nu pleaca de acasa decat cu taica-su la cumparaturi, in rest eu trebuie s-o scot afara, alfel ar sta si o saptamana in casa. Daca eu plec, ma asteapta of course, dar ea sa plece...greu de tot. Teoria ca teoria, practica ne omoara. Flaviutza, pai am mai spus odata: trebuia sa o obisnuiesc cu altii de mica. Acum nu aveam probleme. Maine plecam cateva zile in concediu. Dupa ce am fost cu ea 9 zile. Credeti ca pot s-o las acasa? No way. As avea si eu nevoie de liniste, dupa cati ani o sa se intample si asta oare? Lorelaim, mi-a placut postarea ta. Nici eu nu negociez multe: spalatul pe manutze si picioruse (daca a stat la nisip), culcarea, ora de masa...bine, daca nu vrea n-o fortez, dar ea si-a format deja programul si cere de mancare singura. Cu iesitul afara,am scris mai sus, daca nu ies eu, nu vrea. Mai rau e cand nu vrea nici cu mine, tipa: "ia hainele alea de aici, vreau sa stau toata ziua in casa", cum mi s-a intamplat chiar azi. S-o bat? Nu. S-o iau cu forta? Nu. Cu gradinita, eu sunt convinsa ca va fi bine pt ea. Ea nu-i convinsa. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[monica70]

FLAVIUTZA nu stiu cat e de buna teoria aia ca la 3-4 ani sunt pregatiti de gradinita.Pe mine m-au dus doar la 4 ani si am urlat ca din gura de sarpe.La 3 ani am stat in spital cu hepatita si maica-mea de cate ori mergea la Wc o stia tot spitalul,ca zbieram cat ma tinea gura! In schimb la doar un an, am stat fara probleme vreo doua saptamani cu bunica de la tzara si cu matusa si unchiul. Fiica-mea e deocamdata cu totul altfel ,sa vedem peste o luna cum va fi si la gradinita! La ea teoria aia cu anxietatea nu e valabila,nici la 6 luni,nici la 24 nu a avut nici cea mai mica problema sa mearga la oricine in brate sau sa se plimbe cu oricine.Ba dimpotriva cel mai bine se simtea pe strada si in mijloacele de transport in comun,cand vorbea cu toata lumea! Mie imi plac teoriile ,dar asa sa le mai citesc,sa ma mai inspir,dar teoria ca teoria,practica te omoara ... Si chiar nu cred ca daca lasi un copil sa planga (de exemplu prima zi la gradinita) il traumatizezi,e exagerat deja.Ar insemna ca majoritatea-s traumatizati , ca va zica educatoarele ca majoritatea plang,unii mai mult ,altii mai putin ... MONI SI [url="http://www.dropshots.com/DIA1#date/2008"]DIANA NAZDRAVANA [/url](01.01.2006) [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4"] PRIMII DOI ANI [/URL] "Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga [url="http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html"][cit] [/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4"][disco] [/url]

[dayanara]

monica, exact asa am patit eu, cand ma duceau la gradinita pe la 4 ani, am urlat am facut crize, de toate asa ca m.au retras...foarte rau am simtit lipsa colectivitatii aici gradinita e obligatorie de la 3 ani, oricum cei dusi mai de mici sunt mai obisnuiti asta asa e, eu il voi duce la 3 ani, si cu toate ca e foarte independent in ciuda faptului ca a stat doar cu mine si tatal, tot va plange si nu doar o zi, si clar ca asta nu e o trauma, sa fim seriosi.... ingrid, oricum e foarte bine ca fetita are un program, la gradinita macar din prisma asta ii va fi mai usor pentru ca asa stiu ca au program de masa , de somn si ivan isi respecta programul de masa si somn singur, eu nu.l duc sa se culce, el ma ia de mana sa mergem spre dormitor [url="http://community.webshots.com/user/dayannara"]ivan si dayanara[/url]

[flaviutza]

Monica, exceptiile confirma regula. nici fi-mea n-a trecut prin frica abandonului, am mai spus intr-un mesaj, dar cei mai multi o fac. La fel si cu intrarea in colectivitate. normal ca unii plang si la 6, iar unii n-au reactie la doi. Insa din punctul de vedere al dezvoltarii psihomotorii, varsta optima e 3 ani.in jur de 3 ani ating un anumit prag de dezvoltare, sunt capabili sa urmareasca o poveste, sunt capabili sa coopereze la activitati de grup, etc. asta nu inseamna ca unii copii de doi ani nu se adapteaza usor. cum ai spus si tu, asta e teoria. Nici eu nu cred ca raman vezi domne traumatizati pe viata daca plang o zi doua. unii plang saptamani , totusi si tot sunt trimisi pt ca nu exista alta solutie sau din diverse motive. dar nici nu cred ca este mai bine pt copil sa fie lasat sa planga, sa se simta abandonat si ca totusi ceva impact exista in toata treaba asta.

[sorana]

Chestia asta cu plansul la gradi ... depind cat timp plange si (daca poti sa te prinzi) care e motivul "plangerii". De ex fi-mea, dusa la gradi la aproape 3 ani (e nascuta pe 28 septembrie) a plans cam 2 luni! DAR - plangea maxim 5 minute, dimineata cand o lasam. Mai corect spus plangea de fata cu mine, sa ma impresioneze, cum ieseam pe usa uita de mine si se ducea la copii si educatoare. Educatoarea mi-a zis cam dupa 2 saptamani sa nu-mi fac griji, ca nu plange la gradi, e vesela, rade, participa la activitati - evident ca eu o lasam plangand si apoi spionam geamul si asa era - n-avea nicio treaba. Dar era obisnuita ca la mine "tine" - daca plange fac ca ea - asa ca aplica ce invatase - plang si ma ia de aici si ma duce in parc! Pe de alta parte la 5 ani jumate, dupa 2 ani jumate de gradi, a inceput sa planga dimineata - asta deja are alte cauze, pana la urma am schimbat gradinita pentru ca era pur si simplu stresat copilul si nu am gasit intelegere in cadrul gradinitei apropos de modul de a se purta cu ea ... E greu dar trebuie sa izbutesti sa faci distinctia intre "plange ca sa impresioneze" si plange cu motiv - asta insemnand ca trebuie sa elimini motivul! Sorana si Monica (5 ani)

[desiree]

daca intr-o buna zi, tam-nisam, ati fi luati pe sus, imbracati frumos si abandonati pe o insula pustie, de catre cei dragi voua, de catre acei oameni in care ati vazut pana atunci bucurie, sprijin, ajutor...fara sa intelegeti cu adevarat de ce se intampla asta...nu cred ca nu ati fi traumatizate,nu cred ca experienta aceasta nu va marca de atunci incolo viata voastra, deciziile voastre, increderea in cei dragi,intr-un cuvant viata voastra ar lua o cu totul alta directie...universul creat de ei se naruie, se trezesc intr-un loc plin de copii galagiosi, fara sa-si fi dorit asta...isi pun intrebarea"de ce mami m-a lasat aici?" ce e cu toti copiii astia si figurile astea straine....nu e locul meu aici...si incepe sa planga....normal ca este o trauma, fie ca plang o ora fie ca plang o luna...ignoranta din noi nu poate concepe ca acel copil chiar sufera, nu plange pt a impresiona..ci pt ca nu se simte sigur,pt ca simte ca pamantul ii fuge de sub picioare, e prea mult pt el...ce ziceti? plange o zi doua si trece?...da, asa e, se opreste da nu trece niciodata cu adevarat...suferinta ramane acolo undeva incuiata intr-un sertaras al mintii lui, si va conta mult, mult mai tarziu in viata lui, care nu va mai fi niciodata aceeasi.... de ce unii copii dupa ce au fost dusi la gradi impotriva vointei lor reincep sa faca pipi in pat? asta nu e semn de trauma?sau devin agresivi si vesnic neascultatori si neintelesi?.....e modul lor de a comunica nesiguranta pe viata lor, de a comunica ca nu sunt cu adevarat fericiti chiar daca par ca se joaca si ca se simt bine dupa o perioada intre copii....multi se resemneaza si continua sa traiasca asa cum a vrut mami fiindca au inteles in final ca nu au de ales.....si instincul de aparare le ordona sa fie bucurosi si fericiti si ei fac eforturi in sensul asta numia ca fac pe ei intre timp sau musca tot ce prind sau mai stiu eu ce...s-au pierdut pe ei insisi, autenticii.... probabil ca urlu degeaba la luna, ca si altele, prejudecatile si convingerile unor mame sunt mai presus de orice poveste despre adevaratele sentimente ale unui copil...caci empatia este o calitate a unora, nu un dat al fiecareia..... numai bine!

---

Alina,mami de Mihnea-Octavian,un anisor si un pic

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui desiree daca intr-o buna zi, tam-nisam, ati fi luati pe sus, imbracati frumos si abandonati pe o insula pustie, de catre cei dragi voua, de catre acei oameni in care ati vazut pana atunci bucurie, sprijin, ajutor...fara sa intelegeti cu adevarat de ce se intampla asta...nu cred ca nu ati fi traumatizate,nu cred ca experienta aceasta nu va marca de atunci incolo viata voastra, deciziile voastre, increderea in cei dragi,intr-un cuvant viata voastra ar lua o cu totul alta directie...universul creat de ei se naruie, se trezesc intr-un loc plin de copii galagiosi, fara sa-si fi dorit asta...isi pun intrebarea"de ce mami m-a lasat aici?" ce e cu toti copiii astia si figurile astea straine....nu e locul meu aici...si incepe sa planga....normal ca este o trauma, fie ca plang o ora fie ca plang o luna...ignoranta din noi nu poate concepe ca acel copil chiar sufera, nu plange pt a impresiona..ci pt ca nu se simte sigur,pt ca simte ca pamantul ii fuge de sub picioare, e prea mult pt el...ce ziceti? plange o zi doua si trece?...da, asa e, se opreste da nu trece niciodata cu adevarat...suferinta ramane acolo undeva incuiata intr-un sertaras al mintii lui, si va conta mult, mult mai tarziu in viata lui, care nu va mai fi niciodata aceeasi.... de ce unii copii dupa ce au fost dusi la gradi impotriva vointei lor reincep sa faca pipi in pat? asta nu e semn de trauma?sau devin agresivi si vesnic neascultatori si neintelesi?.....e modul lor de a comunica nesiguranta pe viata lor, de a comunica ca nu sunt cu adevarat fericiti chiar daca par ca se joaca si ca se simt bine dupa o perioada intre copii....multi se resemneaza si continua sa traiasca asa cum a vrut mami fiindca au inteles in final ca nu au de ales.....si instincul de aparare le ordona sa fie bucurosi si fericiti si ei fac eforturi in sensul asta numia ca fac pe ei intre timp sau musca tot ce prind sau mai stiu eu ce...s-au pierdut pe ei insisi, autenticii.... probabil ca urlu degeaba la luna, ca si altele, prejudecatile si convingerile unor mame sunt mai presus de orice poveste despre adevaratele sentimente ale unui copil...caci empatia este o calitate a unora, nu un dat al fiecareia..... numai bine! Alina,mami de Mihnea-Octavian,un anisor si un pic

Uau. O fi cum zici tu ma duc la subiectul cu mame denaturate sa recunosc ca mi-am abandonat copilu' la gradi ... Totusi, asa un pic, pic, in apararea mea - stia cu 5 luni inainte ca merge la gradi si era foarte fericita la ideea asta! Fusese, vizitase, se jucase. E ... cand a ramas acolo si eu am plecat a plans! Si totusi - daca nu-l "traumatizezi" la gradi iti dai seama ca la scoala trauma e de 10 ori mai mare - ca acolo in afara de loc strain si copii galagiosi mai e si foarte nasol - e obligat sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca - Foarte traumatizant (apropos si eu am traume din copilarie ca ma punea mama sa scriu si sa citesc)!!!! Ca sa nu zic ca cele mai mare traume le am din facultate - ca puneau aia acolo sa invat mult Sa inteleg ca tu vei practica home-schooling? Sa inteleg ca dupa parerea ta copii care nu se duc la gradi/scoala/liceu ajung mult mai bine (orice inseamna binele asta) decat cei care o fac? Intr-adevar eu am prejudecata asta tampita ca trebuie sa invete copilul. Si da, ai dreptate, oricat ai urla, ma tin de ea, mama ei de prejudecata. Sorana si Monica (5 ani)

[desiree]

nu am facut pe nimeni denaturat, am vorbit doar de empatie, de intelegerea copilului si atat...ori in conditiile incare cineva se exprima: lasa-l sa planga ca-i trece, nu e chiar asa de grav pe cat vor altii sa credem...e departe de empatie..... nu sunt adepta HS, copilul meu va merge la gradi si la scoala, dar o voi face in asentimentul lui, cu voia lui, voi sta cu el acolo mult si bine daca e nevoie..vad eu atunci ce voi face.....cand va fi el pregatit..nu pornesc de la ideea ca el nu va vrea sa mearga acolo...ca sa ma inarmez cu rabdare si sa trec peste ce va urma...

---

Alina,mami de Mihnea-Octavian,un anisor si un pic

[sorana]

Desiree nu m-ai facut denaturata, eu am zis ca ma duc la subiectul ala .... si "denaturata" e in ghilimelele de rigoare la subiectul respectiv [flo][flo] Eu iti doresc sa fie cum zici tu, sa priceapa copilul, sa nu planga, sa inteleaga cei de la gradi si sa stai cu el, etc. Tu ai inca un copil mic ... cred ca si eu ziceam ca tine cand avea Monica 2 ani. Dar evoluez o data cu ea. Cand am dat-o la gradi a mers acolo vesela si incantata, abia astepta sa inceapa. In prima zi. A doua zi a plans. Si a 3-a. si a15-a. Cei de la gradi au zis ca toti copii plang la inceput. Toate mamicile cunoscute mi-au zis la fel. Ba am intrebat si un psiholog. Si tot asa mi-a zis. Si daca plange doar 5 min, nu toata ziua e normal. Si ca cel mai bine e sa pleci repede, cum mai zicea cineva "Pa, te iubesc, vin sa te iau la ora x". Daca stai acolo faci mult mai rau. Va plange mai mult, va trage de tine etc. Eu nu am auzit de gradi in Buc sa accepte sa stea parintele 2 luni in fiecare zi .... cu exceptia cazurilor speciale (insotitorii copiilor autisti de ex.). Si cu scuzele de rigoare daca s-a inteles altceva, eu spuneam doar ce-am patit eu si ce am facut eu, nu emiteam idei teoretice despre cum trebuie facut. In pura teorie eu sunt de acord cu tine - practica insa m-a depasit cu totul. Vorba ta - o sa vezi tu ce faci si intr-adevar multa rabdare iti doresc. Sorana si Monica (5 ani)