Copil alaptat= copil dependent?

[flaviutza]

Desiree, din partea mea ai toate florile posibile. ma bucur ca mai exista cineva care sa realizeze ca un copil de 2 3 ani plange pt ca are niste nevoi, plange pt ca se simte abandonat, plange pt ca nu are dezvoltarea psihica necesara cat sa realizeze de ce il duci acolo.Spre deosebire , Sorana, de copilul de 7 ani care merge la scoala, care e intr-o treapta net superioara de dezvoltare psihica si care INTELEGE.da, ala de peste 7 ani poate plange "sa impresioneze" cand vrea o jucarie de moft sau mai stiu eu ce. ala micu de 3 plange pt ca vrea sa-l iei acasa ,pentru ca atat timp cat te vede vrea crede ca mai exista o sansa. nu te mai vede, uita si incepe sa se ia cu altele. Si printre efectele "secundare" ale gradinitei se numara comportamente regresive , ca pisu in pat,etc, basca un regres la capitolul siguranta de sine, cel putin initial, copilul devine mai lipit de mama, accepta mult mai greu sa fie separat de ea. Citind ce a scris Desiree, imi aduc aminte de anii de chin pe care i-am trait la gradinita, cu toate ca eram tratata ok, cu toate ca nu m-a batut nimeni...sentimentul ala ca nu sunt iubita ca acasa, o senzatie de abandon, ca nu imi gasesc locul, ca parca nu pot sa fac nimic acolo, tristete multa multa...l-ai descris perfect.pe de alta parte perioadele cand ma trimiteau la bunica,in vacanta, o casa amarata de doua camere, fara apa potabila,caram, cu galeata, fara televizor, cu un pat amarat si tare dar cu toata iubirea de pe pamant , reprezinta cele mai frumoase amintiri din perioada prescolara. Pt ca ce ii trebuie unui copil este iubirea adultului, dupa asta tanjesc ei, asta daca li se da , nu le mai trebuie mare lucru. Si de asta cred ca plang si nu se simt bine la gradinitele cu program prelungit,faptul ca NU sunt iubiti asa cum vor, sunt toti la gramada ,sunt niste straini care ii spala, culca,etc. mai ales pt aia care au fost invatati cu muuulta afectiune, care au stat lipiti de parinti, care au fost culcati in pat cu parintii, care au fost "alintati" cu ghilimele e un chin caminul. Din pacate Desiree, asta e societatea in care traim. cu plusuri si minusuri. copiii societatilor trecute, de care tot se vorbea, or fi crescut ei la sanul mamei cu tata in gura , in schimb aveau o speranta de viata redusa si multi, prea multi mureau in copilaria mica, rapusi de boli. Copii de azi au confort, au jucarii, au mancare de-si permit nazuri peste nazuri,fi-mea vazu tara si Disneylandul la 4 ani, dar pt toate astea platesc un pret scump. mamele muncesc,ambii parinti de fapt muncesc si 12 ore pe zi si ei cresc prin camine, cu bone, etc. So suntem puse sa alegem. Ori ii lasam sa plateasca pretul, sperand ca daunele sa fie minore, ori ne mutam frate la socrii mei in varful muntelui, unde nu exista nici magazin de paine(nici nu le trebuie, ca e mai buna mamaliga,turta de malai,etc), unde femeile culeg ciuperci si cresc vite si alapteaza copiii pana la 4 ani, unde mamicile nu sunt stresate de sefi si au timp seara sa stea la poarta cu plozii de gat pana la 12 noaptea, insotite de barbati,bunici, cate patru generatii. unde copiii nu au nevoie de calculator, de lectii de tenis de 100 euro pe luna, de papusi Barbie. Unde oamenii nu prea au stres, ca oricum cam fara bani sunt de generatii dar au ce manca din batatura la o adica ,unde lucreaza doar barbatii si nici aia toti. Cum e mai bine ? Dumnezeu stie. noi putem doar sa alegem.

[Porumbita]

Citat:

citat din mesajul lui flaviutza Citind ce a scris Desiree, imi aduc aminte de anii de chin pe care i-am trait la gradinita, cu toate ca eram tratata ok, cu toate ca nu m-a batut nimeni...sentimentul ala ca nu sunt iubita ca acasa, o senzatie de abandon, ca nu imi gasesc locul, ca parca nu pot sa fac nimic acolo, tristete multa multa...l-ai descris perfect.

asta nu e valabil pt toti copii; eu de la 2 ani jumate am mers la gradinita (pana la 13) si apoi de la 3 ani jumate la program lung (pana la 17 sau 18) si chiar nu m-am simtit vreodata asa cum descrii tu...

[flaviutza]

Ca sa continui, desi m-am intins cam mult. Desiree, evident ca se poate si ceea ce vrei tu, eu jur, asa am facut, am stat cu copilul acasa pana s-a vazut clar ca vrea si poate cat de cat (ca de placut sa doarma acolo clar nu-i place, stiu ca-mi spune) la camin. cand totusi mi-a spus ca nu-i place si s-a vaitat am schimbat in secunda doi grupa si educatoarele si acum e perfect. cu minimum de daune pt copil. in sensul ca-i place acolo, ca intelege la aproape 4 ani jumate ca asta e situatia, ca afce un efort si doarme acolo, ca de fapt asta e partea care nu ii place, ea vrea sa doarma cu mami sau cu tati, acasa la ea. Dar vezi tu, depinde enorm de situatia, unica, din fiecare familie. eu am facut-o de studenta, la 22 de ani, nu aveam serviciu de nu stiu care,nu aveam cariere, aveam timp berechet si am facut compromisul de a sta pana la 26 de ani cu ea, acasa. dar nu toata lumea poate, nu toata lumea face copii la studentie si principalul motiv pt care nu vreau al doilea copil e pentru ca acum nu as putea decide SIGUR ca o sa stau cu urmatorul acasa macar 3 ani. Cand mi se spune" fa-l ca pe asta il dai la cresa sau ii iei bona" zambesc amar . situatiile sunt foarte foarte diferite de la caz la caz si in special de la copil la copil. eu am fost genul de copil care nu a suportat agitatia, ma ascundeam unde puteam cand veneau galagiosi in vizita, nu am suportat caminul. fi-mea unde scandalul mai mare acolo e-n apele ei, cu cat mai multi, cu atat mai bine, adulti,copii,nu conteaza.ieri a venit de la bunici cu inca doi vecini,copii de 10 respectiv 11 ani, am crezut ca intru in stop cardiac cand l-am vazut pe sot cu inca doi in pragul usii. numai razand a tinut-o, abia la unu din noapte am reusit sa-i potolesc. Da, Porumbita, nu am spus ca e valabil pt toti copii, eu doar m-am regasit in descriere.normal ca nu este, sunt si copiii diferiti.dar aia care plang "sa impresioneze" cu saptamanile clar is frati de'ai mei .

[Ingrid S]

Am un nepot care la 3 ani a fost dat la gradinita, a plans vreo 3 zile si a spus ca era batut de alti copii, maica-sa l-a retras si l-a dus la 4 ani, cand copilul s-a integrat perfect. Dar..a avut cu cine sa-l lase, cu mama ei. Inca si acum imi tine prelegeri, cum ca e bine sa-l lasi pe copil sa aleaga, ca nu-i pregatit etc. Si i-am oferit sa o tina ea inca un an...natural ca n-are cum. Fatza de alte tari unde mama sta acasa cateva luni la noi e inca bine din punctul asta de vedere. Pot realmente sa inteleg ce spune Desiree, aia cu insula pustie, desi mi se pare destul de fortata comparatia, cu ea vor merge inca 3 copii din zona pe care-i cunoaste bine, insa n-am cum sa renunt la servici, n-am 20 de ani ca sa ma reprofilez sau sa-mi caut altul, asa, de amorul artei. 2 ani si jumatate eu zic ca e destul si pt nervii mei, pt oboseala psihica acumulata, am nevoie de o pauza, chit ca n-as fi fost fortata sa ma reintorc. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[Qamar]

Citat:

citat din mesajul lui desiree daca intr-o buna zi, tam-nisam, ati fi luati pe sus, imbracati frumos si abandonati pe o insula pustie, de catre cei dragi voua, de catre acei oameni in care ati vazut pana atunci bucurie, sprijin, ajutor...fara sa intelegeti cu adevarat de ce se intampla asta...nu cred ca nu ati fi traumatizate,nu cred ca experienta aceasta nu va marca de atunci incolo viata voastra, deciziile voastre, increderea in cei dragi,intr-un cuvant viata voastra ar lua o cu totul alta directie...universul creat de ei se naruie, se trezesc intr-un loc plin de copii galagiosi, fara sa-si fi dorit asta...isi pun intrebarea"de ce mami m-a lasat aici?" ce e cu toti copiii astia si figurile astea straine....nu e locul meu aici...si incepe sa planga....normal ca este o trauma, fie ca plang o ora fie ca plang o luna...ignoranta din noi nu poate concepe ca acel copil chiar sufera, nu plange pt a impresiona..ci pt ca nu se simte sigur,pt ca simte ca pamantul ii fuge de sub picioare, e prea mult pt el...ce ziceti? plange o zi doua si trece?...da, asa e, se opreste da nu trece niciodata cu adevarat...suferinta ramane acolo undeva incuiata intr-un sertaras al mintii lui, si va conta mult, mult mai tarziu in viata lui, care nu va mai fi niciodata aceeasi.... de ce unii copii dupa ce au fost dusi la gradi impotriva vointei lor reincep sa faca pipi in pat? asta nu e semn de trauma?sau devin agresivi si vesnic neascultatori si neintelesi?.....e modul lor de a comunica nesiguranta pe viata lor, de a comunica ca nu sunt cu adevarat fericiti chiar daca par ca se joaca si ca se simt bine dupa o perioada intre copii....multi se resemneaza si continua sa traiasca asa cum a vrut mami fiindca au inteles in final ca nu au de ales.....si instincul de aparare le ordona sa fie bucurosi si fericiti si ei fac eforturi in sensul asta numia ca fac pe ei intre timp sau musca tot ce prind sau mai stiu eu ce...s-au pierdut pe ei insisi, autenticii.... probabil ca urlu degeaba la luna, ca si altele, prejudecatile si convingerile unor mame sunt mai presus de orice poveste despre adevaratele sentimente ale unui copil...caci empatia este o calitate a unora, nu un dat al fiecareia..... numai bine! Alina,mami de Mihnea-Octavian,un anisor si un pic

cred ca e prima oara cand te citesc , dar ai din partea mea o [flo] pe fuga pentru mesajul asta

---

[url="http://community.webshots.com/user/Trutzulica"]

ape si munti[/url]

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui desiree ...universul creat de ei se naruie, se trezesc intr-un loc plin de copii galagiosi, fara sa-si fi dorit asta...isi pun intrebarea"de ce mami m-a lasat aici?" ce e cu toti copiii astia si figurile astea straine....nu e locul meu aici...si incepe sa planga....normal ca este o trauma, fie ca plang o ora fie ca plang o luna...ignoranta din noi nu poate concepe ca acel copil chiar sufera, nu plange pt a impresiona..ci pt ca nu se simte sigur,pt ca simte ca pamantul ii fuge de sub picioare, e prea mult pt el...ce ziceti? plange o zi doua si trece?...da, asa e, se opreste da nu trece niciodata cu adevarat...suferinta ramane acolo undeva incuiata intr-un sertaras al mintii lui, si va conta mult, mult mai tarziu in viata lui, care nu va mai fi niciodata aceeasi....

Copiii mei au stat acasa pana in jurul varstei de 3 ani iar apoi au mers la gradinita. S-au adaptat fara nici o problema si fara nici o drama. Daca copilul meu ar reactiona in felul descris de tine mi-as pune 2 intrebari: 1. Ce se intampla la gradinita respectiva? 2. Ce am gresit in educatia copilului de are o astfel de reactie si se simte parasit, lipsit de incredere in mine si anxios fata de cei din jur? Ce descrii tu este de fapt anxietatea ta legata de 'parasirea' copilului la gradinita. Crezi ca eu n-am plans cand am lasat copilul acolo prima data? Nu am stat in prima perioada cu ochii pe mobil asteptand sa ma anunte cineva de o nenorocire intamplata acolo? Cand am ajuns in Australia si am dus fata la scoala prima zi am plecat plangand de acolo, ca mi-am parasit copilul printre straini pe care nu-i intelege [q]. Dar stii ceva? Copiii au fost ok si spre surprinderea mea s-au dus cu placere la gradi si scoala. Cred ca eu am fost mult mai anxioasa decat ei ca imi imaginam tot felul de traumatisme care de fapt nu existau. Daca mediul in care se duc este unul pozitiv si daca copiii au un self-esteem bine conturat si parintii au reusit sa castige increderea copilului, de obicei nu exista probleme cu adaptarea la gradinita.

[monica70]

BIRD70 sunt exact de aceeasi parere cu tine. Cred ca ceea ce a descris Desiree atat de dramatic,se poate petrece eventual in mintea unui bebe de 3-4 luni dus la cresa,fiind despartit brusc de mama si fiind neobisnuit deloc cu straini pana atunci ... Nicidecum la un copil de doi-trei ani,pe care nu cred ca cineva il lasa tam nisam brusc la gradinita fara sa ii explice ce si cum.Si sa nu imi ziceti ca nu intelege! Sigur ca sunt multi care plang in prima/primele zile ,dar din motive diverse: ii vad pe altii plangand,le simt pe mame stresate si sunt si ei agitati,ar vrea sa ramana cu copiii,dar sa stea si mama pe-acolo,etc. Sau sunt extrem de sensibili,nesociabili ... Cum va ziceam,peste doua saptamani o sa vad io de ce am parte [am] Dar cum fetita mea abia asteapta sa mearga la gradinita,mi-a venit zilele astea ideea sa ii pun filmulete cu gradinite/serbari la gradinite gasite pe youtube.Vai de mine,ca numai din astea vrea acum [bang] Striga intruna: VLEAU SI IO ACOLOOO!" , intreba " DA MA FACE SI PE MINE ALBINUTZA?" [biz] etc. Isi face planuri cum se va da ea pe toboganele din curte - ea crede ca or lasa-o alea toata ziulica sa isi faca de cap pe-acolo? [:D] Stie ca va manca si va dormi,va merge la wc, impreuna cu copiii,ca va invata poezii,cantece,se va juca ... ma rog,e plina de teorie .Asteptam practica. Deocamdata face practica cu papusile,azi la un moment dat m-a umflat rasul ,ca am auzit-o intreband cele vreo 10 papsui insirate pe jos prin casa : "TOATA LUMEA A FACUT PISHU'?" [:D] Le pune sa 'DOALMA CA LA GHIDINITZA" [nani] Deci sper ca va fi bine,se imprieteneste usor cu orice copil vazut prima oara,vorbeste cu adultii .Sper sa ii placa si sa se ataseze de educatoare.Iar cu copiii,grija mea e sa nu se [duel] pe-acolo.Daca nu ii va placea ceva,sigur imi va povesti ce si cum,iar daca e cazul schimbam gradinita. Mie mi-a placut la gradinita (cu exceptia primei zile cand am plans cot la cot cu altii ...). Ce imi amintesc e ca eram mereu ultima la masa,ca trebuia sa mananc tot si eu o lalaiaaam ... parca o vad si pe Diana la fel [bang] Uite ca am ajuns de la alaptat - dependenta - la gradinitze [:D] Dar ce observ eu in general :cele care de mici au fost mai sensibile sau au suferit, mai mult sau mai putin, in familii cu oarecare probleme ,sunt cele mai inflacarate adepte ale AP si isi protejeaza cat pot de mult copiii. Chiar nu cred ca daca astea-s parerile mele nu inseamna ca nu-s empatica,ca-s insensibila sau denaturata [:D] , doar ca merg mai pe "calea de mijloc",ca sa zic asa ... MONI SI [url="http://www.dropshots.com/DIA1#date/2008"]DIANA NAZDRAVANA [/url](01.01.2006) [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4"] PRIMII DOI ANI [/URL] "Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga [url="http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html"][cit] [/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4"][disco] [/url]

[sorana]

Ok, am inteles, nu plangea "sa impresioneze" avea alte probleme. Acum e oricum de domeniul trecutului, nu tine minte, a uitat cu totul, daca ii zic ca a plans la gradi cand am dus-o se mira si nu crede! Acum are aproape 6 ani atunci avea 3. Dar asta cu plansul degeaba eu o tin pe a mea - plange uneori total aiurea. Acum 2 zile mi-a zis sa-i iau chiara electrica (de aia adevarata, a vazut la un prieten de al nostru). Evident ca i-am zis ca e foarte scumpa, ca nici vorba sa ne permitem si ca daca vrea o duc la cursuri de chitara si cand o invata sa cante mai vedem. Ei bine d-soara s-a pus pe plans ca de ce nu vreau eu sa-i iau chitara ca ea vrea sa-si faca formatie si sa cante la chitara. Mie mi se pare fix la fel. Vede ca nu obtine altfel si se pune pe plans ca poate-poate. Sunt convinsa ca nu toti copii sunt la fel. Sunt convinsa ca nu toti copii fac chestia asta. Pe a mea o cunosc bine si la ea "plansul pentru a impresiona" e o chestie pe care o incearca ..... si "plansul pentru impresionare" difera clar de plansul cand se loveste sau de plansul cand exista o problema reala. Voi ziceti ca n-am dreptate si ca nici un copil nu plange "sa impresioneze". Mie mi se pare ca exagerati. Poate al vostru nu plange sa impresioneze dar nu cred ca Monica plange doar cand are o problema reala - pur si simplu a constatat ca daca plange sarim repede in ajutorul ei si foloseste plansul ca "arma" pentru a obtine ce vrea. Foloseste si cand vrea sa-i cumpar ceva si cand nu vrea sa faca ceva (sa faca baie, sa se spele pe dinti de ex. Se miorlaie "eu sunt mica si obosita si nu vreau sa ma spal pe dinti, ca m-am spalat si ieri si tu esti o mama rea, etc"). Acu' daca plange ca nu vrea sa se spele pe dinti ce problema mai are? Si plange doar de 1-2-5 ori ca dupa aia pricepe ca asta cu spalatul pe dinti e obligatorie si se spala! Dar uita dupa 1 an si iar mai plangem o saptamana ca nu ne spalam pe dinti. Si tot asa. Eu nu cred ca ar trebui sa renunt la spalatul pe dinti. Si nici nu cred ca trebuie sa fac credit pentru a-i cumpara chitara electrica. Si nici nu cred ca nu trebuie sa mearga la gradi. Bine, eu ma gandesc cu groaza la scoala - cand ne vom scula devreme (ah, plange si ca nu vrea sa se scoale asa devreme ....) si vom face lectii in fiecare zi. Eu chiar cred ca nu trebuie sa cedezi in anumite chestii .... daca am apucat sa cedez o data, obosita si in culmea disperarii, zicand "bine, nu te spala pe dinti, treaba ta, dintii tai, etc" pai in loc sa planga 3 zile plange 10! Ca a obtinut o data ce vroia si crede ca va mai merge si a doua oara! Evident doresc tuturor celor care nu vor sa planga copilul mult noroc si multa rabdare. Sorana si Monica (5 ani)

[sorana]

Asa, ca mi-am adus aminte. Nu a regresat deloc la gradi. Din contra. A progresat si inca foarte mult. Cand am dus-o avea pampers. In 2 luni a inceput sa vrea sa renunte la pampers si sa faca la wc! Oricum in primul an de gradi a progresat incredibil de mult! De la incaltat singurica la stiut stanga/dreapta, la renuntat la pampers, la multe, multe cunostinte acumulate ..... Voi ziceti ca a avut o mare trauma ca a plans dimineata 5 minute si eu am dus-o si a doua zi (asta vreo 2 luni). Eu nu cred chestia asta si cred ca e un copil chiar ok si tinand cont de beneficiile gradinitei ma felicit ca am facut-o. Sorana si Monica (5 ani)

[monica70]

SORANA fix asa temperament are si fetita mea,de mica a plans "sa impresioneze".De exemplu cand se loveste plange rar de tot si doar daca se loveste rau.In schimb,cand nu ii faci pe plac,o aude tot cartierul!!! Si eu sper sa progreseze la gradinita in sensul asta,adica sa inteleaga ca nu e doar ea buricul pamantului,ca nu cum ea vrea ceva in momentul ala trebuie sa ii faci pe plac! In rest e ok,am scapat definitiv de pampersi,mananca demult singura,se imbraca,incalta singura,de vorbit nu mai zic ... Doar la temperament e mult de lucrat,e tare nerabdatoare si incapatzanata,dar sper ca la gradinita ii va fi rusine de educatoare sa faca circ [:D] Cel putin eu si frate-meu asa eram,cumintenia intruchipata la gradinita si scoala,dar acasa ... tot dracusori impielitzatzi [bang]! MONI SI [url="http://www.dropshots.com/DIA1#date/2008"]DIANA NAZDRAVANA [/url](01.01.2006) [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4"] PRIMII DOI ANI [/URL] "Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga [url="http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html"][cit] [/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4"][disco] [/url]