ingrid2907 Postat Septembrie 13, 2013 Raport Distribuie Postat Septembrie 13, 2013 Mamici singure cu bebelusi cum va descurcati? Sau cum v-ati descurcat? Eu am fost singura pe toata perioada sarcinii, apoi am nascut prematur, iar acum bebe are 3 luni jumate (baietel). In curand o sa ma mut singura si mi se pare tare greu :( Sunt obosita, destul de deprimata, indemnizatia nu mai intra odata... Plus ca am o mare nesiguranta, mi-e teama de raceli, nu stiu cum sa-i fac diversificarea etc. Pai ...mai e pana la diversificare :). Incet incet...si fara depresii. Si ca sfat pt raceli ..incearca sa-l ti cat mai departe de copiii bolnaviori. Si sa ai in casa medicamente ca sa nu cauti noapte farmacii descise pt un nurofen sau un supozitor ca sa-i scada febra. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
papanash Postat Septembrie 14, 2013 Raport Distribuie Postat Septembrie 14, 2013 Mamici singure cu bebelusi cum va descurcati? Sau cum v-ati descurcat? Eu am fost singura pe toata perioada sarcinii, apoi am nascut prematur, iar acum bebe are 3 luni jumate (baietel). In curand o sa ma mut singura si mi se pare tare greu :( Sunt obosita, destul de deprimata, indemnizatia nu mai intra odata... Plus ca am o mare nesiguranta, mi-e teama de raceli, nu stiu cum sa-i fac diversificarea etc. buna, unde stai, in Bucuresti? Poate n-ar strica daca ai da detalii sa vedem cum te putem ajuta. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
emanouela Postat Septembrie 14, 2013 Raport Distribuie Postat Septembrie 14, 2013 Mamici singure cu bebelusi cum va descurcati? Sau cum v-ati descurcat? Eu am fost singura pe toata perioada sarcinii, apoi am nascut prematur, iar acum bebe are 3 luni jumate (baietel). In curand o sa ma mut singura si mi se pare tare greu :( Sunt obosita, destul de deprimata, indemnizatia nu mai intra odata... Plus ca am o mare nesiguranta, mi-e teama de raceli, nu stiu cum sa-i fac diversificarea etc. Ai sa te descurci exact cum gandesti....daca grija ta principala va fi ca nu te vei descurca, intradevar nu te vei descurca, daca lasi depresiile si gandurile negre deoparte si incerci sa "savurezi" totul, va fi bine. Copii mai si racesc, asta e....sa zici merci daca doar raceste, de o banala raceala chiar nu trebuie sa iti fie frica, diversificarea.....mai ai pana atunci, incet , incet....nu-ti grabi copilul sa faca lucrurile mai devreme, tu, ai grija de tine, fa-ti programul de odihna in functie de copil si odihneste-te....oboseala naste altele, deloc placute...copilul tau are nevoie de o mama sanatoasa si fericita nu de o mama deprimata si obosita, lucreaza la asta Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Adde2510 Postat Noiembrie 13, 2013 Raport Distribuie Postat Noiembrie 13, 2013 Buna! Ma iertati ca raspund atat de tarziu, dar eu nu prea intru pe DC si, in plus, am mainile ocupate cu bebe. M-am mutat singura, am inceput si un mic job part-time, am o doamna care ma ajuta si sper sa trec iarna asta cu ea (un fel de bona), bebe creste, are 5.5 luni si nu a racit niciodata :)) Nici diversificarea nu i-am inceput-o! E alaptat. Din fericire nu mai sunt atat de deprimata, dar mai am stari... ma mai ajunge oboseala, nervii. M-au mai ajutat mamici cu hainute, cu una alta si in final o sa ma descurc. Bebe e un dulce, ne trezim numai in pupicei si in gadi-gadi si rade de nu mai poate :) Multuemsc pt sustinere! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
surinam30 Postat Decembrie 9, 2013 Raport Distribuie Postat Decembrie 9, 2013 Cu siguranta nu este usor. Eu si fratele meu am crescut fara tata, bine, parintii mei s-ay despartit cand eu avem 12 ani iar fratele meu 10. Dar de atunci, nu mai stim nimic de el pentru ca nu vrea sa stim unde este, desi am vorbit cu mama lui. Ideea e ca o responsabilitate mare, insa chiar daca e liniuta, copilului ii trebui explicat de cand intelege unele lucruri, ca nu este vina lui, ii trebuie spus adevarul si apoi alege el, daca atunci cand mai creste vrea sa il caute pe tatal sau sau nu. Dar tu, in momentele acelea nu trebuie sa te opui deciziilor sale. Este o nevoie si o dorinta a sa si trebuie sa o respecti. Asta nu inseamna ca trebuie sa vb si tu cu el, absolut ca nu. Totusi, in cazul in care vrei sa pleci cu el e foarte bine ca trebuie sa umbli dupa el ca sa iti dea acordul doar pentru ca a contribuit la xconcepere si atat. Eu pledez mereu sa nu existe avort. Un copil, ar trebuie sa se stie, este un dar de la Cel de Sus si noi ca oameni nu avem dreptul sa ii luam viata pentru ca asa o fi politic sau social corect. Un copil este un dar, este vointa unei forte divine de a-ti da in grija un copil, nu este proprietate a mamei sau a parintilor, insa ar trebui sa fie adus pe lume si crescut in limitele posibilitatilor. Atata timp cat copilul creste in afectiune, comunicare si elemente frumoase, nu va ajunge sa iis urasca mama, familia sau deciziile ei. La o anumita varsta ajunge independent si poate lua decizii. Cred ca ar trebui sa ne gandim la noi, sa ne punem o intrebare stupida dar...pertinenta: am fi vrut sa fim avortati? Pe oricine ai intreba ar ramane cu gura cascata si normal, ar spune ca nu. Deci, gandeste-te ca si copilul tau va ajunge mare. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
IuliaTeodora Postat Iulie 4, 2014 Raport Distribuie Postat Iulie 4, 2014 Sunt tot ce au ei, asa ca trebuie sa ma descurc singura! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ArpadG Postat Septembrie 30, 2014 Raport Distribuie Postat Septembrie 30, 2014 voi, mamicile ce sunteti singure, sa fiti convinse ca nu sunteti decat temporar singure! consoleaza si incurajeaza sa stiti ca sunt si tatici in siutatia de-a fi singuri cu un copil...si speriati de ceea ce va urma?! cautati sa gasiti omul potrivit care sa va accepte trecutul si sa va iubeasca asa cum va doriti...pe amandoi! cel ce va veni langa voi cva va iubii cu tot ce aveti... :) asa ca...sa aveti curaj! :) Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ArpadG Postat Octombrie 14, 2014 Raport Distribuie Postat Octombrie 14, 2014 toate lucrurile au un inceput si un sfarsit...chiar si starea de singuratate! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Alycy_cris Postat Decembrie 11, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 11, 2014 Buna si eu sunt o mamica singura de ceva timp ...2 ani ... Intradevar este greu , dar pot fi lucruri si mai grele ;). Important este sa ne inconjuram de oameni care sa ne sustina moral , sa ne arate partea Buna a lucrurilor atunci cand noi nu mai vedem nimic bun! Fiecare are povestea lui/ei de viata dar cel mai important este sa privim copii ça un dar pt ça Asta sunt ! Un dar minunat ! Trebuie sa ne autoeducam pt à face fata unor situati speciale, sa fim chibzuite, organizate , rabdatoare si sa acceptam ajutorul ! O mamica singura (sau tatic singur) eu spun ça sunt niste super eroi!!!! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Cami2016 Postat Aprilie 17, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2016 Da, eu am doua surori, am crescut toate 3 doar cu mama. Tatal este bine, dar nu a mai vrut sa stie de noi. In fine. A fost greu si pt mama si pt noi.Stiam ca se sacrifica sa ne ofere tot. Si era cam greu sa stii asta. Era ca o responsabilitate a noastra deja. Am crescut toate, avem servicii bune, ne-am dezvoltat pe mai multe planuri. Insa inca avem probleme cu partenerii de viata. Cred ca ne-a lipsit un model in familie... Inca lucram la asta. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.