Parinti/socri acri....un pericol pentru cuplu

[Rufus]

quote:

---

Originally posted by mariaanna N-o judec eu, dar Dumnezeu sa ma ajute sa nu mai sufar din cauza asta. Mariaanna

---

Acum ca ai dat mai multe detalii, m-am lamurit. Esti frustrata pentru inechitatea dintre tine si sora ta la capitolul "primite". Este un motiv real, dar pueril. Iti vei strica viata din invidie, chiar daca asta se refera la sora ta cea favorizata. Mergi pana acolo incat, daca va da doua terenuri, te supara ca al tau n-a costat-o nimic pe mama, iar al sorei l-a cumparat. Ca si cum ar fi trebuit sa cumpere doua, desi avea unul mostenit... pe care vi l-a bagat pe gat... Ar fi culmea sa va blocati in aceste sentimente de invidie, sa te invarti cu sotul tau pe langa mama-sora doar ca sa observi inca o diferentiere si sa mai adaugi ceva pe lista de nemultumiri...sa mai numeri cate gratare mai duceti. Luati o pauza. Muta-ti atentia spre familia ta, lasa-i pe altii. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[mariaanna]

Nu e vorba doar la capitolul ,,primite", sau daca da, atunci e voarba si de afectiunea primita.Am dat cateva exeple, care arata , de fapt, asta.O mama care tine la fel de mult la ambele, nu ar putea altfel decat sa imparta in mod egal si afectiunea, si ajutorul si absolut totul...A zis odata ca eu nu mai sunt fata ei...ceea ce s-a vazut din atitudinea ulterioara...Si darurile le faci tot din dragoste, nu? Cat despre invitatiile acasa la mine, le-am facut, doar ca pot numara pe degete de cate ori au venit si cat de putin au stat. E normal sa fiu invidioasa pe sora mea, nu>? In fond, sunt si eu fiica ei si cred ca merit tot atata dragoste. Eu nu voi face niciodata diferente intre copiii mei...Ce cruda poate fi o mama care , atunci cand iti moare copilul( nepotul ei, de fapt) iti zice ca stia ca va muri.S-a bucurat! Nu cred ca pot exprima in cuvinte ceea ce simt.Unii au inteles gresit.Daca as fi vazut aceeasi dragoste pentru amandoua, da, nu m-ar fi suparat faptul ca i-a dat ei mai mult si mie mai putin.Dar mie si familiei mele nu-i acorda deloc dragoste. Pentru ea baiatul meu e mai rau decat ceilalti, a zis odata ca e nebun, ca face crize de nervi.Asta in timp ce se uita si radea cum ceilalti( ai surorii ) il necajeau si radeau de el...Ce sa mai spun?E greu de inteles. Sunt lucruri care dor...si credeti-ma, ca nu vorba neaparat de cele materiale! Cei care nu sunt in situatia asta, sau nu o pot intelege, va rog...lasati lucrurile asa cum sunt.Nu v-as dori sa fiti in aceasta situatie! Mariaanna

[ang3lt0uch]

In legatura cu subiectul asta, ma simt cu musca pe caciula, in fiecare zi, mai ales azi de 8 martie, ziua femeii si a mamei. De ce? Well, ptr ca tatal fetitei mele( mu-i zic sotul meu ptr ca nu este , suntem impreuna de o viata ptr mine , adik vro 9 ani (eu avnd 26), dar nu am facut nunta din lipsa de bani si stare civila fara nunta nu vreau) este certat cu mama lui mai mult sau mai putin din cauza mea. Povestea e simpla. Femeia e divortata, si dat sotul afara din casa...din motivele ei personale care nu ma privesc. In 9 ani de cand suntem noi 2 impreuna nu a fost reticenta fata de mine ci mai mult indiferenta. Am avut perrioade scurte cand am locuit si eu in casa ei, dar mai mult am stat impreuna la mine ( eu nu stau cu parintii). A veit copilul, si dupa vro 2-3 sapt s-a gandit ea ce s-a gandit si a zis sa merg sa ma mut la ea ca e mai bine asa. Zis si facut...a mers ok cateva luni, si a inceput ... mai inatai ca de ce nu-mi bag masina de spalat (A ei!!) singura. Apoi am bagat-o. A zis ca de o bagam asa des ca se strica!!... Apoi multe chicite maurunte si enervante. Nu-mi zicea mie nimic, ii spunea lui... Ca sa ce nu stiu, probabi lca sa il certe cu mine ... pana cand intr-un final, in zua cand fetita mea facea 5 luni si ne facusem plan sa mergem in vizita la parintii mei ea vroia sa fie dusa la cumparaturi la metro... Si i-am explicat nu se poate acu, ca plecam... Ureamaza crize, ursi trantite si bolborosit infundat ... de aci s-a deteriorat totul. El incapatanat ca nu pleaca ca asa vrea ea... Ea si mai rau nu stia cum sa faca sa ma faca sa nu mai rezist si sa plec de acolo. Intr-o zi intra peste mine in camera si imi spune 'draga, eu vreau sa pelci la maicata sau unde vrei cu copil cu tot ca nu mai spuport' Eu ii raspund' bine, cand va fi si el gata sa PLECAm, plecam, ca eu ii zic demult' .Ea zice ' Haha pai el nu av pleca niciodata cu TINE, sa pelci TU, ca nu sunt obigata sa-ti tin copilul in casa, pe mine cine m-a intrebat daca vreau nepot ? ' Si cam asat e... au mai urmat injurii la adresa mea irelevante... Si mi s-a facut sila, si eu i-am zis li ca plec, ma ajuta mama cu fata, dar eu pelc sa stau singura ca n-are sens. Doua sapt cat a durat sa ne mutam cu totii, mama lui il tot intreba unde pleca, daca o sa o sune, dar de ce pleaca el ca ea a zis sa pelc eu, pana s-au certat de tot, m-a facut curva si toate cele, m-a imbrancit pe acolo cat timp eram cu fata in brate...i nfine... obiceiuri pe care nu le inteleg. Am plecat... liniste in sfarsit... De atunci n-am ami vb cu ea, nicodata. El a mai trecut de cateva ori sa isi mai ia ce uitase... si maica-sa schibase yala!! :) Vazand asta normal ca i s-a taiat si a hotarat ca nu merita, e prea egosita si a rupt legaturile. L-a mai sunat odata sa-l intrebe de ce nu o suna!!? Ce intrebare...pai daor i-a schimbat yala ,nu ? :) Ce parere aveti ? : )Nu stiu cum am avut norocul sa dau de asa ceva.... cand eu nici macar nu am vrut sa stau pe capu ei...ca doar nu eu am sugerat asta... Eu ma simt prost in fiecare zi, practic eu l-am dat pe el afara de la el din casa...nimic nu-mi mai vine sa-i reprosez cand greseste...mi se pare ca a facut destul deja... parac mi-e si rusine sa o chem pe mama pe la noi, ca el nu o poate chema pe a lui... Oricum un lucru sa intelegeti... cu toate ca imi pare rau ca e mama lu i asa, nu as putea vrodata sa ii mai vorbesc ca inainte. Nu pot uita injuriile gratuite pe care mi le-a adus... insa ma gandesc totusi la el... si imi pare rau... Adriana Renata's (08.05.2007) age : http://b1.lilypie.com/vdaxp2/.png Poze cu ingerasul mic : http://adrianarenatas.hi5.com

[oocristina]

[flo]

[amelie-chan]

Darga, mariaanna , nu are rost sa-ti umbresti viata gandindu-te la faptul ca parintii tai fac diferente intre tine si sora ta.Eu sunt sigura ca ei te iubesc si pe tine ca doar esti copilul lor, dar poate ca te iubesc intr-un alt mod. Crede-ma ca-i mult mai bine in cazul tau ca ai reusit sa-ti faci o casa si sa ai ceea ce-ti trebuie fara ajutorul nimanui. gandeste-te ca ai reusit alaturi de sotul tau sa face-ti si sa aveti ceea ce va doriti doar prin forte proprii.Fii mandra si simte-te bine ca ai ceea ce ai datorita tie si sotului tau, e mult mai bine asa,decat sa ai reprosuri ca ti-am dat si te-am ajutat...si tot timpul sa fi la cheremul lor(parintilor). Bucura-te de ceea ce a-ti realizat voi doi iar pe parinti trateaza-i cu respect si daca iti face mai bine atunci incerca sa raresi un pic vizitele...numai bine!!! Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.

[mariaanna]

Adriana, cuvintele sunt cel mai greu de uitat!Putem sa ne prefacem , dar nu se uita niciodata! Cristina, sotul meu nu mi-a interzis sa merg pe la mama sa o vad.Ba, dimpotriva, odata, la suparare m-am exprimat despre mama cu un cuvant urat"scorpie".Atunci el mi-a reprosat ca nu e frumos sa fac asa, chiar daca ea nu e de fata, pentru ca e mama mea.Si mi-a parut rau.Eu o iubesc si de aceea as vrea sa si primesc din partea ei aceeasi dragoste. Asa tiran cum este ea, am fost de 8 martie si i-am dus flori si i-am urat ,,la multi ani".Problema pe care ea o are este legata pare-mi-se de sotul meu, pe care de la inceput nu l-a vrut.Nimic nu-i este pe plac.Nu mi-a zis, dar am citit in ochii ei ca ar fi vrut sa fi mers si el sa o felicite.Orgoliosi sunt amandoi.Nici ea nu vrea sa vina la noi sa vorbeasca, nici el sa mearga acolo.Nu cred ca am sa pot sa-i impac vreodata... Mama vorbeste vrute si nevrute, inventeaza minciuni pe care apoi le raspandeste in lume iar sotul meu nu suporta asa ceva.Dreptatea mamei este stramba! Amelie,vizitele s-au rarit destul de mult!Eu mai rar iar sotul deloc.M-am saturat sa ma tot ia peste picior si sa-mi faca reprosuri! E intr-adevar o realizare ca am reusit singuri ceea ce am reusit, dar mama a lansat zvonuri ca m-ar fi ajutat ea sa-mi fac casa, cu banii ei!!! Asta e culmea!Numai noi stim cate sacrificii am facut! Sora-mea s-a distrat la mare apoi i-a dat mama bani sa-si continue lucrarile!Eu n-am indraznit sa plec sa ma distrez, ca am tinut cu dintii de bani! Ceea ce vreau eu nu este sa primesc pomana de la mama!Nu vreau bani! Vreau doar sa avem o relatie normala, sa ne vizitam reciproc, sa schimbat cateva vorbe despre noi( nu despre soru-mea, pe care o lauda si o plange ori de cate ori se iveste ocazia) si cam atat.Imi placea sa-i vizitez, chiar si sotului.Dar se pare ca linistea care a fost o perioada, era doar o masca. Mariaanna

[ileanna]

tu duci lipsa de probleme reale. as zice eu. eu te inteleg ca ti-ai dori altfel de parinti. nu traim intr-o lume ideala. cu toate astea ... exagerezi. inteleg ca totusi ti-a facut cadou un teren!! insa nu era la fel de bun ca al surorii tale. eu ma intreb de ce ar fi datori parintii sa ne dea ceva??? Never say NEVER. http://bd.lilypie.com/STIcp2.png

[mariaanna]

quote:

---

Originally posted by ileanna
tu duci lipsa de probleme reale. as zice eu. eu te inteleg ca ti-ai dori altfel de parinti. nu traim intr-o lume ideala. cu toate astea ... exagerezi. inteleg ca totusi ti-a facut cadou un teren!! insa nu era la fel de bun ca al surorii tale. eu ma intreb de ce ar fi datori parintii sa ne dea ceva??? Never say NEVER. http://bd.lilypie.com/STIcp2.png

---

Eu nu as numi ,,cadou" terenul pe care mi l-au pasat mie, ci mai degraba un mod de a-mi inchide gura , un fel in care sa nu se considere ei foarte vinovati pentru faptul ca sora-mea e considerata alba si eu neagra... Si cu asta...basta! Vad ca nu sunt multi care inteleg situatia.Iar pentru mine asta e o problema grava.Perfect nu e nimeni, nici nu stiu , de fapt, ce ar insemna parinti perfecti. Poate nici eu nu sunt pentru copilul meu.Dar cu siguranta, daca Dumnezeu imi va mai da inca unul, nu voi proceda precum parintii mei. Nimeni nu spune ca un parinte este dator cu ceva copiilor...Dar eu ma simt ca un sarac ce priveste printre gard la alt copil ce manaca tort si primeste jucarii...jucarii pe care ar trebui sa le imparta cu mine.De fapt, cred ca sora-mea e prea egoista.Ea se simte bine in situatia asta, doar are numai de castigat, nu?Iar daca mai pune si ea o ,,vorba'', atunci e si mai castigata. Vi se pare normala reactia mamei mele atunci cand mi-a murit copilasul?Nepotul ei... Mariaanna

[aura_m]

Eu am observat un lucru:"Calul care trage acela este biciut mai mult". Eu te inteleg perfect, asa este si cu familiile noastre. M-am impacat cu mama trebuia sa inceapa sa fie mai rau in familia sotului meu. Eu cu sotul meu vrem sa realizam ceva, sa facem ceva cu viata noastra, sa nu ne plafonam, socrii mei sunt oameni minunanti, nu am ce zice, dar cumnatul meu are 29 de ani si inca viseaza, la ce? La bani multi si sa nu faca nimic. Se incurca cu cine nu trebuie, nu ii convine nimic la serviciu, de nici un an de zile are si el carte de munca, pana la varsta asta a lucrat fara, s-a imbatat cu apa chioara, intr-o perioada se apucase de baut, la trecerea intre ani l-a sunat pe sotul meu si l-a facut nesimtit, a doua zi nu mai era beat, tot l-a facut nesimtit, se da mare la apa mica, in fine, nu invata nimic de la viata asta. Ii se da totul pe tava, nu stie ce este aia intretinere, cum sa draia o pauzasti salariul, el intretine nevasta altuia. Sotul meu a facut tot posibilul sa il angajeze acolo unde este si el ptr ca salariul este f bun, cartea de munca este carte de munca, vechimea merge si peste toate astea nici un multumesc nu zice si cred ca spune minciuni socrilor mei. Soacra mea, o familista convinsa, nu ii place ca fratii sa se certe, ca doar are doi copii nu 10, tot noi trebuie sa fim aia care ingaduie, care sa lasam de la noi sa fie bine. De ce? Sa fim bataia de joc? Pai cumnatul meu poate sa ne dea si una in fata ca noi sa il iertam, ca a fost beat, ca nu a stiut ce face. NU este bine ptr unii muma si ptr altii ciuma, nici noi nu suntem perfecti dar vrem si din partea celorlati putina ingaduinta si intelegere, ca nici noi nu ne putem imparti in nu stiu cate parti, mai ales ca acum avem si noi nevoie de liniste mai ales ca avem un interviu de dat ptr viza, dar vad ca de asta nu se tine cont la noi. AURA

[Carolyne]

Marianaa, stai linistita ca nu esti singura in situatia asta. Eu sunt de partea ta, in sensul ca, facand abstractie de partea materiala (desi unora li se pare greu- imposibil), ma gandesc cata suferinta poti indura vazand ca mama pe care o iubesti mai presus de orice te jigneste la aproape orice ocazie (cea cu "ghicitul " fatului mort este absolut de neiertat !!!!) Cine-i mama poate incearca un exercitiu de imaginatie...si mai vorbiti dupa aceea. Nu spun ca trebuie sa ii intoarca spatele mamei ori familiei, dar DOARE faptul ca esti tratat asa. Am o buna prietena in Bucuresti al carei sot are o sora mai mare. Tatal este ok, dar mama...of, nici daca ar fi mama vitrega nu s-ar purta asa cu familia sotului. Incepand de la faptul soacra ei nici nu ii pomeneste numele (prietenei mele), nu se saluta, nu vorbesc (dar asta-i alta poveste), ei bine cand vine vorba de sot... intotdeauna vorbeste rastit, genul "da, bine, ok, etc", numai raspunsuri monosilabice, in timp ce in fata surioarei nu mai conteneste cu "ganguritul", cu detaliile, cu dat ochii peste cap cat de frumoasa si desteapta este ! Am vazut si eu de cateva ori cum efectiv ii infloreste fata vorbind de fiica, in timp ce de fiu... poate sa vorbeasca oricine altcineva, dar nu ea! Apartamentul l-a lasat deja mostenire numai fiicei, ca fiului ce-i trebuie??? (valorea peste 100.000 euro) Cu toate astea sotul ei se intelege bine cu sora, iar pe parinti ii suna constant si ii spune sotiei "ce sa fac, sunt parintii mei". Perfect adevarat, dar suntem oameni, avem sentimente care nu se pot impune, fiind dureros sa vezi ca ACEEASI mama este miere pentru sora si fiere pentru frate! Prietena mea imi spune ca efectiv vede cum sotul ei sufera in tacere, insa nu s-a plans niciodata de parinti, dar efectiv cat o mai rezista??? S-or gasi destui sa spuna ca e numai din cauza averii, dar nu-i asa! Indiferenta si rautatea pe fata dor infinit mai mult.