Dureaza casatoriile facute de tineri?

[Ramona J]

Pai nu... Noi chiar daca sintem impreuna de peste 20 de ani, tot am mai avea inca atitia (sau mai multi, sper...) In rest eu zic invers, i-as sfatui pe altii sa aiba copii ceva mai devreme. Eu am inceput tirziu si imi dau seama ca mi-ar fi placut sa fiu o mamica mai tinara. Deci fiecare judeca prin prisma experientei lui. The best thing you can do for your children is to love your wife.

[andira]

Lolita - si eu ma gandeam la acelasi lucru... Si sincer, astept cu interes parerile celor care au ajuns / trecut de 40 ani, cand se presupune ca se manifesta mai acut crizele existentiale ale barbatilor... [:)]

[Ramona J]

Citeste raspunsurile mele...[:D] The best thing you can do for your children is to love your wife.

[ocebine]

Ce diferenta este daca esti casatorit de 10 ani sau 2 ani cind se iveste "criza existentiala"...si de ce doar barbatul trece prin asta? Depinde de persoana si de ce nu, si de mediu... nu de virsta la care te-ai cunoscut/casatorit. Nu cred ca exista un tipar in care sa ne incadram toti. Pentru mine a mers...am cunostinte care sint la a treia casatorie, am cumnatul meu care este cu prietena lui tot de vreo 15 ani (ea avea 13 cind s-au cunoscut) dar nu se simt suficient de comfortabil sa se casatoreasca - in conditiile in care bebe 2 vine pe 12 August[:D] Anamaria "With sufficient thrust, pigs fly."

[Lo_li_Ta]

Pai eu cred ca un barbat casatorit dupa ce si-a trait cat de cat tineretea, "satul" fiind de zburat din floare in floare sau pur si simplu care a vazut cum e pe la altele va aprecia altfel linsitea pe care ti-o da casnicia; sau macar se va gandi de doua ori. Sigur ca exista zeci de cazuri care contrazic ce spun eu aici, dar totusi ducandu-ne la extreme eu spun ca mai greu divorteaza un barbat care se casatoreste la 40 de ani de exemplu. Cred ca mai ales barbatii trec prin astfel de "crize" pentru ca se maturizeaza mai greu si din punctul meu de vedere un barbat de 20 de ani nu este maturizat emotional...unii nu sunt nici fizic. Iar femei care sa spuna "mai bine faceam copilul mai tarziu" n-am prea vazut.

[ocebine]

Reversul medaliei la varianta "si-a trait tineretea si vrea liniste" este ca un barbat (sau o femeie) dupa 40 de ani are deja un mod de trai bine stabilit...o rutina, obiceiuri, etc...Mult mai greu te adaptezi la viata in 2 la o virsta mai inaintata. Bineinteles asta se nu aplica in cazul in in care barbatul de 40 de ani nu cauta doar o mincare calda si un pat curat atunci cind vine de la servici...In nici un caz nu cred ca as suporta pe cineva care se casatoreste pentru liniste...in special daca ai ginduri de facut copii la acea virsta. Virsta optima depinde de persoana... Anamaria "With sufficient thrust, pigs fly."

[Lemoni]

Si eu m-am casatorit la 21 de ani si suntem impreuna de atunci anul asta facem 20 si ca sa pun si cireasa pe tort la o luna am ramas insarcinata. Daca regret ? Nu, imi iubesc copii si sotul foarte mult, dar sfaturile pe care le-as da unor tineri ar fi sa astepte sa se casatoreasca dupa 25 ani sa stea un an doi, inainte sa faca un copil. Ma invatase si pe mine mama acelasi lucru dar cine a ascultat! probabil cum avansam in varsta incepem sa gandim mai intelept. "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel

[Ramonika]

quote:

---

citat din mesajul lui Lo_li_Ta La intrebarea mea fac referire totusi mai mult la barbati. E posibil sa traiasca o viata de om fara sa cunoasca sexual decat o singura femeie? Nu-l apuca la un moment dat nebunelile?

---

ba e foarte posibil sa ii apuce nebunelile... sa si le traiasca, nevasta sa nu afle nimic si el sa ramana langa familie bine mersi in timp ce are si amanta si toate merg mai departe, bune si frumoase. [:o)]

---

Ramonika [amoras] si pisicile [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/"]Vladutz[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/"]Bubulina[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/"]Maritza[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/"]Fulgushor[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/"]Miki[/url][pis]

[gabriella1]

uneori merg,unoeri nu...depinde de foarte multi factori.Prima mea casnicie n-a mers...Ne-am casatorit in primul an de facultate si in al 3-lea eram divortati.N-a fost sa fie si cred ca la un moment dat nici unul nu si-a mai dorit sa fie! A doua casnicie,multumesc lui Dumnezeu,merge,dar a venit in momentul in care chiar stiam ce vreau.Deja trecusem prin prea multe cu primul sot,traisem cat o viata de om in 2 ani...eram mai coapta la minte si invatasem multe! LLe doresc tuturor ca atunci cand -DACA- le va fi greu,cel de langa el/ea sa nu intoarca spatele.Numai bine! Gabriela "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

[try]

Cred ca asa, ca o regula generala, cu cat esti mai tanar cu atat esti mai neformat. Deci, de multe ori nu ai idee de ceea ce vei dori si pretinde la 30. Daca se destrama casatoriile pana-n 25 mai des decat cele intemeiate dupa 25 asta cred ca e motivul principal: doi protagonisti neformati, nematurizati inca, si care inca nu stiu foarte bine ce isi doresc de la partenerul lor de viatza. Deseori se crede ca iubirea tine de cald pt toate, insa parerea mea este ca exista alte aspecte mult mai importante care o relatie de casatorie sa reuseasca. Iubirea se presupune ca exista in toate cuplurile casatorite (stiu ca exista exceptii multe, dar luat ca modul general, cand doi oameni pornesc o relatie o fac de cele mai multe ori pornind de la iubire). Unii din acesti tineri casatoriti au sansa sa fi dat de la inceput peste cineva care li se potriveste si cu care evolueaza i ntimp in aceleasi directii si asta-i poate plasa in procentul cazurilor fericite. Sunt si ceilalti care se trezesc ca dintr-un vis urat si realizeaza de-abia dupa x ani cu cine au avut de-a face pt ca nu au avut la varsta aia frageda puterea de a cunoaste pe deplin omul de care si-au legat viatza. Si mai sunt cazurile de mijloc cand ambii parteneri evolueaza/se maturieaza in directii diferite si care realizeaza ca sunt doi adulti maturi care nu mai au multe in comun. Cu cat cei doi evolueaza in directii mai diferite, cu atat apar mai multe probleme de cuplu. Si concluzia la care am ajuns eu este ca acest cuplu reuseste sa se mentina echitabil doar atat timp cat exista dorinta de reusita in ambii parteneri. Daca dorinta de a face lucrurile sa mearga dispare la cel putin unul din cei doi, relatia respectiva se duce de rapa (chair daca n use ajunge la divort/separare). Am pornit in aceasta relatie de la 20 de ani (el 24) si ne-am casatorit mult mai tarziu, dupa 6 ani. Si nu pot spune c-a fost fara urcusuri si coborasuri. De ceva timp simt ca ne-am regasit stabilitatea ca si cuplu. De-ar fi sa mai aleg odata probabil ca as face-o din nou in ciuda diferentelor dintre noi. De ce? Pt ca am realizat in cei 14 ani de relatie cu el ce valori importante am acumulat din aceste experiente (in ciuda eforturilor si greutatilor cu care ne-am confruntat), valori pe care cu siguranta nu le-as fi capatat daca se nimerea sa am alaturi un om care mi-ar fi fost complementar din f multe puncte de vedere. Ideea e ca eforturile depuse pt reusita acestei casatorii, mie una mi-au adus o serie de beneficii ca om, am invatat enorm de multe si sunt constienta ca n-as fi reusit sa invat aceste lucruri dintr-o alta experienta de viatza. Sunt impacata si pe linie personala, si pe linie de cuplu. Da, am varsat ceva "sange" pe ici si colo, dar, hei, rezultatul final nu s-a lasat mai prejos, adica a meritat orice efort din partea amandurora. Plus ca-s constienta ca orice lucru bun in viatza se obtine cu efort. Si probabil ca asta imi da satisfactie persoanala. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"