Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

S-a incheiat un vis...


Recommended Posts

Este trecut de miezul noptii si nu reusesc sa adorm. Am sufletul greu, inca o etapa din viata mea s-a incheiat astazi. Ar fi trebuit sa fie perioada cea mai frumoasa din toata existenta mea de pana acum, insa ceea ce traiesc de cateva luni este un adevarat cosmar. Poate multe dintre voi ma cunosc, si imi stiu povestea, o mica parte din povestea mea. Aveam o casnicie fericita, eram impreuna cu sotul meu de 11 ani, ne iubeam enorm si tot ceea ce ne mai lipsea era un copil. Am ramas insarcinata, dar din pacate am avut multe probleme, luni intregi am stat numai in pat, cu tratament de sustinere, dar cu speranta in suflet ca totul se va termina cu bine. In luna a 9-a, cu doua saptamani inainte de termen, ingerasul meu a murit la mine in burtica, inexplicabil. Am avut sufletul distrus, a trebuit sa nasc un copil mort, dar ceea ce mi-a dat curaj a fost gandul ca peste cateva luni o voi lua din nou de la capat. Sotul meu a fost alaturi de mine, m-a incurajat si astfel am ramas iar insarcinata. De aici insa, incepe sfarsitul relatiei mele. Am avut din nou o sarcina dificila, iarasi stat numai in pat, iarasi o gramada de renuntari, pe care insa eu le vedeam ca firesti. Nu asa a fost si pentru sotul meu, care a considerer ca este privat de multe “bucurii” ale vietii. Cind eram in luna a 8-a de sarcina (sau poate chiar mai devreme), a inceput o relatie cu o colega de la serviciu. Asta am aflat-o eu mult mai tarziu. Pentru inceput au fost doar banuieli, dintr-o data a inceput sa lipseasca de acasa inclusiv in week-end-uri, seara avea telefonul inchis sau nu raspundea cu orele, eu nu mai contam pentru el. La inceput am crezut ca mi se pare, ca sunt eu paranoica, dar toate acestea s-au agravat dupa nastere. Multumesc lui Dumnezeu, am reusit sa nasc un copilas absolut superb. Dar la cateva zile de la nastere, sotul meu a plecat intr-o “delegatie” la Neptun. Am aflat ulterior ca de fapt fusese cu iubita lui la mare. Si eu abia ma puteam misca din pat din cauza epiziotomiei, abia reuseam sa am grija de copilasul meu de cateva zile. Au urmat luni intregi de indiferenta totala atat fata de mine cat si fata de copil. Nu intelegeam sau nu vroiam sa inteleg ce se intampla. Semne am avut multe. Parfum, camasa cu care a venit acasa si pe care sustinea ca si le-a cumparat singur, in conditiile in care el nici o pereche de sosete nu stie sa-si cumpere. Vorbit la telefon pe ascuns, SMS-uri pe care le stergea repede, week-end-uri “la munca”, de Craciun (primul nostrum Craciun in trei) a plecat in “misiune”, etc, etc. Adevarul l-am aflat dupa Revelion, cind i-am gasit in telefon mesaje erotice de la amanta. A incercat sa nege, dar de data asta nu a mai tinut. Mi-a marturisit in final ca a avut o aventura cu o colega, dar ca totul s-a terminat, ca vrea sa fie cu mine si cu copilul si sa-l iert. Mi-am calcat pe suflet si am incercat sa merg mai departe, sa uit, dar in seara asta i-am gasit iarasi in telefon un mesaj de noapte buna trimis care iubita lui, cu cateva minute inainte de ajunge acasa (la 22.15!!!!). El sustine in continuare ca totul s-a terminat cu respectiva, si ca vrea sa fie cu mine!!!!!! Nu imi vine sac red ca ma poate minti in continuare cu atata seninatate!!!! Cam asta este povestea mea. Stiu ce am de facut in continuare. Vreau sa ies cat mai repede din aceasta minciuna, vreau sa ma concentrez pe copilul meu. De aproape 8 luni plang ZILNIC. Sunt la capatul puterilor. Am nevoie de sustinere morala. Nu stiu cum o sa ma descurc singura cu copilul, stiu ca o sa imi fie tare greu, dar sincer, ma bucur ca in sfarsit am luat decizia buna. Am avut o casnicie fericita. Imi plange sufletul dupa tot ce am pierdut. Este cea mai mare dezamagire pe care mi-a rezervat-o viata. Am pierdut mai intai primul copil, acum pe el si toate visele noastre. Dar mi-a ramas Andrei, si stiu ca pentru el nici un sacrificiu nu este prea mare. Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 205
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Asa este Cristina, il ai pe copilul tau si asta e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Sunt convinsa ca este greu sa renunti la o casnicie, la o viata care poate altadata era perfecta, la un sot pe care poate inca il mai iubesti... Dar, trebuie sa te gandseti la copilul tau, stiu din propia experienta cum e sa ai un tata care te priveste cu indiferenta, care nu se joaca cu tine, care nici macar nu remarca daca tu faci un lucru bun, care nu se intereseaza de situatie ta scolara... Ori sotul tau, daca a putut fi in stare sa plece la mare cu amanta in primele zile de viata ale copilului vostru, trag concluzia ca nu are prea mare atasament fata de copil, ca sa nu mai zic fata de tine. Copilul este mic acum, si nu realizeaza, dar gandeste-te cum va fi cand ca fi mai mare, si va vedea indiferenta in ochii tatalui lui... Parerea mea este ca despartirea va fi un lucru mai bun pentru copilul tau, ii vei putea preveni suferinta de mai tarziu... Sau, poate, sper eu, sotul tau va realiza intr-un final ce comoara are acasa, si va renunta la "bucuriile" vietii. Dar pentru asta trebuie sa fi deplin convinsa, sa nu traiesti mereu cu teama ca intr-o zi va va parasii... Doamne ajuta!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

draga mea prietena imi pare tare rau ca iar treci prin chinuri, poate e mai bine, ii vei gasi lui Eric un tata in adevaratul sens al cuvintului, care sa stie sa se ocupe de el, sa vezi cu avocata sa-i iei macar bani la sot ptr copil, ca macar atita sa faca si el.sigur va regreta intr=o zi, asta e clar, daca as fi acolo sigur l=as stringe de git, cum a putut sa-ti faca asa ceva dupa ce ai pierdut un copil, si ai facut TOT ce ai putut sa tii sarcina cu Eric! e un nenorocit, atit pot sa zic, of, sint alaturi de tine te pup tare Flavia mamica fericita de David 22 iunie 2007 si Dominic 17 mai 2004 [url="http://community.webshots.com/user/pepsidominic"] albumele de familie[/url] [URL="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=3d7f6050076153b58e971e"]capsunici minunate de mai-iunie 2007[/url] [URL="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"] ajutor ptr Sonia[/url] [url="http://www.woow.ro/prezentare/Cand_se_naste_un_copil.html"]dedicatie de la Liana la nasterea lui David[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sincer nu sunt in stare sa iti dau vreun sfat, dar pot sa iti spun ce am trait eu in copilarie si poate asta te va ajuta cu ceva: Dupa primi 5 ani de casnicie tatal meu a inselat-o pe mama. De aici nu a mai fost decat un pas pana la certuri si batai. Dupa 17 ani de casnicie mama si-a luat inima in dinti si a divortat. Ea se astepta ca noi, copii(3 la numar), sa o judecam. Reactia noastra a fost urmatoarea:" De ce atat de tarziu? Nu te-ai gandit ca si noi suferim cand vedem ca te bate si ne este frica?" Sper sa iei hotararea cea mai buna pentru tine si copil.[:)]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cristina,atat de mult imi doresc sa te incurajez,dar pe moment sunt muta,sincer,incerc sa-mi gasesc cuvintele potrivite,sunt foarte infuriata de toata aceasta situatie,te inteleg perfect,stiu prin ceea ce treci,am trecut prin astfel de suferinte,si pe zi ce trece sunt surprinsa,si socata,sa vad cate femei trecem prin astfel de experiente,ca sa le numesc asa,cat induram ca sa tinem o familie unita,luptam,si de fapt luptam cu noi,speram,ne umilim si inghitim mizeriile altora.Mai scriam o data,nu cu mult timp in urma,nu inteleg cum tot o femeie ne poate calca in picioare,cum incearca sa-si cladeasca fericirea ei,pe nefericirea noastra,si ceea ce este si mai dureros,cand acasa exista un copil,nevinovat,care are dreptul la fericire,alaturi de ambii parinti.Numai o femeie complexata,frustrata poate face asta,o femeie care nu are un D-zeu,cum spunem noi romanii,si lasand la o parte domnia si bunul simt,atat iti vine sa-si infigi mainile in parul ei si sa o tavalesti pe toata lungimea bulevardului,si sa-i mai dai si vreo 2 suturi in fund,sa nu stie de unde a palit-o.Ce sfat sa-ti dau?Cum iti vor spune toate fetele,capul sus,ai un ingeras de crescut,pentru el traiesti acum si gandeste pozitiv,nu se merita sa ne distrugem psihic,si sa ne facem surori cu suferinta ptr un barbat,la concluzia asta am ajuns eu,poate gresesc,dar asta simt,si asta mi-am propus. Multa bafta scumpa,sa-ti cresti ingerasul cu multa dragoste si liniste sufleteasca,si sa auzim numai de bine din partea ta!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ti-am vazut pozele si vad cat esti de frumoasa nici macar nu ma indoiesc ca soarele o sa iasa iar pe strada ta.Casatoria ta s-a terminat si ce daca , mai bine singura cu un baietel frumos si fericita decat sa iti imparti viatza cu un om uracios si mincinos. Ridica capul sus si zambeste daca el nu a stiut sa aprecieze ce are e pierderea lui nu a ta. Ai grija de tine si de bebe si sa fiti sanatosi si fericiti. "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu am o casnicie fericita,sigur cu suisuri si coborasuri insa ne iubim si avem 3 copiii impreuna,insa mai presus de iubire la noi e RESPECTUL,unuia pt celalalt,asta ne-a facut sa ramanem impreuna,iar sotzul tau nu te-a respectat nici pe tine ,nici pe copil,de iubire nici vorba ptr ca unde nu exista respect nu poate fi nici iubire.In familie avem o situatzie asemanatoare,socrul meu tata de 3 copii si bunic de 5 ori a fugit cu o nespalata caci altfel nu o pot numi,sigur soacra-mea a inchis ochii la infidelitatzile lui toata viatza sperand ca el o sa aprecieze,gresit nu apreciaza si acum citez"m-am indragostit pt prima data in viatza",rezultatul, simplu, in caz de divortz toata averea se face jumi juma,avere la care nu au muncit singuri,in mare parte fiind construita de copii,2 copii si parintzii lor raman pe drumuri caci absolut totul e pe numele socrilor,iar lui nu-i pasa nici nevasta,nici de copii nici de nepotzi,de nimeni.Asa ca mai bine te despartzi mai devreme decat prea tarziu. Si acum dau cuvantul sotzului:"cand iti insel nevasta dai dovada de lipsa de respect atat fatza de ea cat si fatza de copii si nu in ultimul rand fatza de tine ca om,tarasti in noroi tot ce ai mai scump pe lume si nu meritzi nici un scuipat" Iti doresc multa putere si ai sa vezi ca vei reusi sa-i oferi o viatza minunata micutzului tau.Merita sa lupti pt el pana in panzele albe. Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz [url="http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/ralualexandrei/album?.dir=/2037&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//f2.pg.photo"]album no1 [/url] [url="http://community.webshots.com/user/ralualexandrei100"] album no2[/url][url="http://community.webshots.com/user/andraaa"] albumul no3[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si eu m-am uitat la pozele tale si am fost surprinsa placut de cit de frumoasa esti, iar copilasul e tare dragalas si frumusel foc! Sa-ti traiasca! Chiar daca acum e greu sa fii convinsa ca va fi mult mai bine in viitor pt tine si copil. Mult curaj si incredere in tine, credinta in D-zeu, ca nici un rau nu ramine nepedepsit pe lumea asta! [url="http://www.facebook.com/profile.php?id=1065503304"]poze[/url] [url="http://community.webshots.com/album/560515700RrGXZM"]alte poze[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Of, Cris, imi pare rau, cred ca stii, imi pare rau pt sufletul tau, pt incercarea ce trebuie sa o treci acum. Dar va fi bine. Asta e sigur. Timpul le rezolva pe toate. Sunt alaturi de tine [flo][flo][flo] Esti o curajoasa si asta conteaza cel mai mult pt tine si bbAndrei. ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2720628280059491989seZdoY"]arta la 3,4 ani[/url] [url="http://family.webshots.com/photo/2304397830059491989URxETK"]Alba ca Zapada[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Va multumesc din suflet pentru toate cuvintele voastre frumoase. Nu mi-a venit sa cred cate mesaje am primit in aceasta noapte. Eu am reusit cu greu sa adorm, abia spre dimineata, doar doua ore. Dar ce ma mira este ca nu am varsat nici macar o lacrima. Stiu ca or sa vina zile grele, stiu ca am sa plang mult timp de acum incolo, dar deocamdata ma simt usurata ca am luat in sfarsit aceasta decizie. Din punct de vedere material nu depind deloc de el. Am un apartament al meu in care ma voi muta saptamana viitoare, am un serviciu bun si ceva bani la banca. Asa ca macar din punctul acesta de vedere stiu ca o sa ma descurc. Imi doresc doar din tot sufletul sa nu ajungem la lucruri urate, macar de dragul copilului. As vrea sa reusesc sa nu il urasc. Astazi vreau sa-mi salvez pe un DVD toate pozele noastre din perioada fericita. Am avut niste ani foarte frumosi, si indiferent de ce se va intampla de acum incolo, trecutul nu mi-l poate lua nimeni. Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...