S-a incheiat un vis...

[Cristina_A]

quote:

---

Originally posted by cristina_ana
nu imi zice decat(...) sa am incredere in el.

---

Wow! Ce...curaj are sa-ti ceara sa ai incredere in el! ************************ When you want something you never had, you have to do something you've never done. ************************ Preparing to run away. [url="http://cinematozaur.com/mentol/listen.php?file=5612b360-578a-40a4-bcee-639b5ea1ba01&id=1205243662078"]*[/url]

[riella]

draga cristina ana,si eu mi-am povestit experienta nefericita legata de casnicia mea,modul in care sotul care atata timp cat mi-a fost alaturi ,a fost un sot normal,cu bune si rele,dar care ca si al tau m-a mintit si m-a inselat in cel mai josnic mod.m-a parasit pentru o alta,nici mai frumoasa,nici mai desteapta,doar o alta!si eu tocmai nascusem fetita,aveam impreuna si un baiat,dar asta nu l-a impiedicat sa se gandeasca doar la el.ce-ti pot spune e ca te inteleg f bine,eu nu am avut atacuri de panica,ci crize de sindrom vestibular.doua la numar,la diferenta de un an.nu multi stiu ce e sindromul vestibular,dar va pot spune ca a doua oara cand am trecut prin asta a fost mult mai grav decat prima data.cam patru cinci zile nu am putut sa deschid ochii,se invartea casa cu mine,nu-mi puteam fixa privirea asupra unui lucru,eram ca o papusa stricata.aveam probleme de echilibru,la toaleta puteam ajunge dusa efectiv de alta persoana,in brate ,sau f bine sprijinita,tot ce mancam vomam,orice miscare a corpului imi provoca stare de voma.abia dupa aproximativ doua saptamani am inceput sa pot purta o conversatie privind respectiva persoana,si sa ma pot deplasa singura,dar cu mare greutate.a fost ingrozitor!si,ca si pt atacurile de panica,medicina alopata nu poate face mare lucru.de ce s-au declansat aceste crize?nu prea m-a lamurit nimeni.crezi cumva ca fostul sot a fost impresionat?eu nu cred,nu s-a vazut nici intr-un fel.norocul meu a fost ca am avut sprijinul familiei.si mai pot spune ca sigur si tu te vei descurca f bine cu problemele de zi cu zi,si eu m-am descurcat si ma descurc,dar tot cu ajutorul familiei si a prietenilor.mi-am schimbat locul de munca cu altul mult mai bine platit,si acum mi-am permis sa-mi cumpar o masina,noua,chiar daca voi plati rate pt ea.deci nu-mi merge rau.recunosc ca primesc sprijin material din partea lui,pt intretinerea copiilor.cu ce nu ma descurc?cu dorinta dureroasa aproape de a fi iubita,cu golul din suflet.ar trebui sa-mi ajunga dragostea copiilor mei,dar sunt si femeie,nu numai mama.sper ca nu v-am plictisit,va pup!mult noroc siliniste sufleteasca,cristina!

[cristina_ana]

Riella, mi se pare cumplit prin ce ai trecut!!! Nu am auzit de aceasta boala, dar probabil ca a fost declansata pe fondul stresului acumulat. Doamne, ce mult trebuie sa fii suferit! Cum pot oare unii barbati sa-si abandoneze sotia si copiii si nici macar sa nu se uite cata durere lasa in urma? Imi pare sincer rau pentru toata suferinta ta, mi se stringe inima cand ma gandesc. Si stiu cum e cu nevoia disperata de te simti iubita, suntem femei si avem nevoie si de altfel de dragoste decat cea oferita de copiii nostri. Dar nu iti pierde speranta ca intr-o zi o sa apara cineva care o sa te aprecieze si o sa iti ofere dragostea de care ai atita nevoie, trebuie doar sa ai sufletul deschis pentru asta! Cristy, tu mereu m-ai intrebat ce mai fac, dar mult timp nu am vrut sa fac publica povestea mea. Sunt multe persoane care ma cunosc si in realitate si sincer, imi era rusine sa povestesc asa ceva. Dar atunci cind am deschis subiectul acesta, eram atit de disperata, incat nu-mi mai pasa de nimic. Nu aveam nevoie decat de incurajari, sa simt ca nu sunt singura. Si nu regret nici o clipa ca am scris aici. Toate fetele care mi-au scris m-au ajutat enorm sa nu cedez psihic si sa gasesc putere de a depasi si hopul acesta din viata mea. Iti doresc sarcina usoara in continuare si de-abia astept sa-ti fac galerie la nastere! Cristina_A, nu curaj e ceea ce a avut sotul meu, ci tupeu!!! Nuschu, ce frumos mi-ai scris!!! Iti multumesc mult! Alina, ce bine ar fi fost ca ideea cu psiholoaga sa fi fost numai a amantei. Dar probabil ca amandoi s-au gandit sa-mi faca asta. Eu descoperisem numarul acela la sotul meu in apeluri si au facut asta ca sa imi spulbere indoielile. Urat de tot, ce pot sa mai zic! Offf!!!! Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)

[aiuras]

OF! Imi pare rau ca sotul tau este inca blocat in minciunile lui. Este greu de crezut ca mergand la serviciu nu va recidiva. Este cam ca la promisiunea alcoolicului ce sta fata in fata cu sticla si se jura ca nu mai bea. Ma gandesc ca a facut chiar si acesti mininusculi pasi spre o purtare normala manevrand situatia functie de ceea ce a citit pe site. Poate sunt rea. Cred ca era important sa o sune de fata cu tine si sa-i spuna civilizat ca a decis sa rupa relatia cu ea. Era primul zid de incredere, primul lui semn definitiv ca este convins de ceea ce iti spune. Nu era nevoie sa o vezi desi cred ca mori de curiozitate. Oricum evita sa intrebi si sa afli amanunte despre relatia lor. Nu fac decat sa te otraveasca si pe tine si viitorul relatiei voastre urmatoare. Am o banuiala ca daca relatia lor nu mai merge este poate pentru ca te-a "consultat" la telefon. Poate ei i-a povestit cine stie ce versiune cosmetizata, poate ca nu este o persoana atat de cinica si poate ca fapta lor vazuta din punctul tau de vedere a marcat-o. In acest caz meritul sotului legat de despartirea lor devine chiar mai mic . Nu ai de sa te jenezi si nici de ce sa-ti para au.Sentimentele tale sunt sincere si era vorba de familia si sotul tau. Este normal sa iti fie teama si decizia ce o vei lua acum il va implica si pe Eric. Poate este de preferat un sfarsit de groaza decat o groaza fara de sfarsit. Atacurile de panica nu sunt de gluma. Roaga pe oricine poti, eventual plateste o persoana si mergi la doctor sa te ingrijesti. Amanarea nu este o solutie, distonocalmul este inselator. Discutia cu un specialist te va lumina mai mult in ceea ce poti sa faci legat de familia ta. Te intreb daca esti pregatita pentru lectia iertarii, care este grea si spinoasa. Daca el nu iti va asigura tot sprijinul, daca nu te va coplesi cu dragostea lui nu vei reusi. Incearca sa mergi si la biserica, toata lumea este primita, multi ce s-au indoit au gasit un raspuns. Slujbele nu pot decat sa va ajute. Eu optez pentru o separare temporare. Acum sta cu voi si plange de dorul ei. Poate mai gandeste ca ar trebui sa fi si multumita de sacrificiul lui. Ar fi momentul sa-l doara si lipsa familiei sa se lamureasca daca te mai iubeste sau nu.

[cristina_ana]

Aiuras, din cate am mai vorbit si eu cu femei care au fost inselate, am ajuns la o concluzie: nenorocitii astia de barbati (cei care inseala, nu toti!!!) nu or sa recunoasca in veci nimic despre relatiile lor. Si amanta sotului nu cred ca este chiar atit de nevinovata, pentru ca ei au continuat sa se vada si sa vorbeasca si dupa discutia ei cu mine. Si daca ati stii fetelor, cum i-am povestit eu ei despre copilasul meu care a murit, despre cat de mult am suferit, despre cat de disperata eram ca sotul se poarta indiferent cu mine si copilul. Si ea ma "sfatuia" sa ma gandesc bine daca pe noi ne mai leaga dragostea, pentru ca altfel nu mai are rost sa ramanem impreuna. Adica incerca sa ma convinga sa-l parasesc! SI mi-a spus ca nu imi poate spune daca sotul meu s-a despartit sau nu de amanta, pe motiv de "secret profesional"!!![bang] Daca nu as fi eu personajul principal in toata povestea asta, as zice ca e dintr-o telenovela totul. Acuma m-am gandit si ca amanta ar putea sa fie chiar psiholoaga de la ei de la serviciu, ca au asa ceva. Aiuras, eu atacurile de panica am invatat sa mi le controlez singura, asa ca nu ma mai sperie chiar atit de mult. Dar oricum, tot neplacut e. Ieri, o fata de pe forum care mi-a citit povestea si care trece si ea prin asa ceva, mi-a scris pe privat despre o psiholoaga care in cazul ei a facut minuni si mi-a recomandat sa o contactez. Am sunat-o si zilele astea ma programeaza la o sedinta. Trebuie neaparat sa vorbesc si cu cineva specializat despre problema mea, ca altfel simt ca o iau razna. Si sotul e de acord sa aiba o intalnire cu ea. Tipa respectiva e specializata pe terapie de cuplu. Nu stiu, poate reuseste ea sa ma ajute cumva sa trec mai usor peste asta. Am inteles ca o sa stea de vorba cu amandoi si apoi o sa ne spuna sincer parerea ei referitoare la noi doi: daca mai avem vreo sansa sau nu sa reparam ce s-a stricat. Si cum sa o facem. Astept intalnirea cu ea ca pe o minune. Nu mai stiu nici eu ce sa fac. Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)

[irbo]

cristina sper ca psihologul sa te ajute sa iesi din situatia asta si sa gasesti varianta cea mai buna. din pacate durerea nu ti-o va putea lua. si nici nu stiu cata putere de a ierta si uita vei avea daca vei sta cu el in continuare. vei reusi sa nu te intrebi ori de cate ori intarzie acasa daca nu cumva... a gresit iar? pe mine asta m-ar chinui cel mai tare. adica poate ca as putea ierta dar nu m-as chinui singura ori de cate ori ar avea telefonul inchis sau ar zice ca pleaca in delegatie? iti doresc sa iei cea mai buna decizie pentru tine si Eric, decizie care sa iti aduca linistea de care ai nevoie.

[Happy_in_TO]

Cristina draga, nu ai ce sa afli. Si chiar de ai afla adevarul adevarat, tot nu ai intelege. Pentru ca nu esti facuta sa gindesti asa, pentru ca te-ar mira sa crezi ca omul de linga tine este capabil de asa ceva. Ai fi mai confuza, crede-ma! Eu de exemplu mi-am prins sotul cu amanta in pat. Uite-asa... in pielea goala amindoi! Si el zicea bilbuiindu-se "nu este ceea ce crezi!"... ahaa!... chiar?... si dupa ce am tipat si intrebat "de ce??"... amanta mi-a spus din pat (nici macar nu s-a imbracat, statea cu miinile sub cap si cu titzele in sus) "ajunge draga, ca ma stresezi!" L-am lasat atunci, in momentul ala... si sapte luni mi-am vazut de treaba mea. El s-a mutat cu ea. Apoi a venit plingind la mine ca a gresit si sa il iert. Si am fost o proasta. L-am iertat. Mare greseala! Eu te sfatuiesc sa te muti singura cu baietelul tau. Sa te linistesti, sa inveti sa rizi din nou, sa te bucuri de fiecare zi. Dupa un timp vei vedea situatia mai limpede. Nu te stresa cu decizii iminente, ca nu trebuie neaparat sa le faci acum sau miine. Lasa timpul sa treaca. Iar alegerea de a te muta singura acum nu este decizia ta de fapt. Este reactia la alegerea lui de a te insela. El a ales, nu tu. Tu reactionezi...

[violeta69]

daca n-ar tb sa plang[q] as rade[:D] numai ca ar fi ras isteric... am citit tot si.....mi-am zis"nimic nou sub soare!"...adica voiam sa cred ca povestile astea sunt doar ...povestile mele si ,uite ca din nefericire se tot intampla! ca sa o parafrazez pe happy in to....mare greseala am facut ca l-am iertat! eu zic(nu inseamna ca asa si tb sa faci) sa pleci fara sa te mai uiti inapoi... astia nu-si invata lectia,au regrete doar de moment...dupa un timp totul revine de unde a ramas... ufff,cred ca sunt cam enigmatica[bang]... povestea mea poate ca o mai stiu unii poate ca nu....nici eu n-am mai vrut sa-mi fac pubilca experienta din ultimii ani pt ca sincer,ma simt ingrozitor vis-a-vis de fetele care ma stiu si care ma iubesc...si ....fata de cele care m-au safatuit sa-mi vad de treaba! si eu m-am simtit singura pe tot parcursul sarcini,am plans f mult ca nu eram iubita,inteleasa,protejata[:-@] si dupa ce am nascut la fel s-a intamplat...apoi dupa un timp sa inceapa telefoanele acasa,telefoanele si mesajele pe mobilul lui... plecari in cele mai importante momente si[:-@] la mine nu era psiholoaga era una pe care el o daduse afara de la serviciu,saraca divortata cu un copil si de care-i era mila... si tot asa...pana cand amanta a facut si un copil... acum copilul ne era al lui,era al barbatului amantei... ca de fapt fosta angajata nu mai era fosta angajata era UNA...si nu mai avea copil si nu era nici divortata[alcool] si domnisoara ma suna pe mine si-mi spunea ca ei nu-i trebuie un asa barbat ca sa ma spal eu pe cap cu el... si in cele din urma a plecat...ca "tb sa -si mai vada si el de viata lui....nu sa se gandeasca numai la altii".... si a bagat si diovort....ca tb sa-si inceapa o noua viata... si tb sa vindem si apartamentul,eu sa ma deascrc cu ce-mi ramane...eventual sa-l dau pe fratele meu afara din casa,sa vanda el si sa-l iau cu mine in noul apartament(pe frate-meu)... ca el ce sa faca? sa munceasca o viata sa-si ia alta casa?! sau nu,mai bine sa nu-mi mai dea pensie alimentara pt fi-su si suntem chit[alcool] si dupa toate astea si inca multe altele....el vrea sa vina inapoi acasa...ca pe noi ne iubeste,ca s-a dat seama ca a facut o greseala....si din nou[:-@] si s-a intors...si din nou....repet...cea mai mare greseala ca l-am crezut.. s-a intors in aceeasi papuci,ba cred ca mai rau! de ce am scris toate astea o sa te intrebi? ca sa vezi ca o data raul facut sunt slabe sanse ca omul sa se schimbe... nu stiu ce ar putea sterge raul,acel rau imens pe care l-a facut... nu stiu si nu mai cred...sper insa ca la tine sa fie cu totul altfel...in fond nu toti oamenii sunt la fel! poate ca mai exista o sansa,dar sansa aceea tb sa vina in momentul in care esti super-convinsa ca povestea nu se va repete,in aceeasi forma sau in alta.... sansa ar putea exista numai in momentul in care el e super-convinsa ca poate repara ceea ce a distrus....si ca isi doreste din suflet sa repare totul... dar din cate vad eu.....la el sunt doar vorbe..si vorbele zboara..faptele sunt cele care raman! si ca sa inchei intr-o nota mai optimista[:D]....lasa-ti timp sa te vindeci,gaseste-ti echilibrul,linistete-te....sitoate astea se vor intampla doar daca el nu e langa tine...restul depinde de el...daca vrea.... daca nu se poate abtine...atunci o sa continue cu ea,eventual cum i-ai spus si tu o sa-i faca si un copil,ca deh fata acum asteapta, e disponibila ...si ce? ea nu poate face ce ai facut si tu? adica un copil?!ce mare branza?! cica si ele pot face asta....nu e asa de greu! deci, daca nu se poate abtine inseamna ca nu te merita si nu ai pierdut nimic, [pup] Vio,mamica lui Mihnea [avion] viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE* __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[zepellina]

[flo][flo][flo] pt fetele ca Violeta si Happy_in_TO La mine nu a fost cazul sa iert, desi isi dorea la un moment dat, orgoliul a depasit tot.Am fost ferita pt ca sigur o faceam. Nu sunt mai buna , deci dar ma bucur ca nu s-a intamplat. Acum simt ca ma respecta mai mult, conteaza ce spun mai mult insa sunt ft indiferenta fata de el si ferma. Ramane relatia pt copil si desigur rana inca nevindecata. Eu ma simt mult mai bine, rad, traiesc si ma bucur de fiecare zi. Si fetita la fel, e mai bine. "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[larissa_79]

Ce mai faci Cristina? Legat de farmece. Stiu ca exista si cred ca exista. Dar, daca ceva nu ar merge ok intre mine si sotul meu vrajile ar fi ultimul lucru la care m-as gandi. La fel si fata de mersul de psiholog. Am auzit ca e bine ca te poate ajuta insa n-am simtit vreodata ca m-ar putea ajuta in vreo problema vreun psiholog. Asa simt eu, nu imi doresc sa simt asa. Pentru mine psihologul e un nene care te asculta si atat. Dar daca tu ai incredere si simti asa sfatul meu e sa mergi. E un prim pas spre vindecare. Eu simt ca tu vrei sa ii mai dai o sansa, ca simti ca mai puteti fi impreuna. E mare lucru ca simti asta si se vede destul de clar dincolo de momentele de furie, gelozie, etc Te-ai putea duce si in Maldive impreuna cu el, poate te vei simti bine sau poate dimpotriva iti vei da seama ca nici un cadru minunat nu ajuta. Dar e o incercare, o sansa data familiei. Mergi pe pasi marunti si nu incerca sa vezi dincolo de maine prea mult ca nu ai cum. Fie te sperii, fie iti faci sperante desarte! Invata sa te bucuri in fiecare zi din nimicuri. Si eu incerc sa fac asta in fiecare zi, sa ma bucur de lucruri marunte, asa vrea copilul din mine mai nou! O fi iubirea dintre soti mult dar nu e totul. Sunt atat de multe alte lucruri frumoase in jur pe care le neglijam! In momentul asta beau o gura de cafea si pap o eugenie dulce...imi aduce aminte de studentie si ma bucur! Te imbratisez cu drag! Larisa si Alexia [zana](13 iulie 2006) http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ [url="http://www.sonia.as.ro"]S-o ajutam pe Sonia![/url]