Pragul celor 7ani ?

[Ica 1975]

Eu cred ca il idealizezi pe el si mai cred ca problemele voastre nu sunt de acum si cu cat vei amana sa-i spui sotului tau tot ceea ce nu-ti convine cu atat va fi mai greu sa-i spui ptr ca ti se va parea imposibil ca el sa se schimbe. Vrei sa-ti repari casnicia, fa-o acum ! Cum era sotul tau la inceput? Ce ti-a placut la el? Cand a inceput sa se schimbe? Sunt intrebari la care trebuie sa-ti raspunzi fara a scrie neaparat aici. [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/pilaf_i/my_photos"] Noi [/url] Ce spui sa si infaptuiesti !

[Oana C]

quote:

---

citat din mesajul lui andreoti Am sa incerc sa-mi regizez viata mea,sa vad cum ar fi ea pe viitor,avand in prim plan doar fetita mea si nimeni altcineva.Oare mi-ar fi mai bine?As fi mai linistita?

---

Nu uita sa il incluzi si pe (ex)sot dupa ce vei divorta, pentru ca vei fi nevoita sa il vezi saptaminal; este tatal fetitei,iar el probabil va obtine dreptul sa o viziteze sau sa o aiba la el acasa citeva zile. Cu ce ochi il vei privi pe sot atunci, cum te va privi el, daca divortezi si imediat te muti cu celalalt ... Si ce ii vei spune fetitei despre situatie/tatal ei conteaza foarte mult. Cel mai bine ar fi sa nu o mai iei cu tine la intilnirile de acum, daca ea este innebunita dupa tatal ei. E dreptul tau sa te gindesti la tine, la viata si fericirea ta, dar ai o fetita si trebuie sa o incluzi si pe ea in ecuatie. Cind iti "regizezi" viata de dupa divort, trebuie sa o regizezi si pentru fetita. Nu iti spun sa stai cu sotul doar ca aveti un copil impreuna. Daca va trateaza asa, cu indiferenta, probabil ca e momentul sa faci ceva ca sa schimbi situatia. Dar, asa cum a spus si Rufus, faptul ca exista EL, nu ajuta sa gindesti la rece ce se intimpla si ce vrei cu adevarat. Pentru ca, asa cum deja stii, viata de familie cu 1-2 copii, nu consta numai in a curata cartofi in 2 si a sta la taclale (asta o spun pentru EL, care probabil ca incearca sa iti arate ce sot bun va fi). Iar 2-3 ore de intilniri cu tine si fetita ta nu echivaleaza locuitul impreuna, zi de zi, noapte de noapte. Ceea ce EL vede acum ca ceva usor, ca se va juca toata ziua cu fetita ta, asa incit ea il va considera mai apropiat pe el decit tatal ei, probabil va fi un soc pentru el mai tirziu. In plus, personal, mi se pare o prostie si disrespect sa spuna ca va fi tatal fetitei si ca, fetita fiind mica acum, se va apropia mai mult de el decit de tatal ei. VORBE! Fetita are un tata acum, tu nu esti divortata, iar ceea ce incearca el sa faca acum nu ajuta deloc situatia ta. Mai mult ca sigur ca dupa ce vei divorta, cind tu si fetita veti sta cu el, va vedea cit este de greu si isi va lua talpasita. Dupa parerea mea, un barbat care ar vrea sa te ajute, care te respecta si iti respecta si fetita, nu ar veni cu tot felul de vorbe de genul asta, de cit de bun va fi el in comparatie cu sotul tau ... Si ai avut dreptate ... are 34 de ani, ce a facut pina acum? Oare sa fie de vina toate fostele lui prietene? Sincer, mie mi se pare putin cam narcisist. Gindeste-te la Big, din Sex and the City ... Este cel mai bun prieten, cel mai sarmant, cel mai saritor, mai iubitor, cu sfaturile cele mai bune, viata ar fi perfecta alaturi de el (asa crezi tu), pentru ca asta spune el si asta arata EL acum, ... dar cind vine vorba de ceva mai serios, dispare din peisaj. Cam asta vad eu intr-un tip de 34 de ani, care da vina pe fostele prietene pentru situatia lui de acum. In concluzie, asa cum ti-a recomandat si Rufus, lasa-l pe EL, si gindeste-te bine ce vrei sa faci. Daca vrei sa divortezi, bine, daca nu, vezi ce mai e de facut cu casnicia. Dar nu te lasa influentata de vorbele LUI. Fa in asa fel incit sa fie decizia ta pentru tot ce vei face, nu a LUI.

[Contrapunct]

Nu m-as grabi sa il acuz pe "el" in felul acesta. Nu il cunoastem, nu stim absolut nimic despre el si, inainte de toate, nu despre el este vorba in aceasta istorie. Nu putem construi scenarii despre un om pe calapodul personajelor de film preferate. [:D]

[szivarvany]

Noi nu am trecut pragul de 7 ani ... Pur si simplu vietile noastre au luat cai diferite, foarte diferite. A trecut un an de cand stam separat, iar viitorul meu ex-sot, ca e clar ca vom divorta toamna asta, nu are nici cel mai mic gand sa fie macar tata al copilei noastre. Pt mine asta este cea mai grava problema. Insa am acordat acest an sa fac tot posibilul sa fim iar o familie. Insa este imposibil. Cred ca pur si simplu unii oameni nu sunt facuti pt viata de familie. Insa nu am renuntat fara sa nu fiu convinsa 100% ca nu mai am pt ce lupta, un viitor impreuna, pt ca pt trecut nu are rost sa lupt. ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2720628280059491989seZdoY"]arta la 3,4 ani[/url] dans la 3,9 ani [url="http://es.youtube.com/watch?v=rZyUDQeitzc"]1[/url] [url="http://es.youtube.com/watch?v=ePI4eTN0PwM"]2[/url] [url="http://es.youtube.com/watch?v=Wtaq4mLAYIc"]3[/url] [:D]

[ralcat]

Sincer in momentul asta mi se pare ca ai nevoie de un plan de bataie: "ce fac mai departe?". Si care plan ar avea cativa pasi si cateva conditii de indeplinit. Incep cu conditiile ca mi se par mai grele de indeplinit: nu fa comparatii intre doi barbati pe care nu-i cunosti in acelasi fel; pastreaza-ti cat mai mult din obiectivitate; fa estimari asupra comportamentului mai ales al sotului in oricare dintre scenarii: ramaneti/divortati - si spun asta pentru ca el este cel ce poate influenta cel mai mult ce va fi mai departe. Pune-le pe hartie, cu plusuri si minusuri, te va ajuta. Dupa care incepi cu pasii: 1. Analizeaza-ti propriile sentimente fata de casnicia in care inca te afli. Doar fata de casnicie, sot, viata voastra impreuna. Fara a-ti implica sentimentele fata de celalalt. Analiza la rece, tot pe hartie pusa tu versus sot: ce fac eu, ce fel de mama sunt, ce fel de sotie sunt, ce vreau mai departe in viata, ce imi trebuie sa functionez la parametri buni / ce face el, ce fel de tata este, ce fel de sot, ce asteptari are de la tine, ce vrea de la tine, si mai ales sunt cat de cat compatibile intre voi asteptarile, nevoile si dorintele de a merge mai departe ? In momentul asta cred ca-ti va fi mai usor sa-ti dai seama ce iese mai departe. 2. Discuta cu sotul tau. Pune-i pe masa hartiile cu concluziile si provoaca-l la discutia asta. Opreste cablul daca asta e necesar pentru a avea atentia lui. 3. Actioneaza. Daca ramaneti impreuna schimbati stilul pentru a fi amandoi multumiti in casnicia asta si pentru a fi amandoi parintii pe care ii merita puiutza voastra. Daca divortati, prima investitie pe care o faci e un avocat bun care sa te ajute in partea cu casa, partaj si programul cu copilul, pentru ca cum il descrii sotul tau pare genul care ti-ar face probleme la divort. Dupa care, sanatate si noroc, fiecare cu viata lui si cu vizitele pentru copil. 4. Daca divortati, mai asteapta inainte de a te arunca in alta relatie, chiar daca Fat Frumos umba dupa tine pe calul alb. Motive: iti consolezi fetita ca a plecat tati - pentru ea va fi un soc, mai ales ca spui ca e topita dupa el; iti revii si tu emotional si nu incepi prin a compara ci iti acorzi timp pentru a-ti repara sufletul; mai respiri un pic de libertate, in care daca ai chef calci/speli/gatesti sau nu si in ultimul rand nu dai motive sa auzi in timp (poate chiar de la copilul tau intr-un moment de frustrare) ca ai divortat de sotul tau pentru altul. Si gata. Dar cel mai important mi se pare ca trebuie sa-ti reglezi casnicia: mergem mai departe sau ne oprim. Pentru ca dupa 12 ani impreuna asta mi se pare o dovada de respect fata de tine in primul rand si de sotul tau in al doi-le rand. Orice decizie iei, succes si nervi tari iti doresc Copiii merita tot efortul nostru [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124407"]Robert[/url], [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=112449"]Sonia[/url], [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116702"]Alex[/url], [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=106295"]Andrei[/url], [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124470"]Ecaterina[/url], [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=123984"]Silviu[/url],

[rasfatzata]

quote:

---

[i]citat din mesajul lui mamagiuliei Cred ca pur si simplu unii oameni nu sunt facuti pt viata de familie. Insa nu am renuntat fara sa nu fiu convinsa 100% ca nu mai am pt ce lupta, un viitor impreuna, pt ca pt trecut nu are rost sa lupt. ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2720628280059491989seZdoY"]arta la 3,4 ani[/url] dans la 3,9 ani [url="http://es.youtube.com/watch?v=rZyUDQeitzc"]1[/url] [url="http://es.youtube.com/watch?v=ePI4eTN0PwM"]2[/url] [url="http://es.youtube.com/watch?v=Wtaq4mLAYIc"]3[/url] [:D]

---

are dreptate mamagiuliei trebuie sa fi sigura daca vrei sa faci acest pas, adica sa divortezi pt k iti trebuie multa rabdare si nervi de otel, ca apoi sa treaca acest razboi sa realizezi daca a meritat sau nu?am vazut cazuri in care dupa divort s-au inpacat ,asta pt ca sotul traia asa in lumea lui si se simtea bine nerealizand k intr-adevar o va pierde.... crisanda

[catinuta]

Salut, eu nu judec pentru ca nu e cazul, imi spun numai parerea: cred ca atunci cand se termina o relatie se termina pur si simplu iar noi tre sa mergem mai departe, sa avem linistea sa gandim si sa analizam ce vrem sa facem, fara a uita de cei care ne sunt dragi.

[A_Iulia]

Ralcat[flo] Andreoti, cred ca sotul tau ar trebui sa stie ca ai ganduri de duca. Provoaca-l la o discutie clara, fii ferma, spune-i nemultumirile tale si in care sa hotarati ce veti face (in cazul in care mai vrei sa-i dai o sansa - ok, daca nu vrei asta - stabiliti pasii pe care ii aveti de facut in viitorul apropiat). Vreau sa-ti spun doar atat: Sa nu-ti fie frica ca-l pierzi pe baiatul asta. Oricum el a aparut intr-un moment nepotrivit si va asista la un razboi al nervilor intre tine si sotul tau. E plina lumea de barbati disponibili, nu te gandi ca vei ramane singura. stiu ca ti se pare ca e un tren pe care-l pierzi - ah, de-ai sti cate trenuri mai vin... lamureste tu intai cum se va desfasura relatia cu sotul tau de acum inainte (chiar daca ramaneti impreuna, chiar daca divortati, voi amandoi sunteti parintii unui copil si trebuie sa va intelegeti).

[Georgia2]

Tot ce pot sa-ti spun este sa nu incerci sa sari dintr-o barca in alta. Inteleg ca vrei stabilitate si securitate financiara dar vrei si comunicare si o viatza sexuala implinita. Pe scurt, iti doresti ceea ce majoritatea femeilor isi doresc. Acest nou EL este un fel de catalizator care ti-a deschis ochii ca se poate mai mult, meritzi mai mult, sunt si alti barbati cu care te-ai potrivi mai bine. Nu incerca totusi sa te bazezi pe faptul ca veti ramine impreuna. Gindestete ca sotul tau iti ofera stabilitate financiara si acest status de femeie casatorita pe care majoritatea am fost educate sa ni-l dorim si sa facem sacrificii pentru a-l obtine/pastra. Dupa aia a aparut el care ofera in plus comunicare. Dar intr-o zi, in viatza lui, poate aprea altcineva, o femeie singura care sa-i ofere tot ce-i oferi tu plus stabilitate, o femeie care poate fi 'a lui' 24 din 24 si atunci...si el ca si tine acum va inclina catre varianta in care i se ofera mai mult. Nu spun sa te grabesti sa divortezi. Nu spun ca asta se va intimpla cu siguranta. Doamne fereste. Ce vreau sa subliniez e ca cel mai bine este sa te gindesti ce ai face daca nu ar fi EL. Tot ai mai vrea sa pleci? Pune-te in situatia in care ii pierzi pe amandoi. Daca inca vrei sa pleci, atunci pleaca. Orice femeie se poate descurca singura si problema ta e reala. O viatza avem si trebuie sa ne-o traim. Nu astepta insa ca un barbat sa te faca fericita, nu te definii printr-o relatie. Daca crezi ca singura poti sa fi fericita si implinita, intr-o zi va aparea si barbatul cu care sa te potrivesti. Mai ales ca acum stii mai bine ce vrei decit cind te-ai casatorit prima data.

[andreoti]

Ma ajutat atat de mult mesajele voastre...incat nici nu va inchipuiti.Cu lacrimi in ochii va multumesc din tot sufletul ca v-ati rapit din timpul vostru ca sa imi scrieti,ca sa ma ajutati de altfel sa imi dau seama care e drumul care mi se potriveste,ce anume am de facut...Primind mesajele vostre mi-am facut oarecum curaj,in sensul ca da suna aiurea divort,crunt,dar in fond am si eu nevoie de dragoste,intelegere,si nu in ultimul rand respect.MI-am facut curaj,nu stiu cat de bine am facut (dar poate era totusi cazul),si am facut problema publica.Acu stiu si parintii si socrii si nasii....si mai ales sotul meu.Da ati avut mare dreptate,pana acum nu faceam altceva decat sa ma pregatesc fara ca el macar sa stie ca,eu chiar vb serios,si chiar sunt pornita sa risc...De unde si pana unde?Ehhh lucrurile au luat o intorsura.Cum nu ne vb de o saptamana,nu sms,nu tel.Surprize,surprize....pt prima data sotul meu asta noapte nu a mai binevoit sa vina acasa.A iesit aseara de la servici pe la 19,dar acasa nu a mai aparut.A fost o noapte ....Dimineata a trebuit sa chem pe mama la fetita.Am sunat la parintii lui care stau la 70 km,sa intreb daca nu cumva e acolo.Ehhh si de aici a aflat toata "comunitatea".Dimineata nu mai eram nervoasa,eram speriata,daca totusi i s-a intamplat ceva?L-am sunat nu mi-a raspuns,am sunat nasii care ii sunt foarte apropiati,nu mi-au raspuns,am mai sunat un prieten....nimic...deja intrasem in panica.Dupa cate va ore de teroare a aparut si sotul meu,nu a clarificat unde a fost,ba mai mult se considera o victima.Ehh in clipa in care mi-am luat inima-n dintii,si i-am zis ca ii sunt numarate zilele in care se mai poate juca in voie cu fetita,a palit,a vazut ca nebuna de nevasta-sa e chiar pornita,vrea sa fie bagata in seama,vrea sa poarte o discutie...si am avut-o.Foarte multe nu am clarificat,ar trasa el reguli dar doar pt mine daca ar putea,insa si constiinta, si inima nu m-ar fi lasat sa fac ceva fara sa ii arat drama la care ne supunem,i-am mai dat o sansa...sper sa stie si sa o aprecieze si sa profite de ea,si sa recupereze timpul pierdut,au trecut 3 ani,copilul a crescut dar el nu prea a vazut cum a crescut.Iar in ceea ce il priveste pe "el", cu siguranta nu va renunta foarte usor,chiar ma iubeste omul asta,doar ca...eu chiar imi ador fetita care il iubeste pe tati ei...De dragul meu cel putin la inceput chiar eforturi miraculoase ar fi facut sa se ocupe de copil,dar aveti dreptate...cat l-ar fi tinut...la asta ma gandesc si eu.Va suferi enorm cand va afla ca de fapt eu cu el numai avem nici o sansa,dar traiesc cu speranta sa apara o fata buna pt el cat de urgent,si sa il ajute sa ma uite,iar in ceea ce ma priveste pe mine...ce mai conteaza,daca familia mea se pune pe picioare si va deveni nu ceea ce a fost candva,ci chiar mai mult...atunci da,chiar a meritat sa renunt la acest barbat.