Pragul celor 7ani ?

[A_Iulia]

Uff, se pare ca amandoi treceti prin aceeasi situatie. Daca v-ati hotarat sa va mai dati o sansa (nu i-o dai tu lui si nici el tie, ci voi v-o dati voua), atunci amandoi trebuie sa faceti eforturi ca sa mearga. Daca ai sa stai cu gandul doar la ceea ce ti-ar fi putut oferi celalalt, n-are cum sa iasa bine. E valabil si in cazul lui. Cred ca va fi foarte greu sa ajungeti acolo unde va doriti, dar nu imposibil.

[A_Iulia]

Intreb de curiozitate, ce reguli ar dori el ca tu sa urmezi? Ce l-a nemultumit in relatia voastra?

[buli]

eu stiu o poveste care seamana foarte bine cu a voastra. tot asa casnicie veche, ceva rutina, au inceput amindoi sa umble pe acoperisuri, nu se stie care primul. la un moment dat s-au certat rau si el si-a facut bagajul si a aparut cu valiza la usa la amanta. care nici nu l-a primit in casa, i-a zis sa mearga la nevasta sa rezolve ce au de rezolvat si apoi sa-si faca bagajele. ce-or fi rezolvat la momentul respectiv nu se stie, au mai trecut de atunci 10 ani, sint impreuna, bine-merci, si au facut si un copil. si-au mai schimbat anturajele si obiceiurile. so ... sint tot felul de situatii - depinde de voi cum o gestionati pe asta si ce vreti de fapt. dar trebuie sa fiti foarte cinstiti si unul cu altul si fiecare individual. [url="http://www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag"]@[/url]

[mariamunteanu]

Nu cred in existenta unui "prag de 7 ani". Andreoti, unde este copilul tau si de ce nu e cu voi ? Locul copilului este alaturi de parinti, voi unde l-ati lasat ? Maria

[Clover]

Eu nu masor o relatie in ani de casnicie ci in ani de relatie. Deci la voi ar fi pragul de 12 ani. Acum ca te-ai hotarat sa ii dai o sansa vezi ce iese. Asta inseamna ca nu te mai vezi cu el, nu? Sotul tau mi se pare absent complet din casnicie. E doar persoana care cumpara Barbie si plateste din facturi. Cand el a spus ca o sa fie un tata mai bun, nu cred ca era de ingamfare, ci doar ca vrea sa fie mai disponibil si implicat in viata copilului. Orice ar fi nu ii spune de existenta celuilalt. Sotul tau nu pare genul care sa poata digera asa ceva.

[Happy_in_TO]

Io nu stiu de praguri, dar prin partea noastra ii spune "seven year's itch" adica "mincarimea de sapte ani"... si daca te maninca, te scarpini... [:D]

[Sasha.p]

Eu nu dau cu rosii, nici cu oua, fiecare e liber sa isi traiasca viata asa cum crede ca este bine pentru el. Singurul lucru pe care vroiam sa ti-l spun, asta in situatia in care il alegi pe "celalalt", era referitor la casa. Daca poti sa dovedesti legatura intre banii cu care ati cumparat apartamentul si faptul ca acestia provin de la parintii tai, sotul tau nu prea mai poate emite vreo pretentie asupra lui. In rest, orice decizie ai lua nu o lua la nervi, analizeaz-o si din punct de vedere al implicatiilor in viitor. Atat. Sa fii fericita ! Anca si Sasha Nazdravani de Aug-Sept. 2003 "Iubiti-va parintii, caci viata fara ei este inspaimantatoare si absurda".

[sorana]

Parerea mea este ca nu va tine. Casnicia adica. Dispare de acasa? Si vine a doua zi si are pretentia sa nu-l intrebi unde a fost? Sotul tau? Mie personal nu-mi suna bine deloc. Eu l-as suspecta ca a fost cu amanta la munte. Si daca amanta a devenit suficient de importanta ca sa ignore sotia si copilul .... eu nu cred ca se mai poate repara ceva. Poate ma insel si omu' a dormit la un prieten ca sa-si limpezeasca gandurile ... Dar daca nu a zis unde a fost .... nu-mi suna bine. Multa bafta iti doresc si sa iasa in asa fel incat sa va fie bine tie si fetitei! Sorana si Monica (5 ani)

[andreoti]

Mda...sper sa nu ma incadrez la "orice minune tine 3 zile".In ritmul in care lucrurile decurg acum,curand as putea scrie la rubrica "cel mai frumos cadou facut de sotul vostru"(si cu siguranta nu m-as referi la chestii materiale)Exact cum spunea Adina Iulia,nu ii dau lui o sansa,ci de fapt ne-o dam.Sunt lucruri pe care nu le poti discuta cu oricine.Am colegi cu,care foarte bine ma inteleg,dar...totusi sunt colegi,am prieteni dar sunt de familie,deci...,asa ca, nu odata m-am refugiat in lumea virtuala,unde am gasit in primul rand ajutor,e o lume virtuala,de care insa m-am legat inca din perioada celor doi ani de ingrijire a copilului.Copilul cu noi sta,doar ca mama e cea care are grija cand suntem plecati la servici.In zilele de canicula,cand locuitul in bloc e o teroare,o zbughesc la un pic de racoare,la 15 km de oras,unde au parintii mei o casa.Regulile nu au fost binedefinite,nimic prestabilit,desi sunt convinsa ca nu ar fi stricat deloc.Nu stiu daca va tine,insa se vede un efort ca incearca,poate ca "in tot raul e si-un bine"In primul rand vorbeste,am incercat sa ma explic "orice pb a lui ma afecteaza pe mine,si nu pe prieteni."Aaaa a stat la curatat de cartofi:D,a stat o seara intrega cu mine in bucatarie in povesti,iar la sfarsit l-am intrebat"ehh a fost chiar atat de gre?",iar raspunsul a fost un :D.Geloasa am fost si eu ca o noapte sotul meu e plecat fara sa stiu si eu unde,si a fost si prima,doar ca asa cum am mai spus,la un moment dat dispare gelozia,ura,si se instaleaza teama,panica,nu-mi doream decat sa ii aud vocea,sa il stiu ca e viu,si ca nu i s-a intamplat nimic.Dupa 5 ani sotul meu a acceptat sa vina la strand,i-am spus ca cel mai mult fetita ia simtit lipsa...eu nu stiu sa inot:D,asa ca mai ca nu ne certam pe colac:D In ceea ce-l priveste pe "el"...ufff...a aflat,a inteles,stia ca orice ar face,balanta se va inclina spre sotul meu,si regreta ca nu ma cunoscut in urma cu cativa ani.Uneori nu poti sa ai satisfactii daca nu si sacrifici, poate ca a fost un semnal de alarma si ne-a trezit pe amandoi(pe mine si sotul),aratandu-ne ca ceea ce avem azi, maine am putea ramane fara.