Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Stii de ce te-a parasit sotul tau?


Recommended Posts

Buna ziua tuturor, Sunt noua in acesta comunitate, dar urmaresc de multa vreme discutiile vostre, in special cele de pe acest topic, destinat relatiilor (in general esuate) dintre parteneri. M-am regasit in multe dintre acele discutii, iar acum m-am hotarat sa va scriu pentru a va da ocazia "sa dati in mine cu pietre", pentru ca simt multa inversunare si ura in paginile acestui topic si cred ca ne-ar prinde bine un dus rece tuturor. Asadar, o sa vorbesc in termeni duri si urati, nu pentru ca as fi eu atat de rea si inumana, ci pentru ca vreau sa accentuez punctul meu de vedere si sa va dau ocazia sa intelegeti ca nu intotdeauna exista un singur tap ispasitor in esecul unei casnicii. Am 30 de ani si traiesc o poveste de iubire minunata, alaturi de un barbat pe care l-am despartit - indirect - de sotia si de copiii lui. Ne-am cunoscut in urma cu 3 ani, timp de cateva luni am fost simplii amici, timp in care el mi-a povestit despre casnicia lui mizerabila, alaturi de o femeie cu care avea doi copii, cel de-al doilea fiind facut fara ca el sa-l doreasca si care abia se nastea in acea vreme. Apoi ne-am indragostit, am hotarat sa fim impeuna, el a divortat (cu mare scandal), ne-am mutat cat mai departe de influenta toxica a fostei neveste - adica in cealalata parte a tarii - si de atunci suntem foarte fericiti, mai putin in momentele cand suntem "deranjati" de fosta sotie sau de copii. (El isi iubeste copiii, dar si-a asumat o decizie pentru care e normal acum sa faca sacrificii in ceea ce priveste implicarea in viata directa a copiilor lui; pe de alta parte, oricum as fi eu, el este un om fara cusur, mai putin stigmatul ca "a lasat doi copii"... pana sa-i lase a fost "painea lui Dumnezeu" pentru toti). N-am remuscari, n-am nici cel mai mic sentiment de mila vis-a-vis de fosta sotie si, din pacate, nici vis-a-vis de copiii, pe care nu-i cunosc si nici nu vreau sa-i cunosc vreodata. In urma divortului, mama si copiii s-au retras undeva la tara, unde copiii traiesc si vor fi (ne)educati intr-o maniera tipica acelei femei: ca niste tarani fara nici o perspectiva, viitorul "glorios" al unei tari in care ne e rusine tuturor, uneori, ca traim. Lucru pentru care tatal nu este cu nimic mai vinovat decat mama. (Nu-ti poti creste copiii in mizerie si delasare totala, sa-i neglijezi si sa nu te ocupi cu nimic de ei, iar apoi sa dai vina pe fostul sot "tu exti de vina, ca m-ai parasit!"... Raspunsul corect la acesta acuzatie este, de obicei, "Tocmai de aia te-am parasit!"). Sunt multe de spus, nu le voi povesti acum, pentru ca vor suna ca justificari ieftine, stiu ca ma veti acuza in toate felurile si as vrea sa se intample asta, pentru ca sunt o femeie impacata cu mine si deloc ipocrita, care are curajul sa va dezvaluie, fara minciuni, o poveste personala - dar general valabila - despre cat e de simplu sa-ti pierzi sotul dintr-o vina comuna, si apoi sa arunci intreaga raspundere asupra lui sau a presupusei amante care i-a luat mintile si l-a prostit sa lase totul pentru ea. Barbatii, atat de dificili cum sunt ei, sunt in primul rand BARBATI, inainte de a fi tati. E unul din adevarurile cele mai dureroase pe care, daca ati reusi sa-l aceeptati, poate ar putea fi evitate mult mai multe drame familiale dintre cele care se intampla zi de zi. De ce mizati mereu pe faptul ca, daca ati facut dintr-un barbat tata, acesta are obligatia de a ramane pe veci fidel acestui statut secundar? De ce nasterea unui copil trebuie sa fie un prag al sacrificiului personal, moment in care ai obligatia morala sa te anulezi ca om si sa te dedici doar functiei de parinte? De ce e asa mare surpriza cand un barbat pleaca pentru a fi BARBAT alaturi de o femeie, alegand sa se rupa de o alta femeie care si-a pierdut cu totul feminitatea, de cand e mama? De ce un barbat care alege sa-si mai dea o sansa la fericire este numit egoist? De ce trebuie sa renunte la dreptul lui personal la fericire si implinire, doar pentru ca e tata? Tatal cui? Tatal unor copii care vor creste dereglati mental, prinsi o intreaga copilarie intre certurile familiare zilnice ale celor doi parinti care se urasc, si care apoi vor interioriza si vor perpetua acest tip de comportament bolnav o viata intreaga?! De ce e asa greu sa renuntati la victimizare, la delasarea personala pe care o marturisesc singure atatea femei de aici, de ce nu va asumati esecul propriilor casnicii?! De ce va ascundeti frustrarile personale, de femei parasite, in spatele crimei universale a abandonui copilului?! Am citit de nenumarare ori, aici, ca un cutarescu individ, porcul-nemernicul-gunoiul-montstrul-animalul "m-a lasat cu tot cu copil!!!" ... Si ce daca?! Vreau sa spun: si ce daca te-a lasat cu tot cu copil?! Mai mult de atat: iti dai seama cum te-ar fi lasat daca nu era si acel copil la mijloc, cat de repede, cat de demult, cu cata usurinta?! Chiar poate fi vreo femeie chiar atat de ignoranta incat sa creada ca daca ea insasi nu stie sa-si tina sotul aproape si sa fie fericiti, o va face santajandu-l emotional cu copilul?! Pai nu-si merita soarta toate aceste femei?! Si eu sunt furioasa. Sunt furioasa pe voi, femei ca si mine, pentru ca nu va salvati, pentur ca nu deschideti ochii si nu va asumati realitatea! Pentru ca va ascundeti dupa fantasme, va ingropati noptile in cosmaruri, lacrimi si blesteme si invocati merau fatalitatea ca scuza pentru propria voastra incompetenta in rolul de sotii! Puteti fi mame perfecte, ei pot fi tati perfecti, dar ca femei - intr-un fel sau altul - ati esuat... Imi pare rau pentru voi la modul cel mai sincer cu putinta, dar nu e nimeni altcineva de vina, e inutil sa aruncati cu noroi in amante si in porcii-de-fosti-soti pentru faptul ca n-ati reusiti sa va construiti o viata frumoasa impreuna alaturi de barbatul care, candva, totusi v-a iubit!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 203
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Am o intrebare: cum adica l-ai despartit "indirect" de sotie? Adica direct cum era? [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

hahhahahha.... azi dimineata m-a intrebat fata mea cea mare in masina, in timp ce o duceam la day-care, ce inseamna "karma" si i-am explicat pe intelesul ei cu o zicala engleza "what goes around, comes around" adica "bine faci, bine gasesti, rau faci, rau gasesti"... Ce sa iti spun tie decit ca o sa ai parte de aceeasi karma. Nu este posibil sa faci ceva rau si sa iasa bine la sfirsit... Tine bine troufeul de barbat pe care l-ai cistigat! Daca a avut inima sa lase doi copiii si sa nu ia contact cu ei pentru o bucata de pasarica, este un "rara avis" hahhahahaha...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Clara .. poate voi sunteti OKI impreuna Bravo voua. Dar asa femeie cum te proclami ar tb sa sti ca exista un PATTERN / Sablon pe romaneste pe care sotii il toarna amantelor foste si viitoare. Sotiile (foste sotii in cazul tau sic) sunt nebune, geloase, neintelegatoare. Uite care e treaba ..eu am pb cu greutatea. E clar ca sotul meu nu ma place asa. Dar in rest cred ca sunt OK.Il iubesc, il respect, am grija de familia nostra (cea restransa si cea largita-inclusiv parintii lui) Muncesc aduc bani acasa.Si MA IUBESTE ! ESTE CU MINE! Judecand dupa tine el ar trebui sa fuga mancand pamantul la niste bunaciuni oxigenate si superimbracate (sau dezbracate). Nu a facut o pana acum. Sper sa nu imi insele increderea.De aceea eu il consider PERFECT pe sotul meu. Al tau sot ...e perfect pt moment pana nu devii tu nebuna paranoica sau geloase. Si apoi .What a F.... Copii sunt ersponsabilitatea amanorura ..de ce naibii nu ati luptat sa il luati voi daca AIA e nebuna si ingalata si alte cele. Sper sa fi fericita in continuare dupa sufletul tau nobil!!!! L ai scapat pe bietul baiat de o nebuna si niste copii groaznioci,,, Pt restul fetelor...scuzati mi vehementa (nu ma caracterizeaza) dar chestia asta cu sotia nebuna si mirosind a ceapa ma irita la culme. Eu stiu ca ORCINE se poate (re) indragosti ...sa ne fereasca Dzeu de dragostea tarzie...Dar inca o data asuma ti nenicutza greseala nu murdari in jur ca PUTE rau de tot! si nu a ceapa! Da..femeia trebuie sa ramana femeie... poate doar aici sunt de acor cu Clara (adica sa fim Clare). Dar in rest...depinde de caracterul si moralitatea fiecaruia.... Mai scriu daca ma mai enervez... ag
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Clara30 am si eu o intrebare, pentru ca ai postat pe un forum unde activeaza mai mult parinti - tu iti doresti copii? iti doresti copii cu actualul barbat care a renuntat la copii lui pentru o iubire? Si ai putea sa ne explici si noua cum poate fi "deranjat" un tata de proprii copii? [url="http://www.articoledepetrecere.ro"]Petrecere pentru copii[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

JG[:-)))][:-)))][:-)))]. Eu o vad ca o pledoarie ptr capoate, ca doar ingaleala sotiei i-a dat Clarei sot miam-miam foarte putin folosit, A L’amore che move il sole e l’altre stelle. [url="http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada"]Camera lui Marcu[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...