Dreptul la replica

[Clara30]

Buna dimineata tuturor, Stiam ca voi supara foarte multe sotii / mame de pe acest forum si va voi raspunde tuturor, pentru ca deja ati emis o multime de judecati de valoare, desi eu nu am facut nici o afirmatie de gen. De ieri dupamiaza si pana azi n-am avut acces la internet, nu credeam ca se vor aduna atatea raspunsuri in jumarare de zi. rufus: L-am despartit "indirect" pentru ca ne-am cunoscut virtual (fiind separati fizic de 800 km), pe un forum de discutii legat tocmai de probleme in relatie; aveam amandoi probleme si cautam raspunsuri la ele (el in casnicie, eu cu partenerul meu cu care eram de 7 ani) si, oricat ar parea de absurd, ne-am indragostit dupa mai bine de 6 luni de discutii, fara a ne fi intalnit vreodata personal. Prima oara ne-am intalnit dupa aproape 1 an, intr-un moment in care el intentase deja procesul de divort. Si am spus "indirect" pentru ca, in situatia noastra, nu si-a parasit sotia pentru "o pasarica" (asa cum zicea cineva), ci pentru ca sansa de a se indragosti de cineva, din nou, a doua oara in viata, i-a oferit puterea sa se rupa dintr-o familie in care era cu totul nefericit. As spune ca eu am constituit motivatia, nu neaparat cauza, daca e vreo diferenta... Puteam fi cu totul incompatibili fizic sau relational, in viata de zi cu zi... nu aveam de unde sa stim; a fost insa un risc, el a divortat fara sa aiba certitudinea ca viitorul ne va oferi o sansa reala impreuna. Happy_in_TO: "Nu este posibil sa faci ceva rau si sa iasa bine la sfirsit..." - Tocmai aici este problema: De ce porniti de la premiza si totodata prejudecata ca am facut ceva rau?! Singurul Dumnezeu este in masura sa ma judece daca ceea ce am facut este bine sau rau... pentru ca ceea ce noua ni s-a intamplat se numeste "iubire" si atat. Si atunci, de ce doar iubirea in cadrul casniciei este curata? De ce, daca nu-ti mai iubesti sotia si faci totul corect (din punct de vedere juridic) pentru a avea o sansa la fericire cu altcineva, este rau?! Da, am facut rau copiiilor, pentru ca au ramas fara tatal biologic, dar asta e alta poveste, aceea dintre alegera raului mai mic dintre cele doua: a creste cu un singur parinte sau a creste intre certuri, frustrari si tensiuni permanente. Nu in ultimul rand, n-am fost amanta nimanui, sunt impreuna cu un barbat divortat, n-am fost impreuna inainte ca el sa-si rezolva situatia familiala. Si nu dau lectii de ademenire a barbatilor, dimpotriva! Dau "sfaturi" despre cat de usor e sa conjugi verbul "a iubi" si mai ales "a fi iubit" la trecut. adi_dalma: m-am facut nici o referire la aspectul fizic, al meu sau al fostei sotii. Nici ea, nici eu, nici el, nu suntem frumosi, ca sa zic asa. Nu s-au despartit pentru ca ea nu mai arata ca decupata din reviste, s-au despartit pentru ca ceea ce leaga doi oameni si-i face fericiti - afectiunea, atentia si dragostea - nu mai erau acolo, din partea ei (chiar daca explicatia asta vine turnata dupa pattern-ul despre care tu vorbesti). Dar da, intradevar, fosta sotie era geloasa, nebuna si rea, cu singura diferenta ca nu mirosea a ceapa , pentru ca nu gatea mai niciodata (nici macar copilului), prea ocupa fiind sa nu piarda nici un episod din "Tanar si Nelinistit", iar mai tarziu din alte emisiuni tv. Si, intradevar, dupa nastere acumulase vreo 30 kg peste linmita normala, de care n-a mai scapat niciodata, dar asta l-a tinut totusi pe sotul ei langa ea inca 5 ani, desi pana la urma si aspectul fizic are totusi un rol de spus intr-o casnicie, mai ales cand ai mai putin de 30 de ani. Pentru copiii nu am luptat pentru ca, in situatia in care in Romania copiii sunt dati mamei in conditii de egalitate financiara, era mult mai dureros pentru ei sa fie tarati intr-un scandal interminabil pentru custodie, in care parintii sa arunce public unul in altul cu cele mai grele acuze... mcm: IUBESC COPIII si imi doresc din tot sufletul copii. Dar imi este foarte greu sa fac asta, atata vreme cat nu putem trai linistiti, din cauza fostei sotii, care in permanenta le spune copiiilor lor ca tata lor e un gunoi care nu-i iubeste, un om de nimic care n-o sa vina sa-i mai vada niciodata... fetita mereu suna plangand si ii spune tatalui ei toate astea, el e mereu in conflict cu ea, nu-si gaseste linistea... si in tot acest context ultimul lucru pe care-l pot afce este sa mai aduc si eu pe lume un copil, de care el sa nu se poata bucura, avand atatea pe suflet. Iar copiii traiesc "ca niste tarani fara perspective" pentru ca, la propriu, nu au conditii de dezvoltare intelectuala, alaturi de mama lor, care nu se ocupa cu nimic de educatia lor. Traiesc la tara, vor urma o scoala la tara, nu sunt stimulati sa faca nimic educativ, nu sunt stimulati cognitiv, nu li se citeste o poveste, nu li se explcia nimic etc. Nu putem face nimic, atata vreme cat femeia ne-a amenintat ca mai bine ii omoara cu mana ei, decat sa ajunga vreunul dintre ei in custodia "unei curve", citez. XIO: nu i se "falfaie" de copii. Ii ajuta financiar (peste pensie), ii suna aproape zilnic, ii viziteaza de cate ori poate. De multe ori copiii nu sunt lasati sa vorbeasca cu el la telefon, cand ii viziteaza acolo i se interzice sa raspunda la telefon (ca poate il sun eu), altfel e dat afara din casa, copiii nu au voie sa plece cu el afara din curte etc. Face ceea ce face fiecare parinte despartit de copiii. Ramona J: ma refeream la "deranjul" sotiei, ea nu suna niciodata decat atunci cand isi aminteste sa ne injure pentru nefericirea ei. Am formulat gresit, copiii sunt prea mici sa stie sa sune singuri si oricum n-au voie sa faca asta. Iar acest site este despre familie, pe un topic care trateaza probleme de cuplu, nu cred ca am gresit cu nimic locul de discutie. mesaj editat deoarece continea si un mesaj privat catre mine. mutat la topicul redeschis. Roxana