Stii de ce te-a parasit sotul tau? [2]

[Clara30]

Doamnelor, Intrucat discutia initiata de mine nu a reusit (firesc) decat sa agite inutil spiritele, voi face cateva completari la intrebarile lasate fara raspuns, precum si cateva lamuriri suplimentare, apoi va voi spune scurta mea concluzie, dupa care inteleg sa nu va mai deranjez inutil. Am fost intrebata ce s-a intamplat cu relatia mea anterioara. Raspunsul este foarte simplu si implica o doza de pragmatism : dupa 5 ani de relatie cu un barbat, timp in care ne-am costruit impreuna planuri de viitor, domnul in cauza a hotarat sa-si suplimenteze veniturile (desi avea un serviciu bun, coordona o echipa de 50 de oameni, la cei 25 de ani ai sai de pe vremea aceea) prin vanzarea de masini in timpul liber. In scurt timp a intrat intr-o retea de vanzatori de masini second-hand, indivizi dubiosi din punctul meu de vedere... au aparut conflicte, eu imi doream pentru noi o viata linistita si "corecta", ca sa zic asa, el parea ca-si doreste doar sa faca bani multi si repede (si, dupa cum stiti, in Romania nu prea se pot face bani multi si repede, legal). Au aparut conflicte, nu ne-am mai inteles, am incarcat amandoi, timp de 2 ani, sa ducem mai departe relatia noastra, insa drumurile noastre mergeau in doua directii diferite: eu imi doream un somn linistit noaptea alaturi de el, fara teama ca in miezul noptii il va ridica politia sau vor intra peste noi cine stie ce indivizi interlopi, el imi zicea mereu ca "nu poate sa ni se intample nimic". In cele din urma, pentru ca n-am putut ajunge la un numitor comun, ne-am despartit de comun acord, dar am ramas prieteni buni, pana in ziua de azi. El, intre timp, a ajuns "bogat" cum si-a dorit, deocamdata n-a avut nici o problema nici cu politita, nici cu alti indivizi... eu insa n-am putut trai in acea teama permanenta ca i s-ar putea intampla ceva, ca poate un individ pagubit o sa treaca peste el cu masina. Deci, el si-a dorit confort financiar cu orice pret, eu am considerat ca ceea ce e de nepretuit e confortul si linistea sufleteasca, nu eram oamenii potriviti unul pentru celalat.End of Story. p.s. Va rog pastrati pentru voi comentariile de genul: aha, de acolo ti se trage, vai-si-amar ce viata ai avut... sau: da, esti o superficiala, n-ai fost in stare sa-i fii alaturi... Chiar nu-si au rostul. Voi mai face o completare, despre care n-am vorbit pana acum, nefiind relevanta in context: desi acum lucrez in alt domeniu, sunt - de profesie - asistent social. Prin urmare in decursul activitatii mele am salvat de la destramare si am oferit solutii pentru reintregirea familiei multor familii cu probleme. Faptul ca am "tratat" zeci, poate sute de cazuri de acest fel mi-a dat o oarecare uzura a procedurilor de lucru si una din cele mai spinoase probleme a fost, la inceput, respectarea principiului "implicarii emotionale controlate". Mi se rupea sufletul pentru toti acei copii neglijati, pentru femeile necajite pe care le intalneam si care se luptau cu probleme reale, mult mai gvave decat mirosul de ceapa sau lupta pe telecomanda. Nu are sens sa detaliez. Am invatat, insa, in timp, ca exista probleme ce pot fi rezolvate si exista situatii a caror cea mai buna rezolvare este sa "let it go". Sunt situatii in care, cand doi oameni nu se mai iubesc si nu se mai inteleg, e mai bine sa-i ajuti sa se desparta inainte sa-si dea cu toporul in cap. Din fericire nu a fost cazul iubitului meu (si aici fac o completare, s-au facut afirmatii incorecte si n-am mai intervenit sa le corectez: eu nu sunt casatorita cu acest barbat, locuim impreuna de un an si ceva de zile si ne vom casatori in decembrie, acest an). Cred insa ca am o oarecare abilitate sa pot discerne intre adevar si minciuna, cunosc o serie de proceduri "tehnice" prin care poti discuta omeneste cu cineva, fara sa fii mintit, iar primele discutii dintre noi au avut loc in acesti termeni, dupa care eu i-am spus: okey, uite si eu am probleme in relatia mea si nu pot fi obiectiva, pe de alta parte vreau sa lasam deoparte pseudo-statutul client-consilier si sa vorbim amical, sa fim unul pentru celalat confidenti, parteneri de discutie si sfatuitori la modul prietenesc. Revin si la fosta lui sotie, cu cateva compleatri finale: da, a avut grija de soacra ei, in acel apartament unde locuiau ei cu primul copil si parintii lui. Soacra nu e paralizata, am spus doar ca e foarte bolnava, a avut parte de o serie de atacuri cerebrale care au destabilizat-o si mare parte din timp o tin imobilizata la pat. Ca si familie, au avut grija fiecare de celalat, ingrijirea soacrei fiind in primul rand responsabilitatea sotului ei, care este inca in putere. Eu nu am trimis-o niciunde pe soacra, asa cum la modul penibil, s-a insinuat, ea continua sa locuiasca cu sotul ei in apartamentul lor, sunt doi batranei de treaba, linistiti si deloc implicati in scandalurile copiilor lor, isi iubesc copiii si vor doar sa-i stie linsititi si fericiti. In acelasi oras sunt ceilalti 3 frati ai iubitului meu, care au grija de parintii lor. Toti sunt bine-sanatosi, multumesc de urari. La fel si familia mea, pe care ati adus-o in discutie in mod gratuit. Dupa cum am mai spus anterior, eu cred cu tarie in sintagma conform careia "Dumnezeu da fiecaruia ceea ce merita". Prin urmare nu-mi este mila de fosta sotie pentru ca - probail - a primit ce-a meritat. E o femeie in putere, are sprijinul familiei ei, are doi copii sanatosi pe care si i-a dorit, daca n-a gresit cu nimic si e doar o victima a monstuozitatii sotului, o va ajuta Dumnezeu sa-i fie bine si sa-si gasesca linistea si fericirea impreuna cu copiii. Daca eu si el am gresit luptand pentru iubirea noastra, ne va pedepsi si pe noi Dumnezeu asa cum meritam, probabil prin a ne narui tot acest vis sau cine stie cum. Pana atunci insa, sunt pregatita sa-mi asum prezentul si sa ma bucur de el atat cat pot, sa fac sa fie frumoasa si cea mai comuna clipa din zi, iar daca asta se va schimba odata cu venirea pe lume a unui bebe, sunt convinsa ca voi supravietui si, cel putin, voi incerca sa ne fie bine in continuare, in noile circumstante. Despre iubitul meu am afirmat ca, pana sa divorteze a fost "painea lui Dumnezeu" pentru toata lumea, insa apoi i s-a pus pe frunte stigmatul ca "a lasat doi copii" si n-a mai contat omul din el, omul placut care fusese pentru toti, a ramas doar omul de nimic ce a ales sa se rupa dintr-o casnicie cu probleme. Asa l-au privit cunoscutii, asa il priviti si voi, din fericire este un om indeajuns de cumpatat incat sa nu-si croiaca viata dupa ce spun "gurile rele". Nu in ultimul rand, criticile privind mutarea in alta zona a tarii sunt deplasate total, in contextul in care atat de frumos se lamenta cineva mai inainte despre cat e de greu sa traiesti cu 8 sau 10 milioane din care sa dai bonei mai mult de jumatate etc. Cred ca fiecareia dintre voi, daca i s-ar oferi sansa de a va muta in alta zona a tarii, unde sa castigati pe acelasi post de 4-5 ori salariul maxim pe care cu meseria voastra il castigati in zona Moldovei (sau indiferent unde, dar stim cu totii ca in zona Moldovei conditiile de salatizare sunt mai mici), ati pleca. Macar din dorinta de a construi un viitor mai bun pentru copiii vostri. In cazul nostru este vorba atat de familia pe care acum ne-o intemeiem, cat si despre ajutorul catre acei copii (nu e totuna sa le oferi 3 mil pensie, sau 15 mil pensie). Aici avem sanse sa ne facem un viitor, amandoi avand servicii bune - in Moldova am fi lucat amandoi pe salarii mizere, frustrarile financiare ar fi fost mult amplificate si pentru noi, si pentru ceilalti si posibilitatile de viitor limitate cu totul. Cele mai nedrepte, insa, mi se par acuzele vis-a-vis de tatal care si-a abandonat copiii si nu face nimic pentru ei. V-am explicat ca face tot ce poate face in situatia pentru care a optat: le ofera un suport financiar consistent, ii zuna aproape zilnic, ii viziteaza de cate ori poate (in conditiile in care el lucreaza pe santier, 6 zile din 7, 10 ore/zi - ca si inginer, ca sa fiti ironice din nou) si fiecare vizita la copii reprezinta zile zilere de la servici, pe care si le ia nu ca sa mergem noi doi undeva, ci ca sa-si vada copiii. Am decis impreuna asta, si nu am probleme vis-a-vis de niciun aspect legat de copiii lui. Le cumparam lucruri impreuna, le facem pachete, singurul aspect negativ fiind ca eu, ca persoana, nu exist in viata copiiilor lui. Am afirmat ca nu mi-e mila de ei, nu ca-i urasc. Ii ajutam cum putem, financiar au toate conditiile sa nu lipseasca nimic, m-am referit la ei ca vor creste ca niste "tarani" criticand intradevar lipsa de interes a mamei vis-a-vis de educatia lor. Cand, pe copilul vostru il va trage de par sau de haine un alt coleg de joaca si veti afla, nu veti merge la acel copil sa-l intrebati: vai, saracutule, mamica ta e singura si obosita seara si parasita de sot si de aia, biata de ea, n-a avut timp sa te educe?! Nu. Va veti gandi mult mai simplu: "uite ce copil prost-crescut sau needucat". Acesti copii, neglijati la varstele mici, se dezvolta apoi intr-un mod similar pana la maturitate. Nu acumuleaza si nu interiorizeaza valori de viata sanatoase, nu au principii de etica si moralitate, nu au perspective etc. Sa le dea Dumnezeu acestor copii sa fie din acea categorie care are sansa dezvoltarii personale, ar fi cu atat mai bine sa creasca si sa se dezvolte armonios si sa iasa oameni din ei. Dar tot responsabilitatea mamei lor ramane, in primul rand, sa le deschida usa acesta, sa-i stimuleze in directia unei educatii sanatoase. In fine, doresc sa fac o ultima observatie, ironica, persoanei care m-a acuzat ca noi, banatenii, avem ceva cu toata lumea, dar si noi tot coate-goale suntem. Cred ca asemea afirmatii pseudo-xenofobe nu-si au locul pe un forum international despre copii si parinti, doar pentu ca am facut o afirmatie cat se poate de neutra vis-a-vis de salariile din Zona Moldovei. Aste un mod penibil de a spune ceva doar ca sa apara o interventie in discutie sau, daca acestea sunt opiniile tale, e rusinos sa ti le expui aici, unde cred ca sunt si mamici din Banat cu care n-ai nici o problema si pe care le jignesti indirect, incercand sa ma jignesti pe mine intr-un mod absolut pueril. Ma retrag acum, multumindu-i persoanei care a afirmat ca n-a citit decat primul post dar a ajutat repede la dat cu parul dupa 2o de pagini de discutii, este o metoda foarte sanatoasa de integrare in turma pentru ca, pana la urma, nevoia acesta continua de apartenenta la ceva, la un grup, la o idee, este foarte comuna indivizilor fara personalitate si nu m-a facut decat sa zambesc cu intelegere. Multumesc si Zanei Clover care a avut amabilitatea sa-mi atraga atentia ca am vorbit ca la usa cortului si doresc s-o contrazic, pe acesta cale: se prea poate ca limbajul meu, literar corect (cu exceptia greselilor de tastare datorate grabei) si lipsit de injurii directe sau de cuvinte jignitoare, sa-ti fie nefamiliar, din motive care sincer nu ma intereseaza. Totusi, ceea ce tu numesti "usa-cortului" este la un nivel de formulare mult mai decent si neutru vis-a-vis de apelativele de care uzati voi, toate celelate femei de aici. Am avut, pe tot parcursul acestor schimburi de replici, senzatia constanta ca ma adresez unor ziduri goale. Am gresit, ma scuzati - daca era asa ar fi trebuit sa n-am nici un feed-back. Insa felul in care voi intelegeti sa argumentati o idee, sa ma combateti exagerand, distorsionand pana la absurd cuvintele mele, inventand scenarii, formuland adevaruri absolute si refuzand cu inversunare sa luati in considerare argumentele obiective, nu mi-a confirmat decat ceea ce intuisem de multa vreme, urmarind discutiile voastre: utilizarea excesiva a internetului dauneaza grav sanatatii mentale. Sunt, in continuare, in preajma, pentru cine nu se considera vizat de afirmatia mea anterioara. Cred insa ca e o pierdere de vreme inutila sa mai dau curs schimburilor de replici cu doamne inferioare mie din toate punctele de vedere. Celor care si-au pierdut deja sotul, nu mai am sa le spun nimic, ele mi-au demonstrat singure cazul. Celor care inca il mai au le urez casnicie lunga, n-au de ce sa-si faca griji, probabil oricum nu-l vrea nimeni, fiind asemenea lor.

[anisiap]

in primu rand nasterea unui copil iti face viatza mai frumoasa po sa slabesc daca am vointa nu cred ca atat pt partener ci pt moralul meu asa cum am renuntat la fumat tot cu vointa stiu ca totul depinde de mine nu vad ca pe o povara copiii pot foarte bine sa ies la cina in orash impreuna cu ei pot sa fac cumparaturi pot sa ma plimb chiar si sa stau pe net totul depinde de perceptie e adevarat ca intru intr o rutina dar e o rutina placuta ;;;;nu? doar fac asta pt copiii mei pe care mi i am dorit eu la urma urmei decizia de a pastra sarcina imi apartine atunci cand vrei po sa gasesti usor motive intr o relatie(cand e dragoste putina repede gasesti pricina)motivele acestei disparitii(a dragostei intre parteneri)difera no comment daca sunt smulta si nepieptanata e ridicol sa cred ca nu ma mai iubeste din cauza asta (sunt vedete care inafara de poze si aparitii publice prinse de paparatzzi arata ca orice femeie normala smulta nemachiata )sunt tot eu sa fiu justa daca miros a mancare e pt ca ii gatesc lui (din partea mea as manca porcarii)si poa sa simta asta doar cand vine sa ma pupe in timp ce gatesc si de obicei zice MMMMMM ce bine miroase .....fara prajeli da[alcool] stii frumusetea nu e vesnica sa l satisfaci pe barbat nu e un scop in viata sa joci teatru ca tu l intelegi si esti mai presus de fosta e o himera te minti singura IN NICI UN CAZ nu jignesti public fosta nevasta sau sa i barfesti copiii chestie de educatie poa sa te faca in toate felurile ca tu esti o rafinata si o doamna si nu te cobori la nivelul unei "taranci " pe mine una sfaturile tale nu m au ajutat cu nimic nici cultura generala nu a avut de castigat

[rall]

Witchie si hannen [asia][pup]

[kariguld]

Citat:

citat din mesajul lui rall Witchie si hannen [asia][pup]

si de la mine[flo][flo][flo][flo] cam aceleasi lucruri le-am gandit si IO. unde sunt barbatii de pe acest forum? marius, rufus, n-aveti mama si voi ceva sfaturi....pareri....? asa , din opinia unui barbat matur!!! sau s-a spus deja tot....?! Kari

[qsar]

Draga Clara, (imi pemiteti sa va spun Clara?) Eu sunt o femeie simpla, de la tara, fara maniere, cu aspiratii marunte si fara prea multa carte... Nu mai sunt nici tanara, nici mladie ca o trestie, nici balaie. Nu ca as fi fost vreodata balaie, dar dadea bine pe langa mladie, 'ntelegeti? Nici macar gospodina nu sunt, vai capu' meu! Da' pentru ca v-am vazut dama fina, scolita, educata si urbana doresc sa va fac o [url="http://www.trilulilu.ro/danb2910/0f07949b045e41"]dedicatie[/url] pentru acest subiect de adanca inspiratie. Asa! [cafea]

---

Honi soit qui mal y pense...

[mamii]

nu mai scrieti atat ca nu i-a venit netu'.... lasand gluma la oparte[:D] denizel esti foarte foarte tare [:-)))] Deciiiiii acum sa vin eu cu ideile principale! multe dintre noi de pe acest site ...adica in proportie de 99,9% suntem nishte proaste ca GATITM (in principiu cu ceapa nu e mai ushor un senvish?),SPALAM,CALCAM din cand in cand( in timpul liber ca oricum copilu sta acolo unde il pui[:D]e un optional daca vrei sa ai grija de el azi, ai! daca nu ..lasa pe maine ca nu are nevoie) mai aruncam si un oki la copil ca poate e si el pe la picioarele noastre pe undeva in spatiu. Acu stau si ma intreb draga Clara ...tu ai idee de cate ori face un copil pipi pe zi?Dar caca?ai idee cate hanute schimbi la un copil pe zi implicit speli ...daca nu ai o masina de spalat? Copilu ala cu ce s-a hranti pana acum cu aer?Nu cred cu attat mai mult nu cred ca a gatit sotul ptr el! Dragul tau de 'iubi' ce r$$$t a mancat pana acu?A venit de la munca rpd rpd sa gateasca cumva ptr sotie?Sa o ajute la calcat?Ce a imbracat el in toti anii ashtia in care sotia lui se uita la tanar si nelinishtit?Cand va-ti intalnit mirosea a transpiratie?Negru de jeg si cu hainele necalcate?Esti chiar atat de 'OARBA'? Imi este greu sa cred ca ai avut o relatie de lunga durata ptr ca nu ai nici cea mai mica idee ce implica o relatie!Exceptand ideea ca fostul tau a stat numai acasa cu masa unde masa ii spala lenjeria intima ii gatea si va vedeati doar seara ptr 2 ore! Mami de Alexandru din 13.07.07 [url="http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=105308"]Pov. nasterii[/url] [url="http://www.flickr.com/photos/25237392@N04/"]poze cu noi[/url]

[Adela99]

vrei sa zici ca subiectul ca si fortissimo-ul simfoniei au acelasi efect? "the ladies will jump here!" [am]

[qsar]

Paaai... n-am nici o indoiala ca asa persoana sostificata (sic!) o sa desluseasca negresit suptilitatea (sic!) dedicatiei. Daca nu, tot nu-i paguba... e buna de ascultat in balconul cu glicine in timp ce bea cafeluta (dimpreuna cu monseru') intr-o stare de gratie serena. [cafea]

---

Honi soit qui mal y pense...

[incognito]

Mai,fetelor,nu va mai necajiti pentru ceea ce spune domnisoara asta.Avem noi probleme mai importante decit sa ne facem capul praf pentru dinsa.Ce-i drept m-a cam iritat si pe mine insa nu e cazul sa-mi fac nervi. Dupa mine,barbatii isi parasesc sotiile nu pentru ca uita sa mai fie femei ci pentru ca dumnealor,barbatilor,le sta in caracter sa se incurce cu una ori alta.Chestia face parte din ei,nu pot trai fara adrenalina.Se casatoresc si de fapt continua sa fie cavaleri pe dupa poalele nevestei care le asigura statutul pretuit in public-la serviciu,pe strada.Iar cind tocmai afla si nevasta se agata de poalele ultimei dudui cucerite si-si fac vint alaturi de dinsa ca-vezi,Doamne!- sint nefericiti! Phui!Mi-e lehamite!Mai ales ca am un astfel de specimen alaturi.Numai ca nu si-a facut inca vint!Si nu prea mai sint femeie de multa vreme.Desi am doar 50 de kg si-mi dai mai putin cu 10 ani virsta ,dar nu-mi mai arde.Intorcindu-ma la faptul ca uitam sa fim femei si de aceea sintem parasite,iacata ca eu sparg tiparul!-Draga Clara,pe mine de ce naiba nu ma paraseste???Poate ma ajuti sa dezleg dilema,zic si eu. De fapt,domnisoara Clara ori doamna,vreau sa subliniez ca nu datorita faptului ca noi uitam sa fim femei isi iau barbatii nostri lumea in cap.Ci pentru ca ei au probleme mari emotionale si cauta sa le rezolve in alta relatie cu o alta femeie.Sint unii care nu suporta ca nevasta sa-i afle la un moment dat toate slabiciunile si atunci fug la alta care-i face sa se simta puternici,zei,intocmai ca la inceputul relatiei cu nevasta cind nici ea nu stia prea multe despre dinsul. Fetelor,sa fim sanatoase si sa ne bucuram de copiii nostri. Clara se va lamuri cu timpul cum stau lucrurile. Incognito

[marius]

Citat:

citat din mesajul lui Clara30 Doamnelor, Intrucat discutia initiata de mine nu a reusit (firesc) decat sa agite inutil spiritele, voi face cateva completari la intrebarile lasate fara raspuns, precum si cateva lamuriri suplimentare, apoi va voi spune scurta mea concluzie, dupa care inteleg sa nu va mai deranjez inutil. Am fost intrebata ce s-a intamplat cu relatia mea anterioara. Raspunsul este foarte simplu si implica o doza de pragmatism : dupa 5 ani de relatie cu un barbat, timp in care ne-am costruit impreuna planuri de viitor, domnul in cauza a hotarat sa-si suplimenteze veniturile (desi avea un serviciu bun, coordona o echipa de 50 de oameni, la cei 25 de ani ai sai de pe vremea aceea) prin vanzarea de masini in timpul liber. In scurt timp a intrat intr-o retea de vanzatori de masini second-hand, indivizi dubiosi din punctul meu de vedere... au aparut conflicte, eu imi doream pentru noi o viata linistita si "corecta", ca sa zic asa, el parea ca-si doreste doar sa faca bani multi si repede (si, dupa cum stiti, in Romania nu prea se pot face bani multi si repede, legal). Au aparut conflicte, nu ne-am mai inteles, am incarcat amandoi, timp de 2 ani, sa ducem mai departe relatia noastra, insa drumurile noastre mergeau in doua directii diferite: eu imi doream un somn linistit noaptea alaturi de el, fara teama ca in miezul noptii il va ridica politia sau vor intra peste noi cine stie ce indivizi interlopi, el imi zicea mereu ca "nu poate sa ni se intample nimic". In cele din urma, pentru ca n-am putut ajunge la un numitor comun, ne-am despartit de comun acord, dar am ramas prieteni buni, pana in ziua de azi. El, intre timp, a ajuns "bogat" cum si-a dorit, deocamdata n-a avut nici o problema nici cu politita, nici cu alti indivizi... eu insa n-am putut trai in acea teama permanenta ca i s-ar putea intampla ceva, ca poate un individ pagubit o sa treaca peste el cu masina. Deci, el si-a dorit confort financiar cu orice pret, eu am considerat ca ceea ce e de nepretuit e confortul si linistea sufleteasca, nu eram oamenii potriviti unul pentru celalat.End of Story. p.s. Va rog pastrati pentru voi comentariile de genul: aha, de acolo ti se trage, vai-si-amar ce viata ai avut... sau: da, esti o superficiala, n-ai fost in stare sa-i fii alaturi... Chiar nu-si au rostul. Voi mai face o completare, despre care n-am vorbit pana acum, nefiind relevanta in context: desi acum lucrez in alt domeniu, sunt - de profesie - asistent social. Prin urmare in decursul activitatii mele am salvat de la destramare si am oferit solutii pentru reintregirea familiei multor familii cu probleme. Faptul ca am "tratat" zeci, poate sute de cazuri de acest fel mi-a dat o oarecare uzura a procedurilor de lucru si una din cele mai spinoase probleme a fost, la inceput, respectarea principiului "implicarii emotionale controlate". Mi se rupea sufletul pentru toti acei copii neglijati, pentru femeile necajite pe care le intalneam si care se luptau cu probleme reale, mult mai gvave decat mirosul de ceapa sau lupta pe telecomanda. Nu are sens sa detaliez. Am invatat, insa, in timp, ca exista probleme ce pot fi rezolvate si exista situatii a caror cea mai buna rezolvare este sa "let it go". Sunt situatii in care, cand doi oameni nu se mai iubesc si nu se mai inteleg, e mai bine sa-i ajuti sa se desparta inainte sa-si dea cu toporul in cap. Din fericire nu a fost cazul iubitului meu (si aici fac o completare, s-au facut afirmatii incorecte si n-am mai intervenit sa le corectez: eu nu sunt casatorita cu acest barbat, locuim impreuna de un an si ceva de zile si ne vom casatori in decembrie, acest an). Cred insa ca am o oarecare abilitate sa pot discerne intre adevar si minciuna, cunosc o serie de proceduri "tehnice" prin care poti discuta omeneste cu cineva, fara sa fii mintit, iar primele discutii dintre noi au avut loc in acesti termeni, dupa care eu i-am spus: okey, uite si eu am probleme in relatia mea si nu pot fi obiectiva, pe de alta parte vreau sa lasam deoparte pseudo-statutul client-consilier si sa vorbim amical, sa fim unul pentru celalat confidenti, parteneri de discutie si sfatuitori la modul prietenesc. Revin si la fosta lui sotie, cu cateva compleatri finale: da, a avut grija de soacra ei, in acel apartament unde locuiau ei cu primul copil si parintii lui. Soacra nu e paralizata, am spus doar ca e foarte bolnava, a avut parte de o serie de atacuri cerebrale care au destabilizat-o si mare parte din timp o tin imobilizata la pat. Ca si familie, au avut grija fiecare de celalat, ingrijirea soacrei fiind in primul rand responsabilitatea sotului ei, care este inca in putere. Eu nu am trimis-o niciunde pe soacra, asa cum la modul penibil, s-a insinuat, ea continua sa locuiasca cu sotul ei in apartamentul lor, sunt doi batranei de treaba, linistiti si deloc implicati in scandalurile copiilor lor, isi iubesc copiii si vor doar sa-i stie linsititi si fericiti. In acelasi oras sunt ceilalti 3 frati ai iubitului meu, care au grija de parintii lor. Toti sunt bine-sanatosi, multumesc de urari. La fel si familia mea, pe care ati adus-o in discutie in mod gratuit. Dupa cum am mai spus anterior, eu cred cu tarie in sintagma conform careia "Dumnezeu da fiecaruia ceea ce merita". Prin urmare nu-mi este mila de fosta sotie pentru ca - probail - a primit ce-a meritat. E o femeie in putere, are sprijinul familiei ei, are doi copii sanatosi pe care si i-a dorit, daca n-a gresit cu nimic si e doar o victima a monstuozitatii sotului, o va ajuta Dumnezeu sa-i fie bine si sa-si gasesca linistea si fericirea impreuna cu copiii. Daca eu si el am gresit luptand pentru iubirea noastra, ne va pedepsi si pe noi Dumnezeu asa cum meritam, probabil prin a ne narui tot acest vis sau cine stie cum. Pana atunci insa, sunt pregatita sa-mi asum prezentul si sa ma bucur de el atat cat pot, sa fac sa fie frumoasa si cea mai comuna clipa din zi, iar daca asta se va schimba odata cu venirea pe lume a unui bebe, sunt convinsa ca voi supravietui si, cel putin, voi incerca sa ne fie bine in continuare, in noile circumstante. Despre iubitul meu am afirmat ca, pana sa divorteze a fost "painea lui Dumnezeu" pentru toata lumea, insa apoi i s-a pus pe frunte stigmatul ca "a lasat doi copii" si n-a mai contat omul din el, omul placut care fusese pentru toti, a ramas doar omul de nimic ce a ales sa se rupa dintr-o casnicie cu probleme. Asa l-au privit cunoscutii, asa il priviti si voi, din fericire este un om indeajuns de cumpatat incat sa nu-si croiaca viata dupa ce spun "gurile rele". Nu in ultimul rand, criticile privind mutarea in alta zona a tarii sunt deplasate total, in contextul in care atat de frumos se lamenta cineva mai inainte despre cat e de greu sa traiesti cu 8 sau 10 milioane din care sa dai bonei mai mult de jumatate etc. Cred ca fiecareia dintre voi, daca i s-ar oferi sansa de a va muta in alta zona a tarii, unde sa castigati pe acelasi post de 4-5 ori salariul maxim pe care cu meseria voastra il castigati in zona Moldovei (sau indiferent unde, dar stim cu totii ca in zona Moldovei conditiile de salatizare sunt mai mici), ati pleca. Macar din dorinta de a construi un viitor mai bun pentru copiii vostri. In cazul nostru este vorba atat de familia pe care acum ne-o intemeiem, cat si despre ajutorul catre acei copii (nu e totuna sa le oferi 3 mil pensie, sau 15 mil pensie). Aici avem sanse sa ne facem un viitor, amandoi avand servicii bune - in Moldova am fi lucat amandoi pe salarii mizere, frustrarile financiare ar fi fost mult amplificate si pentru noi, si pentru ceilalti si posibilitatile de viitor limitate cu totul. Cele mai nedrepte, insa, mi se par acuzele vis-a-vis de tatal care si-a abandonat copiii si nu face nimic pentru ei. V-am explicat ca face tot ce poate face in situatia pentru care a optat: le ofera un suport financiar consistent, ii zuna aproape zilnic, ii viziteaza de cate ori poate (in conditiile in care el lucreaza pe santier, 6 zile din 7, 10 ore/zi - ca si inginer, ca sa fiti ironice din nou) si fiecare vizita la copii reprezinta zile zilere de la servici, pe care si le ia nu ca sa mergem noi doi undeva, ci ca sa-si vada copiii. Am decis impreuna asta, si nu am probleme vis-a-vis de niciun aspect legat de copiii lui. Le cumparam lucruri impreuna, le facem pachete, singurul aspect negativ fiind ca eu, ca persoana, nu exist in viata copiiilor lui. Am afirmat ca nu mi-e mila de ei, nu ca-i urasc. Ii ajutam cum putem, financiar au toate conditiile sa nu lipseasca nimic, m-am referit la ei ca vor creste ca niste "tarani" criticand intradevar lipsa de interes a mamei vis-a-vis de educatia lor. Cand, pe copilul vostru il va trage de par sau de haine un alt coleg de joaca si veti afla, nu veti merge la acel copil sa-l intrebati: vai, saracutule, mamica ta e singura si obosita seara si parasita de sot si de aia, biata de ea, n-a avut timp sa te educe?! Nu. Va veti gandi mult mai simplu: "uite ce copil prost-crescut sau needucat". Acesti copii, neglijati la varstele mici, se dezvolta apoi intr-un mod similar pana la maturitate. Nu acumuleaza si nu interiorizeaza valori de viata sanatoase, nu au principii de etica si moralitate, nu au perspective etc. Sa le dea Dumnezeu acestor copii sa fie din acea categorie care are sansa dezvoltarii personale, ar fi cu atat mai bine sa creasca si sa se dezvolte armonios si sa iasa oameni din ei. Dar tot responsabilitatea mamei lor ramane, in primul rand, sa le deschida usa acesta, sa-i stimuleze in directia unei educatii sanatoase. In fine, doresc sa fac o ultima observatie, ironica, persoanei care m-a acuzat ca noi, banatenii, avem ceva cu toata lumea, dar si noi tot coate-goale suntem. Cred ca asemea afirmatii pseudo-xenofobe nu-si au locul pe un forum international despre copii si parinti, doar pentu ca am facut o afirmatie cat se poate de neutra vis-a-vis de salariile din Zona Moldovei. Aste un mod penibil de a spune ceva doar ca sa apara o interventie in discutie sau, daca acestea sunt opiniile tale, e rusinos sa ti le expui aici, unde cred ca sunt si mamici din Banat cu care n-ai nici o problema si pe care le jignesti indirect, incercand sa ma jignesti pe mine intr-un mod absolut pueril. Ma retrag acum, multumindu-i persoanei care a afirmat ca n-a citit decat primul post dar a ajutat repede la dat cu parul dupa 2o de pagini de discutii, este o metoda foarte sanatoasa de integrare in turma pentru ca, pana la urma, nevoia acesta continua de apartenenta la ceva, la un grup, la o idee, este foarte comuna indivizilor fara personalitate si nu m-a facut decat sa zambesc cu intelegere. Multumesc si Zanei Clover care a avut amabilitatea sa-mi atraga atentia ca am vorbit ca la usa cortului si doresc s-o contrazic, pe acesta cale: se prea poate ca limbajul meu, literar corect (cu exceptia greselilor de tastare datorate grabei) si lipsit de injurii directe sau de cuvinte jignitoare, sa-ti fie nefamiliar, din motive care sincer nu ma intereseaza. Totusi, ceea ce tu numesti "usa-cortului" este la un nivel de formulare mult mai decent si neutru vis-a-vis de apelativele de care uzati voi, toate celelate femei de aici. Am avut, pe tot parcursul acestor schimburi de replici, senzatia constanta ca ma adresez unor ziduri goale. Am gresit, ma scuzati - daca era asa ar fi trebuit sa n-am nici un feed-back. Insa felul in care voi intelegeti sa argumentati o idee, sa ma combateti exagerand, distorsionand pana la absurd cuvintele mele, inventand scenarii, formuland adevaruri absolute si refuzand cu inversunare sa luati in considerare argumentele obiective, nu mi-a confirmat decat ceea ce intuisem de multa vreme, urmarind discutiile voastre: utilizarea excesiva a internetului dauneaza grav sanatatii mentale. Sunt, in continuare, in preajma, pentru cine nu se considera vizat de afirmatia mea anterioara. Cred insa ca e o pierdere de vreme inutila sa mai dau curs schimburilor de replici cu doamne inferioare mie din toate punctele de vedere. Celor care si-au pierdut deja sotul, nu mai am sa le spun nimic, ele mi-au demonstrat singure cazul. Celor care inca il mai au le urez casnicie lunga, n-au de ce sa-si faca griji, probabil oricum nu-l vrea nimeni, fiind asemenea lor.

Clara, Opinia mea. Mult succes in viata de familie pe care doriti sa o legati. Sanatate si cumpatare! Viata merge mai departe si cu bune si cu mai putin bune, dar merge invariabil mai departe. Nu pot sa nu remarc o noua posibilitate conferita de realitate. Asa incat am retinut esenta. Adica asa sper eu cel putin. Am inceput sa devin rezervat fata de titlul subiectului. Poate gresesc eu. Prin prisma intelegerii mele amanta(amantul) este o persoana care are o relatie (im mod implicit sexuala) cu un barbat(femeie) angajata(angajat) intr-o relatie stabila conjugala. Adica in mod oficial sunt casatorit(a) si in paralel fara sa renunta la relatia legala mai am o alta legatura extraconjugala aceasta avand o stabilitate mai mare sau mai mica in timp. Din ceea ce am citit aici se pare ca discutam de o relatie desfacuta (sau in curs de destramare) cauzalitatea fiind de alta natura decat actuala relatie. In termeni "reci" se numeste amanta dar oare dincolo de aceasta posibilitate ar fi mers bine sau mai bine relatia de familie. Se pare ca nu. Asa incat aceasta relatie este doar o conjunctura (se pare fericita) dar nu o cauza. Si de aceea va doresc succes. Suna cam aiurea parca am discuta de un concurs nu de relatii interumane. Apreciez (nu ca ar conta) faptul ca ai fost fair play fata de copii lui. Ar fi nedrept fata de ei, copiii sunt si vor fi intotdeauna copii. Nu pot sa nu recunosc faptul ca ma incearca in egela masura o tristete gandidu-ma la ei si la dreptul moral de a avea alaturi o mama si un tata. Uneori insa pierdem. De aceea am si o doza de amaraciune. Sper sa reuseasca sa o duca cat mai bine prin viata. *NOTA: Tot ceea ce am scris reprezinta strict opinia mea. Marius Pernes www.marius.rdsor.ro / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]