Casnicia mea a fost o minciuna? (3)

[Simona R.]

Hoppe[flo]...esti puternica si procedezi exact cum trebuie!Eu sunt mandra de tine si abia astept ziua cand o sa aflu ce esti fericita din nou!!!!! Ai grija de tine ! Simona si David Mario

[Simona R.]

Eu chiar nu inteleg?Ce mai vrea el?De ce nu-si vede de viata lui pe care ales-o?Daca e fericit cu aia sa-i fie de bine!Daca e nefericit sa caute alta,sau sa traiasca singur,sau sa regrete si faca ORICE pt a o convinge pe Hoppe ca ea a fost cel mai bun lucru din viata lui ...de ce trebuie sa fie asa de rau?Cum poti sa fii multumit cand vezi ca cineva sufera,cum naiba poate sa-ti dea satisfactie treaba asta? Hoppe ,te rog,nu mai lasa ca atitudinea lui sa te intristeze!Eu am citit undeva o chestie care mi-a placut "nu te poti lasa tarat pe drumul pe care te trag sentimentele ,decat daca vrei!".E imposibil sa nu te simti rau cand el face(zice)ceva,dar e doar un moment...apoi trece...realitatea ta nu se schimba cu nimic;tu esti la fel de tare,de frumoasa ,de desteapta([:D]) ca si cu cinci minute inainte de a fi spus el ceva!Iar despre faptul ca doare ca el nu mai e omul ala bun pe care l-ai iubit.....considera ca a murit!(eu asa am facut ) Simona si David Mario

[avmaria]

Hoppe, imi pare rau ai deturnat sensul a ceea am spus. Referitor la tatal copiilor, m-am referit strict la aspectul pecuniar. Nicidecum nu la comportamentul lui per ansamblu. Si - probabil fara intentie - dar ai confirmat ipoteza mea, si anume afirmand ca "te-a stramorat financiar", "ca a mizat pe banii din buzunar". Din punctul meu de vedere nu e deloc acelasi lucru "nu le-a luat nici un kg de fructe ca nu-i pasa de copii" cu "nu le-a luat nici un kg de fructe ca era singurul mijloc prin care ma putea constrange sa aiba acces la copii". Si daca am dreptate, atunci sigur ti-a spus si de ce o face, si a afirma ca nici macar un kg de fructe ... scos din context, mi se pare un pic demagogic, fara suparare. Nu le stiu eu pe toate, doar ca e vorba de niste reactii foarte previzibile, si de niste situatii mult mai des intalnite in viata reala decat iti inchipui. Referitor la copii, nu mi se pare nimic aberant in faptul ca virgula copiii l-au auzit pe celalalt copil la telefon. Si daca nu l-ar fi auzit, realitatea nu se schimba cu nimic. Ascunsul prafului sub pres nu e o solutie. O solutie ar fi ca tu sa le explici copiilor tai ca e normal sa-l auda pe celalalt copil, caci traieste in aceeasi casa cu tatal lor, dar ca asta nu schimba cu nimic dragostea pe care tatal lor le-o poarta. Chiar daca mami cu tati nu se mai iubesc, asta nu inseamna ca tatal lor nu-i iubeste pe ei cel mai mult pe lumea asta. Faptul ca a contramandat o iesire la munte iarasi nu mi se pare un capat de lume, cu atat mai mult cu cat nu stim din ce motive a facut-o. Si acest aspect se poate dedramatiza, cu rabdare si intelegere, si nu mi se pare un motiv de neiubire sau nepasare fata de copii. "Dupa parerea voastra, femeile chiar si dupa divort, trebuie sa inghita totul, sa se comporte exemplar, doar ca sa fie bine pt domnul." NU. Dupa parerea mea, femeile (si barbatii) chiar si dupa divort, trebuie sa se comporte exemplar fata de copii, doar ca sa fie bine pt copii. E o oarecare diferenta. Constat cu amaraciune ca si rapsunsul referitor la copii, l-ai deturnat tot inspre domnul. E ca o obsesie ... "Cine nu ma respecta, nu are ce cauta in preajma mea." - Cu aceasta afirmatie as fi de acord la modul absolut, daca nu ar insemna implicit "nu are ce cauta in preajma copiilor". Consider ca, oricat de greu pare de realizat - nu e imposibil - trebuie sa ne straduim sa punem interesele copiilor deasupra propriilor sentimente. Si din nefericire, sa stii ca nu detii monopolul femeii care munceste si-si creste copiii singura fara niciun ajutor. Si in cazul meu, bunicii sant la mii de km, nu apar si dispar in cateva pagini de net. Si-as minti dac-as spune ca nu m-as bucura sa mai rasuflu si eu un macar un we din cand in cand (nici nu stii ce noroc ai, se poate si mai rau). Iti doresc sa-ti gasesti linistea si echilibrul, si sa fii din nou fericita. Incetul cu incetul are sa-ti fie mai bine. Timpul le vindeca pe toate.

[BalMascat]

hoppe te admir foarte mult si imi dau seama ca unele lucruri spuse te pot afecta neplacut. discutia a alunecat la ideea.....ca unele persoane au fost intr-o situatie similara cu a ta si acum se pare ca detin adevarul absolut in materie de divort/copii. adevar pe care tu fiind la inceputul de drum nu-l detii. mi se pare absurda atitudinea asta cu atat mai mult cu cat cei care au aceasta atitudine au avut copii foarte mici cand au divortat si deci....nu s-au confruntat niciodata cu problemele unui copil mare. da...copiii judeca cu capul lor la varsta asta, nu mai sunt fara discernamant si nu mai vad viata doar prin ochii nostri. iau atitudine si sunt in stare sa emita judecati. lucru pe care un copil de 1-2-3-etc ani nu o poate face. oricat de similara situatia cu alte cazuri de pe forum.....e de fapt total diferita. nu poti compara o situatie cand ai avut un copil mic care n-a avut niciodata ani de zile de viata alaturi de tatal sau ca o familie completa cu niste copii care au cunoscut asta. asta e deosebirea majora, copiii au cunoscut o alta viata inainte, si acum le e luata asta. si resimt si nu pot accepta ce a devenit tatal lor. hoppe iti doresc liniste si fericire.

[26octombrie]

si uite-asa ma pregatesc io sa-mi dau foc la valiza.. tot citesc, peste tot, cat de important e sa pastrezi o imagine luminoasa a parintelui absent. da. sunt perfect de acord. mi se pare sinistru cand aud de oameni ce isi spala rufele in fata copiilor. ii marcheaza. e rau. sunt intr-un totul de acord! dar.. ca peste tot, nici o exagerare nu e buna. mie mi se pare mai important ca mama sa-si pastreze mintea sanatoasa, sa isi gaseasca o forma de armonie care sa o ajute sa faca fata la tot pachetul de atributii, sa fie calma si fericita si sa induca o atitudine pozitiva copiilor. daca fostul e usor dus cu boii de-acasa, cum e cazul nostru, daca face circ si se comporta ca un copil de 5 ani (lipsit de armonie si intelegere), daca e agresiv si arunca cu bazooka verbala in mama copiilor lui, in fata copiilor chiar, atunci ia mai lasa-ma. daca eu, ca mama, inghit toate astea si zambesc ofilit in fata copilului meu, repetandu-i ca totul e in ordine si mama si tata n-au nimic, atunci cred ca ii transmit lucruri mult mai nesanatoase copilului si il arunc intr-o confuzie imensa. da, il las sa-si vada copilul, mi se pare absolut normal, daca nu e un pericol pentru ei; da, primesc mesaje de la el, comunicam strictul necesar. dar sa iesim la cafea si sa ne facem confidente mi se pare deplasat in acest context. mentionez ca sunt prietena buna cu toti oamenii existenti in viata mea, la un moment dat. n-am avut spalari de rufe. dar daca eram in situatia Hoppei eram, clar, infinit mai putin ingaduitoare. copilul trebuie sa stie un singur lucru: ca sentimentele nu sunt sinonime cu calitatile unui om! ca sa poti crede ca cineva te iubeste mult, nu trebuie dovedit ce stalp al societatii e omul acela, ce inalte merite morale are. no. te iubeste, chiar daca e un tampit. n-are a face. si, daca vrei, ii apreciezi iubirea, in sine. la fel si cu tatal. adica de ce trebuie mama sa frece pana nu mai poate petele tatalui. s-a patat singur. e problema lui sa se disculpe. copiii trebuie sa inteleaga ca tatal ii iubeste regardless de cate bube are el in cap. nu sa-l transforme cineva in fat frumos. ca nu e. asta e strict parerea mea. cred ca o despartire e si-asa destul de traumatizanta pentru o femeie (si invers), incat sa nu mai fie nevoita sa faca si cosmetizarea relatiei. Luana si Hora Daca ti se da o coala liniata, scrie pe cealalta parte” (Juan Ramon Jimenez)

[26octombrie]

revin, cu o precizare: mi s-a pus pata ca: ce daca a anulat o iesire la munte, gaseste-i toate scuzele din lume, nu-i asa? nu. din ce-am citit eu a mai anulat multe chestii promise si a mai promis multe altele nefondat. de ce sa ajunga un copil sa creada ca e ok asa, sa promiti ce-ti trece tie prin cap, ca daca ai treaba si nu te tii de cuvant e ok? nu e ok. un copil are dreptul sa stie ca un parinte greseste uneori. ca poate fi neserios. ca asta nu e un lucru bun. peste ani va deveni la fel, caci i se repeta ca e ok, mama/tata te iubesc. eu cred ca parte din educatie inseamna si inocularea unor valori: seriozitate, respect, caracter. chiar daca doare sa descoperi ca un parinte are si defecte. oricum iubirea exista si un copil nu va inceta sa-si iubeasca parintele pentru ca s-a dovedit neserios. dar negand explicatia reala, mi se pare ca asa bagi gunoiul sub covor. Luana si Hora Daca ti se da o coala liniata, scrie pe cealalta parte” (Juan Ramon Jimenez)

[avmaria]

Citat:

citat din mesajul lui BalMascat discutia a alunecat la ideea.....ca unele persoane au fost intr-o situatie similara cu a ta si acum se pare ca detin adevarul absolut in materie de divort/copii. adevar pe care tu fiind la inceputul de drum nu-l detii. mi se pare absurda atitudinea asta cu atat mai mult cu cat cei care au aceasta atitudine au avut copii foarte mici cand au divortat si deci....nu s-au confruntat niciodata cu problemele unui copil mare.

Nicidecum. N-am fost niciodata in situatia lui Hoppe, situatia mea e foarte diferita. Si oricare ar fi ea, n-am discutat-o si n-o s-o discut niciodata pe forum. Intelegi tu? Niciodata. Singurul context in care am vorbit despre mine - faptul ca-mi cresc singura copilul si-atat - a fost datorat replicii lui Hoppe, da pagina inainte sau citeste aici : "Si, cine vrea sa vada cum este, il/o poftesc sa vada cum este sa cresti singura doi copii, fara niciun ajutor, cu servici de la 8 la 19 seara. Pe urma mai discutam.Am zis singura, fara bunici, bone, unchi sau vecini." care-mi fusese adresata, crezand ea ca nu "oricine" are legimitatea sa-i raspunda, ma rog, in cazul in care nu se merge in sensul curentului. Si uite c-a picat ca musca in perete, si sa fi cautat in tot forumul intentionat nu m-ar fi nimerit asa de "bine", si recunosc ca nu m-am putut abtine sa-i aduc la cunostiinta ca-s corespondentul ideal pt discutie. Restul ti-ai imaginat tu singura si ai facut paralele nefondate (uite, [:D] iti dau tema de casa sa mai tesi : a murit, traieste in alta tara, sant Fecioara Maria a IIa, am fost la inseminat in Belgia, ...) In ce priveste atitudinea mea, care tie ti se pare absurda, si pe care ai interpretat-o total gresit, mi-o mentin : nu-mi place cand copiii sant mani p u lati de catre parinti, cand copiii devin arme de razbunare. Indiferent in ce context. Nu sant dotata de suficienta diplomatie ca sa-mi masor de 10 ori cuvintele, in general prefer sa nu ma bag, dar uite ca mi se intampla - rar - sa mai iau si atitudine pe 'In unul sau in 2", cand vad ca trec lunile si tonul subiectului nu se misca, nu avanseaza, si copiii astia sant la o varsta foarte dificila si foarte importanta pt formarea lor - unul e pre-adolescent si celalalt adolescent din cate tin minte. Copii care au ambii parinti acasa si care se bucura de prezenta si sustinerea lor continua si au probleme la aceasta varsta. Nu mi-e frica sa spun - indiferent ce uragane voi starni iarasi - ca ma ingrijoreaza cel putin la fel de mult psihicul copiilor ca cel al mamei lor. 26octombrie, mie mi se pare ca prea ai luat personal povestea lui Hoppe, si nu stiu dar nici nu tin sa aflu ce anume atat de sensibil starneste in tine ca sa te comporti virtual ca si cum cica ai fi fost de fata, la modul cel mai "nepartinitor" posibil, gen martorul ocular X ... Iti doresc ca evolutia povestii lui Hoppe sa-ti aduca confirmarile de care pari sa ai nevoie in propria-ti viata.

[26octombrie]

Citat:

citat din mesajul lui avmaria Citat: citat din mesajul lui BalMascat discutia a alunecat la ideea.....ca unele persoane au fost intr-o situatie similara cu a ta si acum se pare ca detin adevarul absolut in materie de divort/copii. adevar pe care tu fiind la inceputul de drum nu-l detii. mi se pare absurda atitudinea asta cu atat mai mult cu cat cei care au aceasta atitudine au avut copii foarte mici cand au divortat si deci....nu s-au confruntat niciodata cu problemele unui copil mare. Nicidecum. N-am fost niciodata in situatia lui Hoppe, situatia mea e foarte diferita. Si oricare ar fi ea, n-am discutat-o si n-o s-o discut niciodata pe forum. Intelegi tu? Niciodata. Singurul context in care am vorbit despre mine - faptul ca-mi cresc singura copilul si-atat - a fost datorat replicii lui Hoppe, da pagina inainte sau citeste aici : "Si, cine vrea sa vada cum este, il/o poftesc sa vada cum este sa cresti singura doi copii, fara niciun ajutor, cu servici de la 8 la 19 seara. Pe urma mai discutam.Am zis singura, fara bunici, bone, unchi sau vecini." care-mi fusese adresata, crezand ea ca nu "oricine" are legimitatea sa-i raspunda, ma rog, in cazul in care nu se merge in sensul curentului. Si uite c-a picat ca musca in perete, si sa fi cautat in tot forumul intentionat nu m-ar fi nimerit asa de "bine", si recunosc ca nu m-am putut abtine sa-i aduc la cunostiinta ca-s corespondentul ideal pt discutie. Restul ti-ai imaginat tu singura si ai facut paralele nefondate (uite, [:D] iti dau tema de casa sa mai tesi : a murit, traieste in alta tara, sant Fecioara Maria a IIa, am fost la inseminat in Belgia, ...) In ce priveste atitudinea mea, care tie ti se pare absurda, si pe care ai interpretat-o total gresit, mi-o mentin : nu-mi place cand copiii sant mani p u lati de catre parinti, cand copiii devin arme de razbunare. Indiferent in ce context. Nu sant dotata de suficienta diplomatie ca sa-mi masor de 10 ori cuvintele, in general prefer sa nu ma bag, dar uite ca mi se intampla - rar - sa mai iau si atitudine pe 'In unul sau in 2", cand vad ca trec lunile si tonul subiectului nu se misca, nu avanseaza, si copiii astia sant la o varsta foarte dificila si foarte importanta pt formarea lor - unul e pre-adolescent si celalalt adolescent din cate tin minte. Copii care au ambii parinti acasa si care se bucura de prezenta si sustinerea lor continua si au probleme la aceasta varsta. Nu mi-e frica sa spun - indiferent ce uragane voi starni iarasi - ca ma ingrijoreaza cel putin la fel de mult psihicul copiilor ca cel al mamei lor. 26octombrie, mie mi se pare ca prea ai luat personal povestea lui Hoppe, si nu stiu dar nici nu tin sa aflu ce anume atat de sensibil starneste in tine ca sa te comporti virtual ca si cum cica ai fi fost de fata, la modul cel mai "nepartinitor" posibil, gen martorul ocular X ... Iti doresc ca evolutia povestii lui Hoppe sa-ti aduca confirmarile de care pari sa ai nevoie in propria-ti viata.

mama draga, io is linistita si cu o viata destul de terna.. in plus, daca citeai nitelus, vedeai ca, in cazul meu, eu is aia ciocanitoare acasa. multumesc, oricum, pentru griji si dorinta de mai bine. esti o draguta. dar... daca ne uitam la subiectul acesta, intins pe trei capitole, pai nu cred ca am dat de cineva mai indarjit ca tine.. am sentimentul ca esti mai indarjita decat Hoppe, care mie imi pare cu mult bun simt si echilibrata. cred ca, pana acum, nimeni n-a luat-o atat de personal ca tine. asta e parerea mea, sunt indreptatita sa o am (oare?) si, daca-mi e permis, inca o sugestie: daca te hotarasti sa mai impartasesti din intelepciune, nu mai privi asa de sus persoanele care ajung sa-si expuna problemele pe forum.

Citat:

situatia mea e foarte diferita. Si oricare ar fi ea, n-am discutat-o si n-o s-o discut niciodata pe forum. Intelegi tu? Niciodata.

nu toata lumea are filoane interioare de intelepciune intr-atat de adanci incat sa se autoregleze. despre proverbul "ca musca in lapte" ce sa zic? mi se pare plasat incorect in context. Luana si Hora Daca ti se da o coala liniata, scrie pe cealalta parte” (Juan Ramon Jimenez)

[cati_magureanu]

Buna Hoppe! Am citit, de la prima pana la ultima pagina, povestea asta trista a ta si, ma alatur si eu majoritatii celor care te-au incurajat si ti-au transmis sfaturi pertinente care sa te ajute sa iesi din aceasta adanca prapastie in care viata te-a aruncat! Am plans imaginandu-mi saracii copii fortati cu brutalitate sa dea piept unei noi realitati! Este cumplit..eu doar am incercat sa-mi imaginez cum ar fi pentru mine o alta realitate (fara sot, sau fara copil sau amandoua, de exemplu) si am simtit ca ma sufoc...pur si simplu nu am putut accepta..dar la mine a fost doar imaginatie... Iti transmit un gand bun si optimist (caci altceva nu stiu ce sa-ti spun neavand, din fericire, vreo experienta, nici macar o farama, asemanatoare), sperand ca-ti este mai bine si tie si copiilor! Sper, daca mai intri, sa aflu ca-ti este bine, ca sufletul vostru se vindeca... Draga Avmaria, eu nu o cunosc nici pe Hoppe, nici pe tine! Deci, sunt doar o cititoare, impartiala, care simte nevoia sa spuna si ea ceva...fara, sper, a fi in ipostaza de "musca-n lapte sau in perete..sau unde le-o mai place sa se bage...mustelor, ma refer"...Deci, nu se pune problema de a partiza cu cineva sau a fi avocatul cuiva (desi, poate asa se va intelege)! dar.... pentru numele lui Dumnezeu! nu mai veniti, mai, si dati cu pietre ca Hoppe trebuia sa faca asa, trebuia sa faca invers..trebuia...Multe trebuie facute pe lumea asta si nu se fac! Intelegi? Multe! Mie Hoppe mi s-a parut un suflet in cautarea disperata a unei (unor) solutii de a iesi si ea si copiii din mocirla in care s-au trezit "intr-o dimineata", buimaci de lovitura, sangerand...Nicidecum o persoana care sa afirme ca detine suprematia in materie de crescut copiii singur, fara nici un fel de ajutor..sunt convinsa ca mai sunt milioane, poate chiar si mai mult, de cazuri asemanatoare, chiar si mai nasoale, in toata lumea asta! Right? Nu stiu daca ai citit de la bun inceput ce-a scris Hoppe...eu tind sa cred ca nu...caci, altfel, ai fi vazut ca femeia asta a facut tot ce a putut ea, fiinta ei, sa nu se ajunga aici. Dar...n-a avut cu cine...A repetat, femeia, in nenumarate randuri, ca nu si-a implicat ea asa, cu o mare dorinta de razbunare pe nenorocit, copiii in nimic..ci, copiii au dorit sa stie adevarul intreg..ba chiar l-au stiut inaintea ei... ba a si incercat sa pastreze o imagine buna a acelui personaj in fata copiilor doar ca sa nu copieze copiii vreun eventual comportament al ei (desi a spus femeia ca una ne marturiseste noua, aici pe forum, si una arata fata de copii, tocmai ca sa nu simta prea tare)...nu i-a interzis sa vada copiii, sa vorbeasca cu ei...A fost mai mult decat rezonabila (parerea mea) dar, daca acel om a ales singur, singurel, aceasta cale, daca el nu are atata ratiune (desi am inteles ca prost nu era) si spune copiilor numai tampenii si vorbeste urat de mama lor, daca el lauda la telefon, vorbind cu copiii, pe actuala lui sotie si o injura pe mama lor... tot Hoppe este de vina? Bai, dar nu vi se pare ca exagerati, deja? Deci, ca sa intelegi..copiii n-au fost m a n i p u l a t i de Hoppe..ci de tatal lor...Ceea ce i-ai spus lui Hoppe cred ca ar trebui sa-i scrii ex-ului..ok? Lui i se aplica ceea ce ai spus tu! Hoppe n-a dorit in viata vietilor ei sa-si supuna copiii acestei experiente traumatizante...se pare ca, cel care a dorit-o, a fost chiar tatal lor, pe care, iar se pare, ca tu-l gasesti "ca o floricica" in toata povestea asta!

Citat:

NU. Dupa parerea mea, femeile (si barbatii) chiar si dupa divort, trebuie sa se comporte exemplar fata de copii, doar ca sa fie bine pt copii.

Right! insa... Este o diferenta de la cer la pamant intre ce trebuie sa faci pe lumea asta si ce faci, de fapt! Tu de cate ori ai facut ce trebuie? Personal, de multe ori am stiut ce trebuie sa fac si n-am facut! Impulsurile ne-rationale au fost mai presus si, evident, am actionat in consecinta! Si ce gasesti ca n-a facut Hoppe, dar a facut sotul? (nu stiu de ce mi se pare ca o tot acuzi pe Hoppe dand impresia ca ea n-a facut ce trebuie, in schimb sotul, da)... Unde a fost comportamnetul ne-exemplar? Poate ca, intr-adevar, Hoppe nu a actionat "ca la carte" (care carte?) dar, cati dintre oamenii de pe pamantul asta actioneaza "ca la carte"? Iar intre actiunile ex-ului si ale lui Hoppe, pai Hoppe este departe! Este foarte clar ca, fiecare dintre noi, ar fi actionat in alt mod cu acelasi personaj! Personal, turbez cand vad prostie, nesimtire si rautate, toate lalolalta! Si, asa cum te vad, acida si "fara suficienta diplomatie" cum singura ai afirmat, sunt convinsa ca actionai mai rau decat Hoppe (repet, in fix aceleasi conditii), nicidecum cum "trebuie"! La judecat pe altii si despicat firul in 14 suntem cu totii buni! Pana una alta, Hoppe n-a judecat pe nimeni aici, de fata, ok? Sa nu spui ca am facut paralele nefondate sau ca nu am inteles ce ai vrut sa spui! Am inteles! Dupa parerea ta, parintii trebuie sa actioneze ca la carte, sa puna mai presus copiii! Corect...dar uite ca nu este posibil mereu! pentru asa ceva trebuie sa fie 2! Nu unul singur! Hoppe si-a pus, intr-adevar, copiii mai presus decat orice, dar nu in sensul in care-l sugerezi tu si, oricum, incalculabil mai mult decat tatal lor! Si, pana la urma, este si ea un om, cu sentimente, emotii..nu este un robot care are manualul cu instructiuni upload-at in memoria interna si sa actioneze ca atare! A fost, absolut, optiunea ta sa nu-ti expui povestea pe forum sau oriunde altundeva...Optiunea lui Hoppe a fost cu totul alta! Este regretabil si foarte trist ca exista asemenea povesti de viata! Hoppe a simtit nevoia sa respire, sa vorbeasca cu persoane care au trecut prin situatii asemanatoare, sa-si salveze copiii, sa reuseasca sa treaca si ea peste criza (oricat de aiurea ti s-ar parea, si ea este importanta!)...Avand in vedere ca tatal s-a spalat pe maini si le-a dat un sut tuturor, ea ramanand sa se descurce cu consecintele acestui "tzunami" mi se pare f. important ca ea sa-si gaseasca linistea, mai intai, ca sa poata sa managerizeze si starea copiilor! Cu o mama cazuta in tenebrele depresiei nu cred ca, copiii ar fi avut vreo sansa sa-si reia viata normala! Era normal ca, copiii sa faca niste crize! Si sa fi fost Hoppe Maica Tereza! Pentru ei universul s-a spulberat odata cu tradarea tatalui! Ce sugerezi tu? Sa fi acceptat Hoppe compromisul impus de ex (acela de fi si cu sotie si cu amanta) numai ca sa-l pastreze pe minunatul tata acasa, sa le fie bine copiilor? Chiar crezi ca le-ar fi fost bine? Eu ma foarte indoiesc! Aia n-ar mai fi fost viata! Ar fi fost un calvar si o minciuna grosolana!

Citat:

Referitor la copii, nu mi se pare nimic aberant in faptul ca virgula copiii l-au auzit pe celalalt copil la telefon. Si daca nu l-ar fi auzit, realitatea nu se schimba cu nimic. Ascunsul prafului sub pres nu e o solutie. O solutie ar fi ca tu sa le explici copiilor tai ca e normal sa-l auda pe celalalt copil, caci traieste in aceeasi casa cu tatal lor, dar ca asta nu schimba cu nimic dragostea pe care tatal lor le-o poarta. Chiar daca mami cu tati nu se mai iubesc, asta nu inseamna ca tatal lor nu-i iubeste pe ei cel mai mult pe lumea asta.

Nu, nu este nimic aberant! N-a afirmat nimeni asa ceva...numai ca pentru ei a fost extrem de dureros! Pentru tine n-ar fi fost? Really? Chiar crezi ca tatal lor ii iubeste cel mai mult pe lumea asta? Eu, din cele intamplate, ma foarte indoiesc! Dar, se poate ca tu sa ai dreptate...nu stiu!

Citat:

"Cine nu ma respecta, nu are ce cauta in preajma mea." - Cu aceasta afirmatie as fi de acord la modul absolut, daca nu ar insemna implicit "nu are ce cauta in preajma copiilor". Consider ca, oricat de greu pare de realizat - nu e imposibil - trebuie sa ne straduim sa punem interesele copiilor deasupra propriilor sentimente.

Hoppe se refera strict la persoana ei! Ea nu-l doreste in preajma EI nu a copiilor! A spus asta de "n" ori! Nu-l doreste in preajma lor doar daca (si cum s-a dovedit in timp) le face rau! Nu mi se pare in interesul copiilor deloc (asa cum ai afirmat) ceea ce se s-a intamplat in cazul lor! In interesul copiilor ar fi fost daca EL s-ar fi gandit de 10 ori si si-ar fi infranat pornirile pofticiose si plictiseala, daca ar fi vazut ca avea o familie care-l iubea ca pe nu-stiu-ce! Si mai aveam multe de spus..dar ma opresc aici...ca si-asa am spus prea mult! Toate bune! Mami de [baietel]Matei (13 ianuarie 2008) [url="www.dropshots.com/CatiM"]SUFLET DRAG[/url] [url="http://www.dropshots.com/CatiM#date/2008-06-20/14:07:00"]..si noi suntem VEDETA![/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=127974"]Intr-o zi de 13...[/url] AMR 35 ZILE ---------------------------------------------- [url="http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html"]Semneaza petitia pt introducerea procedurilor de reproducere asistata in Programul national de Sanatate![/url] ----------------------------------------------

[cati_magureanu]

Sorry daca v-am plictisit, enervat etc. cu mesajul anterior! N-am intervenit niciodata, pe cate forum-uri am citit sau participat, cu ceva, cand am vazut ca exista dispute...Dar, de asemenea, nu am vazut subiect pe forum unde sa nu apara cate cineva si sa critice sau sa nasca disensiuni... Avmaria, te rog, nu mi-o lua in nume de rau! Nu sunt eu martor ocular al povestii si nici nu vreau sa fiu si nici nu vreau sa-mi spui asta...si nici purtator de cuvant sau altele asemenea! Nici n-am luat personal povestea lui Hoppe.. Sfaturile bune sunt, mai mereu, bine-venite pentru cineva in impas dar, eu cred ca tonul si modul cum vrei sa le transmiti sunt foarte importante! Parerea mea, ca sfaturile ar trebui sa sune ceva la modul: X, ai putea incerca sa...Y, ar fi bine daca ai vedea ce se intampla actionand asa sau pe dincolo...Nicidedcum sa spui ca X-ulescu trebuie sa faca asa sau altfel..Nimeni nu stie mai bine decat X-ulescu situatia poprie... Si mai cred ca ar trebui sa se limiteze la calitatea de sfat si nu de adevar absolut! Nimeni nu detine adevarul absolut! Daca la cineva a mers o anumita strategie/teorie/actiune etc. s-ar putea ca in cazul altuia sa nu se aplice..si tot asa... Va pup si-mi cer iertare ca am tot aberat pe aici! Sper sa va mearga bine tuturor! Sarbatori fericite! Mami de [baietel]Matei (13 ianuarie 2008) [url="www.dropshots.com/CatiM"]SUFLET DRAG[/url] [url="http://www.dropshots.com/CatiM#date/2008-06-20/14:07:00"]..si noi suntem VEDETA![/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=127974"]Intr-o zi de 13...[/url] AMR 35 ZILE ---------------------------------------------- [url="http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html"]Semneaza petitia pt introducerea procedurilor de reproducere asistata in Programul national de Sanatate![/url] ----------------------------------------------