Casnicia mea a fost o minciuna? (3)

[shuli]

Hoppe, ti-am citit toata povestea. De ieri incoace tot asta fac. Am citit toate mesajele postate de tine si te-am urmarit cu gandul si cu inima de la inceputul povestii tale pana acum. Imi pare rau pentru toata durerea ta si m-a amarat tare durerea copiilor tai. Este inuman prin ce au trecut. Nu o sa analizez fiecare situatie in parte, fiecare fapta a sotului tau sau a ta. Dar acum... dupa toate astea, daca imi permiti, iti dau un sfat: nu te mai uita inapoi. Uita-te numai inainte si traieste-ti viata ca si cum a inceput chiar acum. Imi dau seama ca ai inca multe intrebari in suflet si in minte insa crede-ma, nici un raspuns la acele intrebari nu iti va aduce liniste sau bucurie. Nu te mai uita inapoi. Nu mai conteaza ce a spus, ce a facut, cum a mintit, cum s-a uitat al tine. Toate sunt in trecut iar acest trecut este pentru voi o carte inchisa. El si-a vazut de viata lui. Acum a venit timpul ca si tu sa iti vezi de viata ta. Regaseste-te pe tine, bucura-te de persoana ta, cauta sa afli ce iti place, fa-ti hobbyuri si in afara familiei. Cauta sa ai multi prieteni si invata sa fii fericita. Pentru ca numai asa te va gasi fericirea pe tine. Construieste-i un drum spre tine. Ai vazut vreodata filmul Under the Tuscan Sun"? Nu stiu cum a fost tradus titlul in romaneste, eu l-am vazut aici, in SUA (eu locuiesc in SUA). Cateva fraze din filmul ala mi-au ramas in minte si de cate ori ma gandesc la ele, inima mi se incalzeste si se umple de speranta: "Between Austria and Italy, there is a section of the Alps called the Semmering. It is an impossibly steep, very high part of the mountains. They built a train track over these Alps to connect Vienna and Venice. They built these tracks before there was a train in existence that could make the trip. They built it because they knew someday the train would come." Construieste tunelul si trenul va veni. Atat pentru tine cat si pentru copiii tai. Nu stiu de ce am scris mesajul asta. Este prima oara cand postez un mesaj pe acest site, desi am citit aproape toate povestile voastre. Insa de data asta inima m-a imboldit sa iti scriu si sa iti spun sa nu te mai uiti inapoi ci sa incepi sa traiesti si TU din nou. Nu va fi usor dar o vei putea face. Pentru ca viata asta iti apartine si ai doar una. Fa-o cat se poate de frumoasa pentru tine si pentru copiii tai. Construieste tunelul, iar trenul va veni cu siguranta. [floare3]

[shuli]

Hoppe, am uitat sa iti spun, filmul despre care iti vorbeam (Under the Tuscan Sun) are ca personaj principal o femeie care a divortat ca urmare a infideliatii sotului ei. Cunoastem povestea, nu? [pup] Cauta sa gasesti filmul asta, sa il inchiriezi sau sa cumperi dvd-ul. Este facut in 2003 si are ca protagoniste pe Diane Lane si Sandra Oh. O sa iti placa si... are happy end [;)] Iti urez numai bine.

[cristoiu]

Hope, ti-am citit toata povestea, de la prima la ultima pagina. Stiu indirect prin ce treci fiindca o prietena buna de-a mea a fost in aceeasi situatie ca tine. Pot sa iti spun ca numai timpul va rezolva totul, ca trebuie sa ai incredere ca iti va fi bine, fiindca iti va fi si cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine acum e sa iti cauti activitati care sa nu aiba nimic de-a face cu el. E ceva ce el nu voia sa faca? Incearca exact acel lucru. Iesi din casa cit poti de mult, nu vorbi cu el, nu il lasa sa vina in casa si CEL MAI IMPORTANT: NU MAI PRIMI VESTI DESPRE EL. Roaga-l pe tatal tau sa nu iti mai transmita convorbirile cuvint cu cuvint, nu ii mai da ocazia sa te insulte sau invinovateasca, incearca sa nu mai asculti nimic in ceea ce il priveste. Ai incredere ca nu ti se vor intoarce copiii impotriva, ca sunt destul de mari sa inteleaga ce se intimpla si ... cam atit. O sa mai dureze un pic dar vei fi ok.

[hoppe]

M-am intors din concediu. A fost foarte frumos, pt prima data dupa mult timp m-am simtit eliberata sufleteste. De o luna de zile ma suna continuu.Nu vreau sa raspund.Pur si simplu nu vreau sa il mai aud si sa-l vad.Nu acum.Ieri mi-a stricat dimineata cu telefoanele lui. Cu copiii poate sa vorbeasca oricand, au telefoane mobile.Nu ma impotrivesc relatiei dintre ei. Aseara a venit la casa de la tara, a luat copiii si s-au dus sa se plimbe.Nu am iesit afara. Deja incepe sa ma santajeze ca nu da bani copiilor pt meditatii daca nu vreau sa vorbesc cu el.Cica fac fite.Si, cica, nici partaj nu vrea. Parca este dupa el.Sapt asta ma intalnesc cu avocatul si deschid partajul. Pot sa nu ma prezint la proces? daca imi imputernicesc avocatul, pot lipsi de la acest spectacol? Consider ca este problema lui. Daca vrea sa le dea bine, daca nu, nu! Dar de santajat nu o sa mai reuseasca. Acum vreau doar liniste. Pana sa aflu ca se insoara era mereu in preajma noastra si ne dadea sperante.Imi era mila de copii.Din cauza lor nu ma puteam desprinde, consideram ca trebuie sa las totul sa curga asa cum vrea soarta. Acum sarcina mea este mult mai usoara, nu trebuie sa mai tin cont de el. anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[hoppe]

Stii ce nu pot sa pricep in ruptul capului? De ce nu mi-a dat voie sa ma detasez de el? De ce mereu ma intorcea din drum? Pur si simplu ma abuza psihic. De ce vrea sa controleze viata mea si a copiilor in continuare? De ce nu ne lasa? Isi bate joc in continuare.In special de copii.Ii minte cu nerusinare. Nu accepta ca copiii sunt suparati pe el ca s-a insurat (asta stiu de la copii). Minte ca nu sta cu aia (dar sta la ea, cu copilul si mama ei). Minte ca sta intr-un apartament, cand de fapt sta la casa. Pana zilele astea a negat in fata copiilor ca s-a insurat.Ieri a aparut cu verigheta la mana.Cel mic i-ar fi spus ca cea mai frumoasa verigheta este cea pe care a avut-o cu mami.Ca asta noua sa o dea jos, ca este o porcarie.Cica s-a infuriat. In fine, ca sa ma intelegi.Copiii v-or avea cu el relatia pe care si-o doresc. Dar eu cu el, deocamdata, nu vreau sa mai am niciun simplu "alo". A, copiii doreau sa mearga la nunta ca sa impiedice evenimentul.Erau furiosi. Ei si acum spera ca tatal lor se va intoarce intr-o zi. Ca nu se poate ca tatal lor sa-l creasca pe baiatul aleia si sa stea departe de ei. Sper sa vina si la ei momentul acceptarii situatiei. Acum, degeaba vorbesc si le explic, mai rau fac. Mereu ma bareaza cu intrebarea "bun, daca tati ne iubeste asa de mult, de ce a plecat?" sau "pe aia o iubeste mai mult decat pe noi" Numai asta aud de la ei. Deocamdata nu vror sa accepte nicio explicatie. Si cand le spun ca tatal lor ii iubeste si ii va iubi mereu devin din cale afara de nervosi.

Citat:

citat din mesajul lui Adina Iulia Draga mea hoppe, Cred ca el s-a cam grabit cu noua casatorie, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile intre voi. Divortul vostru era necesar, si probabil el si l-a asumat ca o consecinta a ceea ce traieste el acum. Din tot ce-ai povestit eu inteleg ca nici lui nu i-a fost usor. Nu e usor sa inchizi brusc usa trecutului, a avut momente de cumpana nestiind ce sa aleaga...spui ca momentele astea te-au chinuit peste masura si te cred, am trecut si eu prin asta. As vrea sa-ti spun ca timpul sterge mult. In masura in care vei vrea sa uiti, vei uita, vei putea fi fericita (alaturi de altcineva), vei constata ca exista barbati cu mai multe calitati decat avea sotul tau. E pacat sa extragi din tot ce-a fost intre voi concluzia ca "toti barbatii sunt porci" - nu e deloc asa; poate concluzia asta te ajuta pe moment, insa nu si pe viitor. Spui ca te-a mintit multi ani - eu nu cred ca te-a mintit vreodata (cu exceptia ultimului an). Eu cred ca a fost un om absolut normal, dar barbatii sunt foarte mult condusi de instincte (mai mult decat de ratiune). Ati avut o casnicie frumoasa, aveti impreuna 2 copii minunati - astea nu se schimba datorita ultimului an. Totusi e clar acum ca intre voi doi nu se poate pune problema, cel putin acum, de o impacare. Nici din punctul tau de vedere (nu vei putea uita si ierta ce a facut el), si nici din punctul lui (el isi doreste altceva, de fapt pe altcineva acum). Poate ca punctul lui de vedere se va schimba, dar asta vei vedea si eventual vei hotari tu ce vei dori sa faci, cand va fi sa fie, si daca va fi sa fie. Ca sa-ti revii, in afara de timp, mai ai nevoie si de pofta de viata. De putina incredere ca aceasta "pierdere" pe care ai suferit-o nu te omoara, ci te face mai puternica. Exista multe avantaje ale vietii in 1 fata de viata in 2; probabil ca le vei gusta din plin si vei hotari singura momentul cand si daca vei trece in cealalta tabara. Ai spus ca te-ai convins si tu ca drumul urmat este cel corect, el ti-a oferit acum confirmarea de care aveai nevoie. Drumul e corect, insa pe drumul asta trebuie sa incerci sa te detasezi de calitatea lui de partener, si sa-l percepi doar ca tata al copiilor, fara sa te mai intereseze viata lui amoroasa. Poate sa se mai insoare de 10 ori, sa-si schimbe orientarea sexuala, etc - astea nu te mai privesc pe tine. Tu trebuie doar sa ai grija ca el sa-si poata exercita calitatea de tata, daca o doreste. Spui ca baietii si-ar fi dorit sa participe la nunta lui...ok, sa spunem ca nu e chiar asa important ca nu le-ai ascultat parerea in aceasta problema, insa nu-i pune vreodata sa aleaga intre tine si tatal lor. Pentru ca ei nu au de facut nici o alegere, trebuie sa aiba parte si de tata, si de mama. Au trecut printr-o perioada traumatizanta, si indiferent cine se face raspunzator de aceasta perioada, nu le restrictiona si tu mai mult dreptul la micile lor placeri. Daca ei doresc sa se duca sa-si viziteze tatal, sa-i cunoasca noua lui familie, pe copilul doamnei, etc - lasa-i s-o faca, si nu-i opri datorita durerii din sufletul tau. Pentru ca durerea nu se va micsora asa. Ai grija de tine. [flo]

anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[hoppe]

Si eu m-am gandit la asta. Dar de ce nu s-a dat dus de acasa? Nici acum nu si-a luat lucrurile. Da tarcoale casei. Imi reproseaza ca nu l-am lasat sa isi revina, ca am fost prea dura. Eu cred ca dc era o iubire super, ar fi plecat imediat, si crede-ma mi-ar fi fost mult mai usor.Nu mai aveam circ un an si ceva.Totul ar fi fost mai simplu. Cred ca nu faptul ca o iubeste pe aia m-a daramat pe mine, ci oscilarea lui intre vechea familie si noua iubire.El nu se desprindea si in ac timp si pe noi ne forta sa jucam dupa el.Pt ca asa suntem noi, femeile, mereu sa ne aparam copiii si familia, chiar dc uneori nu prea avem ce sa aparam. Cat de puternica este noua lui relatie, asta o sa vada el in timp.Ce si-a ales asta v-a avea! Dar pe noi ne-a pierdut pentru totdeauna.Niciodata nu am sa mai ma uit in urma, chiar si peste ani.Orice s-ar intampla!

Citat:

citat din mesajul lui Mik Anna, dar poate cei doi (ex-ul si actuala ex_ului) se iubeau cu adevarat si nu au asteptat decit divortul. (stiu ca scriu ca Guestus, da' nu ma pot abtine) Mik.

anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[hoppe]

Un sfat pentru cei care trec printr-un divort: daca vreti sa va fie usor, si sa nu suferiti, incercati sa va detasati cat mai repede de tot, nu va lasati amagiti de o eventuala imbunatatire a situatiei.Daca baza ar fi fost solida, nu se ajungea la divort, asa ca..... anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[MissParker]

Imi aduc aminte de fostul meu sot cand mi-a fortat mana la despartire si eu am fost cea care a rostit cuvintele "Hai atunci sa ne despartim!". Prima lui replica a fost: "Daaaa, dar nu asa brusc..." [alcool] Pai de ce nu brusc, musiu? Ca sa ai iar timp sa te razgandesti dupa 3-4 saptamani si sa-mi f... iar viata, cand te trezesti din indragosteala si nebunia hormonala? Ca la el asta a fost... Cu prima domnisorica, prin 1996, durase doua luni toata indragosteala. In 2001, dupa ce ne-am despartit a durat cu cealalta cam 7-8 luni, dupa care se tot desparteau si se impacau (pt. cateva numere rapide) si iar se desparteau, abia dupa vreun an de teroare (telefoane ale ei cu urlete noaptea, ca de ce nu o poate iubi etc.) au reusit sa se desprinda unul de celalalt. In timpul asta eu l-am intalnit pe Bogdan, adevarata iubire a vietii mele, si iata-ne de 7 ani impreuna, acum fericiti parinti ai unui baietel minunat... Asa ca imi pare nespus de bine ca am pus din prima punct definitiv cu fostul. Viata le aranjeaza cum nu se poate mai bine pe toate. hoppe, nu-ti pierde speranta! [flo]

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=123541"]Povestea nasterii[/url]

[zepellina]

Cand am deschis ultimul subiect imi venea in minte exact titlul tau, hope. La mine exact asa a fost, o minciuna...toata, aberant. Te inteleg ce simti , mi-e mila insa de copii. A mea inca nu se gandeste asa mult, nu realizeaza ca o minte si pe ea. El are probleme mari, sunt sigura ca nu e doar o indragosteala (daca e). Nu stiu, dar asa cum ai spus, privesti inainte si atat. [flo] Grija mare de baieti. "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[hoppe]

Sa stii ca am impresia ca s-a casatorit fortat, santajat. Nu stiu de ce, dar cred ca povestea este mai adanca decat cred eu. M-a intrebat un prieten daca macar banuiesc prin ce a trecut si prin ce trece fostul meu sot!?!Ca a avut probleme ..... Dar, acum este mult prea tarziu ca sa mai dezgrop amintiri. Orice ar fi fost, putea sa rezolve fara sa strice familia. Daca a stricat-o, inseamna ca altceva a fost mai valoros.

Citat:

citat din mesajul lui zepellina Cand am deschis ultimul subiect imi venea in minte exact titlul tau, hope. La mine exact asa a fost, o minciuna...toata, aberant. Te inteleg ce simti , mi-e mila insa de copii. A mea inca nu se gandeste asa mult, nu realizeaza ca o minte si pe ea. El are probleme mari, sunt sigura ca nu e doar o indragosteala (daca e). Nu stiu, dar asa cum ai spus, privesti inainte si atat. [flo] Grija mare de baieti. "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy