Casnicia mea a fost o minciuna? (3)

[A_Iulia]

Pai normal ca nu mi se pare corect, insa tu adopti o modalitate in care adancesti conflictul, in loc sa rezolvi problemele, si uite ca din asta nu are nimeni de castigat. Ia trage aer in piept, suna-l, spune-i ca vrei sa discutati la o cafea (de fapt este ceea ce ti-a propus el si tu ai refuzat). Spune-i ca iti este clar, la fel cum ii este si lui, ca vietile voastre sunt separate si paralele. Si ca trebuie in cazul de fata sa gasiti o solutie, acceptata de amandoi. Spune-i ca ai nevoie de o anumita suma lunar, pentru intretinerea copiilor (eu habar nu am ce suma ai agreat la incredintare pt ei, in orice caz, daca aveti bunuri comune ce produc fructe - adica apartamentul inchiriat, mi se pare normal ca suma pe chirie sa fie impartita la doi - asta in cazul in care la partaj ai avea dreptul la 50% din imobilul respectiv). Daca nu ai dreptul la acel imobil, copiii au dreptul la 20% din salariul lui. Nu vad de ce nu faceti partajul - intreaba-l daca nu ar clarifica situatia, ca sa nu mai existe divergente pe acest subiect. Spune-i ca doresti sa procedati in asa fel incat copiii sa nu aiba de suferit. Adica lasa-l sa ia contactul cu ei oricand doreste el, daca copiii sunt de acord, parca ce te intereseaza pe tine, cand oricum nu esti acasa, ca el vine si-i vede?! Uite, eu am avut ajutoare si inca mai am - si mama, si ex-soacra-mea, si cu atat mai mult ca spui ca nu ai ajutor ar trebui sa vezi cu el cum faceti ca sa obtii timpul liber in care sa-ti poti face si tu treburile tale. Referitor la situatia in care am ramas dupa divort - ei bine, la mine a fost altfel, eu n-am avut niciodata probleme financiare, dar nici macar pensia alimentara n-a platit-o vreun an (isi luase casa si era inglodat in datorii), dar nu mi-am pus problema sa-l fortez. Ulterior a platit ce avea de platit si gata. Ce te intereseaza ce varianta prezinta el cunoscutilor? Ca nu era cu respectiva madam, etc. Treaba lui ce crede, tu stii care este varianta ta, nu trebuie sa cadeti amandoi de acord. Cu ce te-ar incalzi daca el ar recunoaste - da, uite, am avut o relatie cu X-uleasca cand inca eram insurat? Castigi tu ceva din asta? Sa fie sanatos, sa poata plati pensia alimentara si sa te ajute la cresterea copiilor - atat poti sa-ti doresti. In rest, treaba lui cu ce madama isi imparte viata, cat timp petrece cu ea, etc. Cu ce anume minte copiii? Ce vrei tu sa le spuna? El le prezinta varianta asa cum o simte el. Sa-ti spun ca si la mine a fost la fel? A fost o perioada in care mi-a pasat ce crede el, insa mi-a trecut repede, n-are decat sa creada ce pofteste, daca lui ii este comod sa omita faptul ca a inselat, sa fie sanatos, oricum nu se mai rezolva nimic nici daca recunoaste, nici daca nu recunoaste. Ii este mai comod asa, foarte bine. Ai zis bine cand ai zis: cand da in mine, da in copii. Asa este. Totusi e valabil si reciproca. De cate ori il dai pe usa afara, lovesti copiii cu decizia asta. Inca o data hoppe. Intalneste-te cu el, clarificati problema partajului, a pensiei alimentare, a veniturilor din chirie. Nu discuta abolut nimic despre divort si motive - este dreptul lui sa gandeasca cum vrea el. Nu discuta nimic despre noua lui familie - este strict problema lui.

[A_Iulia]

Uff, tot stau si ma-nvart pe-aici si nu stiu ce sa mai spun. Amandoi ar trebui sa incercati sa fiti parteneri, pentru ca sunteti parinti si aveti o misiune impreuna: sa cresteti copiii. Daca va razboiti mereu, nu castiga nimeni nimic din asta. Lasati toate acuzele deoparte, trageti o linie si stabiliti, doar pentru viitor, reguli. Daca chiar nu ai cu cine discuta - ok, atunci pot sa inteleg ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta. Dar du-te si intalneste-te si stabiliti ce aveti de facut. pentru asta trebuie sa iei un xanax [:D] si sa te prezinti la o intalnire, eventual luati si ceva prieteni sa asiste si sa medieze, daca tu crezi necesar. Respectul lui pentru tine va veni imediat, cand te va vedea suficient de ferma, dar si rationala.

[hoppe]

Ei, Adina, uite asa ajung sa povestesc aici multe din mizeriile de dupa divort. Initial am hotarat sa vindem totul si sa impartim jum. jum. Am cautat cumparatori (ti-ai dat seama, el era f ocupat, eu trebuia sa fac asta), am gasit, ca in final sa imi spuna ca nu mai are chef. Pe urma iar a revenit. Ultima varianta este ca nu are chef de partaj. Cand i-am propus sa discutam sa vedem cum facem ca sa terminam totul mai repede si mai usor raspunsul lui a fost ca o sa discutam doar cand are el pofta si placere, ca face numai ce vrea, ca acum il plictisesc. Tu crezi ca de nebuna am refuzat sa mai vorbesc cu el? M-a saturasem de frecusuri si de umilinta. Chiar trebuie mereu sa aud "nu esti in stare de nimic?" Uite de asta nu mai vreau sa vb cu el. Nu este mai corec sa rezolve legea ce nu am putut rezolva cu vorba buna? Si era necesar sa rup orice cale de comunicare cu el pentru ca nu puteam sa imi revin deloc.Abuzul psihic este arma lui preferata.Iar eu nu mai vreau. Poate sunt si barbati civilizati pe lumea asta, dar fostul meu sot nu face parte din categoria lor. anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[hoppe]

Stii ce nu ii convine de fapt? Ca mi-am revenit, ca mi-am recapatat increderea in fortele mele.Ca sunt pe picioarele mele si nu ma rog de el. Ca i-am intors spatele si nu mai privesc la el ca la o icoana. Nu imi zicea ca sunt o leguma? Uite ca leguma l-a infruntat si inca cum. Adina, aici este vorba numai de orgoliul lui fara masura. Pana la divort a facut numai dupa pofta inimii lui.Dar dupa divort toate teoriile lui s-au prabusit. Nu eu sunt cea care trebuie sa accepte realitatea, ci el. Acasa la mine, pentru el nu poate sa mai fie ce a fost.Locul lui este in alta parte.Nu are doua familii, ci una. Mi-am adus aminte....cand l-am sunat sa vb cu el, cu ceva luni in urma, a inceput sa imi cante la telefon ca este liber, face numai ce vrea si ca, scuzati limbajul, i se falfaie.Dupa care a inceput sa urle ca nu fac doi bani.Pe urma si-a cerut scuze. Dar eu ce sunt? Chiar trebuie sa ii suport toate astea? Nu mai vreau. anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[zepellina]

Hope, daca ai reusi sa ajungi la faza de care spune Adina Iulia, ai fi tu mai linistita. Eu sper sa ajungi cat mai repede. Fostul tau sot are probleme , asta sigur, comportamentul lui nu este normal, insa tu trebuie sa reusesti sa ignori orice spune (pt ca sti de ce o face), orice face o perioada, sa discuti si sa fi ferma si rece, rece.... Indiferenta doare mai mult, si calmul tau. Astfel veti reusi sa va adunati fortele doar pt copii. Stiu ca ti se pare imposibil, ca nu este usor, dar merita ....Sigur e nevoie de timp sa ajungi la nepasare (ce spune, ce face, ce crede, cu cine e daca minte sau nu). [flo][flo][flo] noi suntem alaturi de tine "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[hoppe]

Eu chiar nu mai inteleg nimic. In fata lui am reusit sa imi impun indiferenta si nepasarea.Cu cat reusesc mai mult, cu atat se poarta mai anapoda. Deci, acum trebuie sa inghit si jignirile lui, doar ca sa se simta domnu bine, ca el numai asa poate sa discute, daca este cu piciorul pe grumazul meu. Eu am considerat ca este mult mai bine sa ma retrag pana se calmeaza, si ce este de discutat in privinta partajului sa o faca doar cu avocatul care se ocupa de asta.Elegant si fara batai de cap. De ce trebuie mereu sa las de la mine? Macar acum sa inteleaga ca, in general, partenerii (fostii parteneri) sunt egali. Puteti sa ma condamnati, dar eu, pana nu vad respect si calm din partea lui, am sa-l ocolesc. anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[Aprilie]

Hoppe, da ce mai astepti ca sa faci partajul ?? Ziua de apoi ? Intrucit el are o situatie infloritoare ,nu va avea nici o problema sa-ti dea partea ta,adica jumatate din tot ce ati acumulat impreuna ! Nu te lasa amagita cu promisiuni pt ca a dovedit ca le incalca. Vindeti ap in care stai tu cu copiii precum si cel inchiriat. Ce folos sa-l pastrezi daca nu iti da juma de chirie !? Cu banii incasati iti cumperi ceva similar (sau poate chiar mai bun),poate chiar iti mai ajung banii pt o investitie (gen ap/garsoniera de inchiriat). Iar dupa aia,rapid la tribunal pt pensia copiilor ! 20@ din salar e o suma mare (la cit cistiga el) si te va ajuta enorm Faptul ca el le cumpara copiilor ghiozdane de $200 bucata n-o sa-l intereseze pe judecator prea mult.Poa' sa le ia si de $ 2000 daca ii place ! Dar intii si intii sa-ti dea tie pensia alimentara a copiilor ! Iar apoi,vorba lui Ivana Trump : don't get mad,get everything ! Eu una asa as face. Intr-un ap nou ai avea mai acut sentimentul inceperii unei noi vieti. In cel vechi,e ca o asteptare,oare cind mai vine...are chei si intra cind vrea el. In cel nou,n-ar mai avea ce sa-si puna piciorul ! In asta vechi,simte ca e cumva inca proprietar si poate veni/pleca atunci cind are chef. Scapi de o gramada de stress...nu te gindi ca poate ramii si cu ap in care stai si-l poti face sa plateasca si juma chiria,si leasingul si pensia...ar fi avantajos,dar la ce pret ? merita ?? Daca faceti, partajul abia atunci te eliberezi cu adevarat de el ! Pina atunci,tot negociezi,tot astepti de la el anumite chestii care nu se intimpla niciodata,tot te stressezi... Gindeste-te bine.

[zepellina]

Asa este, poate trebuie sa se calmeze intai. Acum cat se simte vinovat si inca e totul cald, puteti sa faceti partajul, apoi totul se indeparteaza. [flo] "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[A_Iulia]

A, deci esti in partaj acum...asa se si explica situatia tensionata, eu n-am auzit de vreun partaj cu zambetul pe buze. Uh, de s-ar termina odata, sa stii exact cum stai, ce drepturi ai si pe ce bani te bazezi. Sper sa nu faca probleme si sa nu fie de acord cu impartirea 50-50% - asa e legislatia, si poate sa acumuleze de acum incolo in cont propriu (de fapt nu chiar, daca s-a insurat, dar asta iar e problema lui si nu a ta). Totusi n-ar trebui sa te superi ca el face cadouri scumpe la copii. Foarte bine. Poate chiar ar trebui sa speculezi treaba asta si atunci cand copiii isi doresc ceva, sa-i ceara lui sa le satisfaca nevoia. In fond e si el parinte, nu? Eu din cate inteleg el tine la copii, altfel nici nu v-ar mai fi vizitat vreodata, nu cred ca o sa-i refuze. Ia vezi, poate vor copiii o vacanta in Bahamas...

[hoppe]

Dar sunt foarte calma.Stiu ce am de facut. Devin nervoasa doar cand ma jigneste.Nu ma manifest in fata lui, rabufnesc pe urma. Actele pentru partaj sunt pregatite din vara, dar a fost vacanta judecatoreasca.De cand am vazut ca ma plimba cu vorba am luat hotararea sa nu mai trag speranta ca totul se poate rezolva de comun acord. Mi-am calcat pe suflet si l-am sunat, l-am anuntat ca in urmatoarele zile avocatul depune dosarul la judecatorie.Am avut parte iar de jigniri, cica umblu cu prostii, ca el nu este de acord sa facem jum jum, ca vrea mai mult. Eu i-am raspuns ca va fi asa cum hotaraste legea, nu vreau nici mai mult nici mai putin,este dreptul copiilor mei.Mai ales ca s-a insurat si pot aparea si alti mostenitori. La tot ce s-a realizat in timpul casatoriei am contribuit poate mai mult decat el, deoarece am avut multe de la parinti, dinainte de casatorie, inclusiv o casa (pe care, proasta de mine a vandut-o acum 6 ani ca sa construim alta).Pentru cele realizate impreuna am si eu un credit(facut acum 3 ani), mai mare ca al lui,pentru care lunar se vireaza bani de pe cardul de salariu. El a castigat foarte mult, dar asa cum ii lua, asa ii risipea.Nimic palpabil. Si, cam tot ce a facut a fost mai mult pentru el.Ani de zile a stat numai si numai in plimbari in strainatate, chipurile pentru afacerea lui.Ok.Foarte bine? Dar se vede ceva? Nimic. Practic, din munca lui, imi ramane o masina in leasing, platita pe jumatate, dar la avansul careia s-au folosit si bani luati de mine, prin credit. Ca sa nu mai spun, ca in ultimii 10 ani au fost si venituri din chirie. Si eu sa ii las lui tot? Trebuie sa fiu nebuna. Si eu sa fiu prietena cu el? Nu pot sa-l iert pentru chinul prin care mi-a trecut copiii, pentru faptul ca i-a privat de o viata normala. Sunt baieti, sunt la varsta la care tatal lor ar fi trebuit sa fie langa ei, dar nu asa, ocazional, ci in fiecare zi. Aseara nu stiam cum sa ma impart, am ajuns la 7 acasa.Amandoi aveau nevoie de ajutor la teme.Cel mic trebuia dus la baschet.Masa de seara trebuia pregatita.Sunt foarte obosita. El s-a gandit ca ma lasa singura sa imi cresc copiii, s-a gandit ca nu pot sa le mai ofer ce au avut?In primul rand timp. F. bine, m-am adaptat si la situatia asta. Dar m-au apucat dracii cand mi-a spus ca, ce am altceva mai bun de facut? Sa pun mana sa ma ocup de copii si sa las plimbarile (mi-am permis sa plec 2 zile la munte, cu un grup de colegi de servici). Nu eu trebuie sa ma calmez, ci el. Credeam ca daca s-a insurat o sa se potoleasca si o sa ma scuteasca de umilintele si jignirile lui. Eu am apucat pe un alt drum al vietii, si chiar imi este bine. anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy