vise de femeie adevar ori fictiune?

[gabriella1]

nu e chestia cu sita si cuiul? Gabriela "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

[qsar]

Citat:

citat din mesajul lui espiritu fluturasii se transforma in molii...

Ba nu, monserule! Daca nu cumva ai descoperit matale intre timp fo minune a geneticii de poti preschimba lupu-n sacal... Car'vasazica ca (sic!) daca simti molii insemneaza ca molii au fost de la bun inceput. Pffff! "Barbatii"... [cafea]

---

Honi soit qui mal y pense...

[Rufus]

i.xel, nimic nou sub soare. Si mie imi placea un post de radio in trecut...am schimbat unda, ascult altceva. Dar macar eu am un motiv, am imbatranit. La tine care-i baiul? [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[i.xell]

buna din nou in primul rand multumesc pt raspunsuri si in al doilea rand imi cer scuze ca "am disparut".........am acces la net limitat. mai multe detalii referitor la intrebarea mea: imi cunosc sotul de 8 ani si ceva, o relatie si cu bune si cu rele ca toate celelalte presupun, dar in ultimul timp observ o schimbare, exact cum se exprima cineva aici, fluturasii au cam disparut........... in tot acest timp ne-am schimbat amandoi, posibil unul mai mult, altul mai putin, dar nu e ca "atunci"; sunt doar vise faptul ca fericirea dureaza o viata, sunt doar vise sa crezi ca totul va fi mai mult roz? vad cupluri pe strada care au o varsta respectabila si inca se tin de mana.....si nu de batraneti :))) ei cum au reusit?

[kariguld]

da mai, dragilor, voi nu stiati??? anumiti fluturi se transforma in molii...doar unii....restul....care cum le e menirea!!! i.xell cred ca s-a metamorfozat....(e doar o gluma, credeti-ma!)[biz] IO, dimpotriva, acord mai multa atentie sotului, mult mai multa ca la inceput...cat despre fluturi...la noi s-au transformat in iubire, fluturii sunt doar in perioada de indragostire.... Kari

[kariguld]

i.xell, fericirea se construieste de ambele parti! in prima faza, adaptare, apoi intelegere, implicare, toleranta, toate astea combinate cu respect, comunicare. cand apare orice mica problema, neantelegere, discutata imediat, rezolvata, tratata. fericirea nu se obtine usor, nu trebuie numai unul sa o dea si celalalt sa o primeasca... casnicia e ca o constructie, depinde ce ai pus la temelie....ai sapat adanc si ai zidit o temelie trainica, atunci poti construi un zgarie-nori deasupra, caci nu se va prabusi....n-ai pus o temelie adanca ci nmai niste lemne uscate...doar o coliba e tot ce poti construi deasupra! din cele doua constructii? care ti se pare mai trainica? mie, zgarie-norul, imi pare solid si de durata! visele pot deveni realitate, ele sunt posibile, doar celor indrazneti, curajosi , luptatori, care nu se tem de riscuri, de valuri, de furtuni...care merg doar INAINTE!!!! Kari

[ileanna]

bai da' ce primire i-ati facut fetei ... superiorilor ... ca sa nu mai zic ca a fost suficient sa inceapa unu' si tat norodu' dupi iel. mirobolant mama [mamica]gandacelului Vladut [copil], 08.07.08 http://community.webshots.com/user/my_margaret

[Alex2]

Citat:

[i] ca sa nu mai zic ca a fost suficient sa inceapa unu' si tat norodu' dupi iel.

E, da, asa-i de obicei. Anyway... Fluturasii trec, e bine ca au tinut 8 ani, e bine ca ati depasit pragul acela considerat critic (intre 6 si 7 ani), multi nu-l depasesc. Deci... omul se schimba, relatia se schimba. Ce conteaza e schimabrea sa fie una buna. Se spune ca iubirea se transforma in obisnuinta, dar nu acel gen de obisnuinta care il simti pt sef, vecin sau catel. E un gen de obisnuita care da dependenta si care te face sa iti faci griji, sa tresari, sa simti lipsa. Crede-ma, nici batraneii aia nu mai simt fiori si fluturasi in stomac. dar nici molii. dar ei stiu ca viata le e facuta sa fie impreuna pana la moarte, ei stiu ca atunci cand partenerul le este multumit si satisfacut, si ei sunt la randul lor multumiit. Ei, si erau alte vremuri. Eu unul suspin ca nu m-am nascut mai devreme. Omul se casatorea cu ideea ca e cu cel cu care se casatoreste toata viata. Si luptau dom-le sa mearga relatia asta. Acum degeaba atatea carti, atatia consilieri, ca tot avocatii o duc bine, divorturile sunt la mare trecere. Nu-mi convine ceva, hop, divortez. Inainte nu era asa, inainte prima data incercai, luptai, faceai tot ce-ti era cu putinta, si nu pot face eu statistica, erau sau nu mai fericiti oamenii. ca de vazut vad ca totusi ii invidiem. Dupa 8 ani va stiti asa bine, de ce nu folositi acesta in avantajul vostru. probabil ca atunci cand te atinge nu te mai trec asa fiori. Probabil asa simte si el. Dar ti-ai imagina sa te atinga altul? De ce nu te folosesti de ce stii ca-i place, sa ii atragi atentia si sa-l faci fericit. daca ai sa reusesti se va simti atat de recunoscator incat va dori sa fi si tu fericita. Obisnuinta este dusmanul relatiei, dar numai daca o lasi sa acapareze cu totul conducerea. dar obisnuinta poate deveni dulce, daca stii cum s-o conduci. Alexandru, tati de copil perfect [url="http://bd.lilypie.com/Cb1dp3.png"]Vine bebe2[/url] ______________________ Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

[balanta]

i.xell, cuplurile care le vezi la varste respectabile tinandu-se de mana, sunt in primul rand alta generatie,au si ele povestile lor in spate si au ajuns la varsta la care boala si singuratatea e principala preocupare. Atunci familia avea un statut si acum altul. Cand biologic ne indreptam spre o alta etapa,activitatea sexuala,cea care da batai de cap oamenilor si celor de pe acest forum(dupa cum vezi s-a dovedit ca e cel mai important lucru fidelitatea conjugala,mai importanta decat caracterul omului)deci dupa ce din acest punct de vedere se linistesc framantarile interioare e mai mult ca sigur ca nu vei mai avea vise de femeie. Da, din pacate sunt vise de femeie.Dar depinde de femeie.In general sunt femei si femei. Depinde in ce categorie te situezi. Si mie mi-a placut sa cred si sa am ca reper acele cupluri, dar am dat "buzna" in sufletul tuturor cuplurilor din jurul meu care au acest statut si am avut curajul sa le pun direct problema in fata. Toate au trecut prin tulburari si toate au avut o infidelitate conjugala la mijloc, dar despre care multa lume nu a stiut, nici macar copiii lor. Si uite ca mi s-a spulberat mitul.Or fi nu zic nu, dar eu nu am avut onoarea sa le cunosc.

[try]

Pai cred ca depinde foarte mult cum definesti de fapt fericirea, ce intelege fiecare prin fericire. Daca fericire inseamna sa simti fluturasi tot timpul in stomac, n-are cum sa fie vesnica. Daca fericirea in ochii cuiva se contopeste cu multumirea de sine cand se uita in spate si vede prin ce-a trecut si ce-a realizat, atunci normal ca avem alte sanse la fericire. Fericirea inseamna pt unii doar prezenta continua a dragostei in viatza lor, pt unii inseamna o familie linistita si o situatie stabila. Cred ca nu poti defini fericirea identic pt toata lumea. Fiecare isi fixeaza propriile repere care, odata atinse, il fac sa se autoperceapa ca fiind fericit. Deci va trebui singura sa meditezi la ceea ce inseamna fericire pt tine. Si posibil ca dupa ceva timp de gandire sa ajungi la concluzia ca fericirea de fapt nu e chiar ceea ce instinctiv crezi acum. Nici viatza si casatoria mea nu s-au suprapus filmului derulat de mine-n cap la 14 ani sau la 18 sau 25. Si probabil ca naivitatea adolescentei si tineretii ne face sa ne batem visele in cuie. Si nu ne lasa sa fim deschisi oricarui scenariu posibil in viatza noastra. Am constatat inaintand in viatza ca e mai greu decat mi-am imaginat, ca dragostea singura nu e de ajuns, dar ca poate fi ingredientul cel mai important intr-o relatie. Am invatat ca un om nu-l poti cunoste pe deplin intr-un an, sa zicem. Eu si acum dupa 15 ani cu sotul meu (8 de casnicie) tot descopar chestii noi care nu le-am stiut despre el sau abia acum inteleg anumite chestii pe care mintea mea nu le putea pricepe acum 5 sau 10 ani, de ex. Fericirea presupune o continua explorare a ta insati si a celui de langa tine, presupune o continua reflexie la toate cate le consideri importante in viatza ta. Si cand simti ca ceva umbreste cerul asta al fericirii, atunci trebuie sa faci ceva sa schimbi situatia si prima data incepi cu tine insati. Nu poti sta pe spate, tolanit la soare, sa astepti sa se rezolve de la sine pt ca asta ar insemna ca altcineva sau altceva te face fericit. Am ajuns la concluzia ca noi singuri ne facem fericiti sau nefericiti in viata, prin ceea ce suntem si facem. Iar legat de fluturasi, aia nu pot tine o vesnicie, nu cred ca poate exista asa ceva. Dar indiciul ca mergi in directia buna e daca, atunci cand pierzi fluturasii, castigi altceva in schimb: un partener de incredere, o forma de iubire care o percepi mai presus de toti fluturasii din lume. Eu am ajuns la un stadiu acum cand ma uit la omul de langa mine si imi dau seama ca nu ma mai poate separa nimic si nimeni de el, am un sentiment ca atunci cand te gandesti la o relatie de sange: e o relatie indestructibila, nu o pot renega oricat as incerca si orice s-ar intampla intre noi. Asta e ceea ce gandesc acum, Dumnezeu stie cum voi/vom evolua peste 10 ani. N-am ajuns usor la o astfel de concluzie, ci cu multe framantari, analizari, intoarceri de pe-o parte pe alta, dupa hopuri si diverse situatii carora a trebuit sa le fac fatza. Dar asta e acum starea care ma caracterizeaza. Nu merge totul bine-n viatza mea (ar fi si culmea), insa ma consider o persoana fericita. Nu pot spune nici ca-s o persoana care ma multumesc cu putin (depinde de situatie). Cred ca sentimentul de fericire e cu atat mai mare cu cat efortul pe care-l facem sa ajungem acolo e mai mare. Cand nu lupti pt nimic si totul vine de la sine, pica din cer, probabil ca e mai greu sa simti acea stare de fericire (dar asta e perceptia mea pornita de la ceea ce inteleg eu prin fericire acum). De-a lungul timpului nu m-am simtit tot timpul fericita, am avut si perioade cand am fost f nefericita, insa ceva tot timpul m-a indemnat sa ajung la acea stare de fericire, am luptat mereu pt ea, am zabovit mereu si mi-am analizat situatia ca sa pot decide cat mai bine incotro trebuie sa ma indrept ca sa ajung sa fiu fericita in viatza. Iar odata ce-ai simtit ca esti fericit nu e musai sa ramai asa pt tot restul vietii. Fericirea e relativa si sufera si ea modificari in timp. Daca la 20 de ani fericirea insemna ceva, la 30 inseamna altceva, iar la 60 cu siguranta inseamna altceva, iar noi trebuie sa tinem pasul cu aceste schimbari. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"