Va rugam, nu-i mai credeti!

[Fomalhauti]

Acest subiect se adreseaza amantelor. M-am gandit sa il deschid fiindca am tot citit "eu citesc de mult pe forumul acesta dar acum m-am hotarat sa scriu..." Deci, citeste multa lume. Si inteleg ca, mai ales aici, citesc si multe amante. Eu m-am dezlantuit tare de tot la unul din subiectele cu amante (mai exact, deschis de amante). Si ce aflu azi? Ca o buna prietena de-a mea are o relatie cu un barbat insurat care "urmeaza sa divorteze". Si iata ca, dintr-o data nu mai sunt asa inversunata. Stiu, voi veti fi, pai, multe se gandesc ca ar putea fi barbatul lor. Dar eu o cunosc pe ea. Pe el, nu am avut "cinstea si placerea" si sper sa nici nu o am, desi, daca vin impreuna la mine in vizita.....Ce fac? Dar deocamdata nu se pune problema...Ideea e ca ea chiar este fata buna. A divortat dupa o casnicie de mai multi ani cu....cum sa va zic...genul acela, masculul superior care trebuie hranit la ora fixa, e obosit dupa munca si trebuie menajat, masculul nu spala vase, nu face curat, nu schimba copiii....Ea, fata fina, desteapta (pe cuvant!), educata, arata bine, se epileaza la timp(!!!!), gateste bunatati....si chiar vrea o familie. Dragele noastre amante, va rugam nu mai credeti totul! Sigur, exista casnicii cu probleme. Exista casnicii care se termina. Dar...Haideti sa rationam impreuna. Sa presupunem ca o casnicie "scartaie". Si barbatul isi pune problema divortului. Sau poate si-o pune femeia si barbatul stie. Care e "rolul" amantei? Pai, ea e un fel de "manta de vreme rea", "pentru orice eventualitate" - daca se destrama casatoria, barbatul are alta partenera de sex, eventual un domiciliu asigurat....Va convine aceasta pozitie? De ce? Pe lumea asta e plin de barbati, unii care nu au fost casatoriti, altii care sunt gata divortati - de ce v-ati arunca la o prada nesigura? Fiindca, vedeti voi, faptul ca "se pune problema divortului" nu va duce neaparat la divort. Sau poate va duce la divort peste un an sau doi sau cinci. Si poate intre timp, in viata barbatului apare o a treia sau o a saptea... Ce inseamna cand un barbat spune "urmeaza sa divortez"? Cand? Pai, cred ca la tribunal e deschis de luni pana vineri, de dimineata pana dupa-amiaza. Daca barbatul, amantul, e hotarat sa divorteze, depune o cerere si se muta la amanta. Daca nu face asta inseamna ca "POATE urmeaza sa divorteze". Poate, nu. De ce ati accepta o asemenea situatie? Ce justificare aveti? Are copii? Pai, copii va avea si peste o luna si peste 5 ani....Nu stie cum sa-i spuna sotiei? Si daca nu gaseste calea in urmatorii 10 ani? Cred ca si amantele si sotiile sufera din aceasta situatie...In timp ce multi masculi (ca domni nu pot sa-i numesc) se simt perfect: pe de o parte sex si "intelegere" si "lugu-lugu ce frumos si destept esti", pe de alta parte mancarica buna, camasi calcate si "tati, te iubesc". Sper ca nu citesc prea multi barbati, ca le vine cheful de o asemenea situatie. Putina solidaritate feminina, va rog! Pentru toata lumea (adica pentru toate femeile!) "Divortezi sau nu divortezi? Acum!" "Cu mine sau cu ea? Acum!" Mai e si situatia in care el "nu poate" divorta din numeroase motive. Tot nu pricep. Situatia de amanta a unui barbat care "nu poate" sa divorteze mi se pare de-a dreptul ingrata. Fiindca nu exista "nu poate"; "nu pot" inseamna "nu vreau, exista ceva mai important decat iubirea (sau sexul) noastra (nostru)". Poate sunt copiii. Si asta ce inseamna? Ca, in calitate de amanta, vei petrece singura sarbatorile importante, concediile lui nu-ti vor apartine...De ce? Exista, repet, mii, sute de mii, milioane de barbati gata divortati. Sau poate sunt banii, casa. Chiar poate accepta o femeie ca este mai putin importanta decat o casa? De fapt, chiar sunt convinsa ca multe amante sunt duse cu vorba luni si ani si raman si singure pana la urma....Dar nu merita? Si acum nu ma refer la faptul ca "asa le trebuie daca se dau la barbati insurati" ci la faptul ca "asa le trebuie daca cred tot ce li se spune". Si, chiar, cand ma gandesc la prietena mea, mi se face mila...

[mihaela_80]

A, dar eu nici nu cred ca amantele ii cred vreodata pe barbati cand spun astfel de baliverne (mai putin partea cu sotia e o scorpie). eu cred ca ele stiu foarte bine de la inceput cum sta treaba si privesc un eventual divort ca pe o rasplata neasteptata, nu ca pe ceva iminent. Am cunoscut si eu cateva, mai ales din generatia parintilor nostri, si stiu cam cum au evoluat povestile lor. Erau resemnate. In plus, ele nu se credeau superfemei, cum s-a scris pe aici, ci sufereau de lipsa de incredere in sine si mai aveau si probleme financiare. Imi pare rau pentru prietena ta, dar nu cred ca e chiar asa desteapta cum ti se pare tie. Adica la cum inteleg eu termenul de inteligent, calitatea asta e incompatibila cu amantlicul, si invers proportionala cu durata lui, clar.

[marius]

Uite eu nu as fi asa de sigur. Sunt relatii familiale esuate si nedesfacute legal. Din varii motive. Sunt atat barbati cat si femei avand statutul legal de sotie respectiv sot care isi doresc si uneori chiar intalnesc un altul - o alta si care intalnire se poate sa se transforme intr-o noua relatie. Ce este sigur? Nimic. Doar sperante de mai bine. Mai mult decat atat, de multe ori (din cate am citit) cei care ajung la noi relatii sunt mult mai precauti pentru ca au deja stigmatul unui esec personal. Si nu isi mai doresc inca unul si inca unul. Femeile sunt se pare mult mult mai precaute decat barbatii. Si inca ceva un amant sau o amanta nu inseamna neaparat sexul de la noapte. Eroare. Nici barbatii nu sunt masini de facut sex orisicat ar placea unora sa creada asta (nu de alta dar vad extrem de des scoasa la iveala relatia barbat=sex sau mai ales barbat=sex). Mai deunazi cineva se intreba daca nu cumva penisul unui baiat de 11 ani nu e prea mic si daca nu cumva ar terbui administrat testosteron sa-i creasca nu de alta dar asa i se parea si sa nu devina baiatul complexat mai incolo. Nu era un barbat persoana care isi punea aceasta problema. Si nici celelalte persoane care spuneau "whau trebuie sa vezi un medic si (oricum altul)" si m-a incercat asa un sentiment de amaraciune incercand sa mi-l inchipui pe bietul baiat de 11 ani umilit in fata unei mame cu pensiul scos la masurat in fata unui medic pentru ca mamei lui asa i se parea ca e pensiul cam mic pentru varsta lui. Curios ca nici o femeie nu a avut vreo pozitie orisicat de mica de a nominaliza ceva de genul: "eu cred ca la varsta de 11 ani penisul ar trebui sa fie de urmatoarea dimensiune(... cm) pentru a nu mai face afirmatii ca este prea mic." Nimeni! Insa a afirma ca e cam mic, ca trebuie vazut alt medic ooooo asta da.... in ce baza... nimeni nimic. Asa ca m-am oprit. Pe de alta parte titlul poate la fel de bine sa fie " Va rugam nu le mai credeti" Macar din spirit de fair play! Nu? [url="www.marius.rdsor.ro"]Pagina familiei[/url] / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=9dxvZ8UCZag"]Video[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[mihaela_80]

Eu nu vad nici un motiv pentru care doi oameni raman casatoriti dupa ce au cazut de comun acord ca relatia e esuata. Cel mult interese financiare, dar de asa ceva m-as feri. Marius, vad ca te-a suparat tare postarea cu baiatul de 11 ani, te-am citit la mai multe subiecte. Sa stii ca pe la 13 ani si mama mea ma tot chestiona ce si cum, pt ca nu ma dezvoltasem la fel ca sora mea, si isi facea probleme, si era si la ea vorba de mers la doctor. Nu cred ca ingrijorarile mamei respective au legatura cu sexul copilului, ci cu pubertatea in sine si evolutia ei normala sau nu.

[marius]

Daca am fi discutat de un baiat (pustan) macar la 14 ani as fi fost mai atent pentru ca putea fi vorba de un copil la care ar putea fi vorba de pubertate ca si etapa a dezvoltarii lui. Insa stiu cu precizie cum arata un copil de 11 ani (baiat) iesit din scoala generala deci undeva prin clasa a V-a nu nicicum vazandu-l in mintea mea nu pot sa mi-l inchipui cu vreo problema de acest gen cu ipoteze de administrare de testosteron (unde!!! in corpul unui copil de 11 ani?) ca sa ii creasca penisul? Pt ca are 4-5 cm? La 11 ani? Recunosc ca m-am revoltat. [url="www.marius.rdsor.ro"]Pagina familiei[/url] / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=9dxvZ8UCZag"]Video[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[adi_dalma]

Folmahauti [flo]. Tot ce ai scris este adevarat...Nimeni nu este fericit intr un 'triunghi' amoros. Categoric. Stiu un caz al unei amice de a mea ce a facut (bine pe naiba) sa se indragosteasca si sa se incurce cu un tip insurat (din gasca).Cu o sotie nebuna, gata sa se sinucida (si tot ce mai stim) Rezultatul?! Ea, de la superba varsta de 25-27 de ani il asteapta...Pe la 30 si un pic au 'rupt 'relatia. Apoi el a divortat (pe bune chiar daca nu mai erau amanti) si a venit la ea in genunchi. Eh...au incercat (pe la 35 de ani) sa stea impreuna///rezultatul...nu s au suportat asa...Ea nu mai era asa de dulce ..devenise egoista urh el prea tipicar si plictisitor... Au tanjiot efectiv unul dupa altul cel putin 10 ani si s a demonstrat ca...nu se suporta 'prea aproape' Acum el e aprent singur iar ea e cu alt tip . In tot timpul asta...ea era singura la petreceri...in concedii samd. E o tipa care mie mi a placut ,ereu s as fi vrut mai mult pt ea...alta viata. Ce sa mai nicicum nu e bine. Eu zic ca ce e al omului e pus de o parte/....Sa ne fereasca Dzeu sa asteptam, sa incepem sa mintim si alte cele. Eu una ii multumesc lui Dzeu ca am o relatie 'la lumina; Asa a fost mereu...fara complicatii... asa e bine...asa e idealul...si ma rog si pt copilul meu sa il gfaseasca pe EL si sa decurga totul natural, firesc si fara prea mmari batai de cap... Ceea ce va doresc si voua... ag

[balanta]

Formalhauti, asa cum spunea si Marius, nu toate amantele isi pun problema "divortului". Eu daca as avea un amant, si-ti spun cu mana pe inima, ca sunt indreptatatita sa-l am, nu l-as vrea divortat,nu as vrea sa ma mai recasatoresc a treia oara chiar daca l-as iubi, nu ma intereseaza sarbatorile, nu ma intereseaza concediile( nu le mai am de cinci ani) si nu m-ar interesa o "prada" si nici sa ingrijesc un alt barbat. Chiar nu e obligatoriu sa te gandesti la un barbat strict din punctul de vedere al unei casnicii.Te poti gandi la el doar ca la un barbat si sa-l iubesti sau sa te iubeasca atat cat se poate. Nu toate casniciile sunt perfecte si nu tot timpul faci hocus-pocus, divortez ca nu sunt fericit.Am mai postat eu o data, sunt situatii si situatii. De ce toata lumea crede oare ca o femeie care se transforma in amanta sau un barbat care se transforma in amant doreste destramarea casniciei celuilalt? Ba eu stiu situatii cand amanta, financiar superioara fiind amantului, ea l-a sprijinit , chiar si politic si l-a sustinut si familia nu a avut decat de castigat si nu de pierdut.Sunt situatii cand poate "domnii"ar dori o sotie ca amanta , dar uite ca ea nu il vrea ca sot.

[Annie80]

frumos ar fi ei sa nu minta sau si mai frumos sa nu mai existe relatii de astea , dar nu stiu cu ce ii face mai barbati ca ei mint, caci ele saracele, o sa-i creada, si chiar o sa le planga de mila la cat de "nefericiti" sunt. Eu una n-am avut asemenea probleme, dar i-am spus lu al meu sot in caz ca, daca isi gaseste alta, mai dasteapta, frumoasa etc sa ma anunte si pe mine sa nu mai obosesc sai spal, calc, sa nu mai gatesc pt 3 , caci e pacat sa arunci mancarea la gunoi, sa-mi spuna in fata" mai, sorry imi zboara gandurile la alta si nu mai pot fara ea" ca sa-mi pot vedea mai departe de viata mea, sa nu-mi omor neuronii, cu "vai, pe unde o fi, ce-o fi patit" etc. Eu l-am asigurat ca n-o sa-i scot ochii, sau s-o permantez pe tipa ------------------------ Someone's pleasure is another's pain! Alergic at stupidity.

[Clara30]

Off-topic: Imi pare rau ca va deranjez si la acest subiect insa doream sa postez un ultim mesaj pe topicul unde am suparat atata lume, care este inchis... In lipsa altei alternative (mesajele private catre moderatori fiind si ele inchise), cer permisiunea sa postez aici urmatorul mesaj, eventual cu rugamintea de a fi mutat de moderatori la topicul in cauza, ca o ultima postare: Doamnelor, Pentru ultima oara solicit dreptul la replica (intrucat am lipsit peste weekend). Am inteles foarte bine opiniile voastre si revin - inca o data - cu doua observatii: toata aceasta discutie a alunecat, din start, pe un fagas gresit: eu am devenit automat amanta cuiva .Ceea ce este cu totul neadevarat. Am repetat de nenumarate ori ca in momentul cand eu si acest om ne-am intalnit prima oara fata in fata, ca oameni (fara ca asta sa insemne ca imediat am ajuns si in pat) el era deja separat de sotie, locuiau la 300 km distanta si erau in plin proces de divort. Incognito, tu ai facut foarte bine diferentierea dintre statutul de amanti si ceea ce am povestit eu. XIO si namaria_cr au explicat cel mai bine ca lucrurile acestea se pot intampla oricui. "Nisipul miscator" din toata povestea noastra, cum spunea Incognito, vine sa completeze puzzle-ul tocmai acolo unde se termina ratiunea si intervin sentimentele, dar mai ales slabiciunile umane. De ce nu l-am ajutat sa-si refaca familia? Din doua simple motive: cel rational, care dupa cateva luni de discutii mi-a relevat destul de clar ca relatia lor e cu totul compromisa si acest barbat nu mai suporta, sau cel putin nu mai doreste convietuirea cu sotia sa (fara sa-si doreasca neaparat sa fie cu altcineva), iar al doilea motiv - cel emotional - a venit exact in momentul in care noi doi am descoperit ca avem o sumedenie de lucruri in comun, moment in care am simtit ca m-am implicat emotional in povestea lui si ca din acel moment lucrurile nu mai puteau continua la modul platonic. Ne-am indragostit, "virtual" e adevarat, la o varsta deloc tarzie ca sa-ti mai dai o sansa la fericire. Am devenit iubiti dupa divortul lui, n-am fost amanti niciodata. Incognito, in nici un caz intentia mea n-a fost ca la cei 27 de ani ai mei de atunci, sa-mi leg viata de un barbat casatorit, cu doi copii mici, aflat la 800 km distanta, intr-o situatie financiara si familiara destul de urata etc. Aveam o viata frumoasa alaturi de familia mea, aveam o cariera, un job bun, satisfactii profesionale, relatia mea de atunci era sfarsita dar nu facusem un capat de lume si eram sigura ca viata imi va da o alta sansa oricand... de ce mi-as fi dorit in mod intentionat sa ma "complic" cu el?! Marius, intradevarul titlul topicului a fost prost ales si asta mi-a devenit evident in primul rand mie, pe parcursul acestor discutii... Putea, la fel de bine (sau prost) sa se numeasca: "Cat de bine iti cunosti sotul?" sau "Este sotul prietenul tau?" etc... intrebarea era doar o invitatie directa la dialog, iar titlul ales a fost tocmai pentru a atrage in discutie "anumite" doamne... Intentia mea era sa discut cu o anumita categorie de femei, acelea care au avut probleme in casnicie si au pastrat o serie de frustrari vis-a-vis de sot, pentru a le arata ca sunt situatii in care adevarul poate avea alta nuanta decat ceea ce ele "stiu sigur" ca s-a intamplat. Speram ca povestea mea sa ajute, macar o persoana de aici, sa se elibereze de sentimentele negative acumulate sau macar sa-si ridice o serie de noi intrebari. Au sarit insa, sa ma combata la un mod cu totul deplasat, toate femeile casatorite, fericite, cu o familie de Doamne-ajuta, care voiau sa-mi arate ele mie ca nu e asa si ca pe ele nu le-au lasat (inca) barbatii. Foarte bine! Am spus eu ca toti barbatii isi lasa familiile? Am spus eu ca nu exista familii frumoase si fericite, cum ne dorim cu totii?! Nu. Am spus doar ca sunt femei care, atuncic and devin mame, uita sa mai fie femei pentru sotii lor - si aici n-am facut referire la gatit (vezi obsesia colectiva pentru mirosul de ceapa), spalat, calcat, epilarea mustatii sau "slugarit" pentru familie, ci la ceea ce tine un cuplu impreuna - liantul dintre dragostea nebuna de la inceput si convietuirea ulterioara: atasamentul, comunicarea, relationarea personala cu partenerul. Mie imi pare ca am "lovit" exact unde trebuie, insa am dat numai de picioare de lemn, adica tocmai acolo unde trebuia sa ajunga mesajul meu m-am lovit de cea mai crasa ignoranta si inversunare de a nu asculta nimic ce contravine propriilor lor opinii. Am marele regret ca am gasit mult mai putina deschidere la dialog decat ma asteptam, insa era previzibil, uitandu-ma in urma la reactiile de pe alte topicuri pe care le-am urmarit. Genul acesta de femei, care te combat copilareste, cu argumente exagerate, distorsionate, nuantate dupa propriul lor interes, sunt tocmai femeile care au atat de putine de la viata , incat cuvintele mele referitoare la dragoste, afectiune, prietenie, intimitate cu partenerul sunt simple utopii (ironizarea continua a cafelei baute duminica dimineata alaturi de partener, in balcon)... Mai mult de atat, reprezinta un grotesc greu de imaginat: "Cum?! Sa trebuiasca sa fiu si mai mult decat menajera si mama de copii pentru sotul meu?! Da' ce, nu-i destul cate fac pentru el?! Vine mie sa-mi zica o "amanta" ca relatia cu barbatul trebuie sa insemne mai mult decat simpla convietuire si rezolvare a problemelor cotidiene?! Pe naiba, o sa vada ea in cativa ani!" A le vorbi acestor femei despre altceva este o pierdere de vreme inutila, pentru ca sunt notiuni straine de intelectul lor afectiv, pe care ele nu le pot asimila. E ca si cum as incerca sa le fac sa-si depaseasca conditia, in contextul in care ele fac eforturi enorme (dupa cum chiar ele au afirmat) de a convietui cu sotii lor, de a le oferi copii, masa si casa - ceea ce e "indeajuns" pentru o casnicie. Aceste doamne sunt insa fericite cu putinul lor, la fel cum eu sunt fericita cu putinul meu. Hannen spunea ca "dupa parerea doamnei cam toate ar trebui sa fim parasite de soti." Dimpotriva! Spuneam ca niciuneia n-ar trebui sa i se intample acest lucru, atata vreme cat casnicia inseamna mai mult decat o suma de activitati domestice. Spuneam ca celor carora li s-a intamplat ar trebui poate sa-si faca o "revizie a motorului", adica sa analizeze daca ceea ce reprezinta ele ca femei este suficient ca sa faca un barbat fericit. Si nu, nu este doar obligatia noastra sa facem eforturi si compromisuri, este doar jumatatea unei masuri care face intregul a doi oameni fericiti. N-am luat in discutie aportul barbatilor la acest intreg, doream sa discut despre ceea ce noi, ca femei, putem oferi. Dar este incredibil cum toate femeile care s-au simtit mirosind a ceapa (desi eu n-am spus nimic despre asta) au sarit sa se apere, atacandu-ma cu toate fortele, iar toate femeile "urate" (indiferent ce inseamna asta pentru ele) eu concluzionat ca eu la asta m-am referit (cand, din nou, nu facusem asa o afirmatie). Titlul era doar o intrebare vis-a-vis de variile motive pentru care o femeie poate fi parasita. Telenovela mea, "gretoasa si proasta", buna de spus bunicilor si soacrelor, este totusi o poveste de viata, care se intampla si la case mai mici, si la case mai mari. Si este o dovada de incostienta si de vanitate nemarginita sa presupunem ca "mie sigur nu mi se poate intampla!". Sa dea Dumnezeu sa se intampla cat mai rar, dar pana atunci - atata vreme cat oriunde in jur se intampla - nu e cu nimic exclus ca "nenorocirea" sa loveasca si in familii aparent solide. Si de ce? Pentru ca putinul pe care-l putem face, INTROSPECTIA, pentru a analiza periodic cum merg lucrurile intre noi si parteneri, este dat la o parte in detrimentul unor activitati care ne ocupa tot timpul cotidian si nu ne lasa decat sa cadem frante la lasarea serii?! Nu cred, sincer. Exista mai mult de atat. Pentru cine doreste mai mult. Exista IUBIRE sub toate formele sale. Intrucat peste weekend topicul a fost din nou inchis, nu-mi ramane decat sa ma scuz inca o data pentru limbajul dur si pentru afirmatiile si mai dure, care insa nu au vizat pe nimeni in particular. Injuriile, deci, nu se adreseaza nimanui; AM GENERALIZAT tocmai pentru ca era o discutie generala - din punctul meu de vedere. Scopul discutiei a fost insa total denaturat, prin continua interpretare gresita a cuvintelor mele, prin atacuri, injurii si jigniri directe, prin speculatii si scenarii cu totul denaturare, prin judecati de valoare, presupuneri nefondate, exagerari etc. De aceea este foarte bine ca topicul a fost inchis. Va urez tuturor FERICIRE.

[irbo]

Clara desi nu aici ar trebui sa iti raspund iti spun parerea mea de femeia inca casatorita: DA sunt de acord cu tine, ca in afara de gatit, spalat, etc... trebuie sa stii sa ramai si femeie, amanta in casnicie, sunt de acord cu IDEEA dar nu cu modul in care ai expus-o. Daca nu ai fi inceput sa vorbesti urat despre ex sotie, copii si asa mai departe atunci ai fi avut parte de o discutie civilizata. insa modul in care ai expus problema a fost execrabil. atata tot.