Eu nu am putut intelege cum e posibil?

[incognito]

De o vreme parca as fi facut contract cu situatiile surpriza in viata mea.De-a dreptul sint nauca de tot ceea ce mi se intimpla. Ieri am primit un telefon de la cea mai buna prietena din liceu,psiholog de profesie-Stii,vin la parinti.Raminem citeva zile si vreau sa te vad. Bun,zis si facut.Chiar nu ne-am mai intilnit de la Craciunul din urma cu trei ani.M-am bucurat tare mult. Impreuna cu sotul ei si cei doi copii au intrat pe usa intocmai ca niste prieteni adevarati-relaxati ca si cum ne-am fi despartit ieri.Am stat la o friptura,un pahar cu vin,ne-am povestit una-alta,ce am mai facut...diverse.Prietena mea,ii voi spune A,intr-un moment de fabricare a cafelei-Stii,am inteles ca diseara lucrezi,vreau sa vin la tine la serviciu,trebuie neaparat sa discutam.Te rog,nu te arata surprinsa,sotul meu nu trebuie sa stie. A petrecut intreaga noapte cu mine,in garda.Parea neschimbata,linistita,impacata ori... Pe scurt,casnicia ei mersese tare prost in ultimii ani-violente verbale ce-i drept de care nu credeam ca este capabil sotul ei,indiferenta,absente...-Doamne,parca vorbea despre mine.(ea nu cunoaste problemele mele in totalitate,tocmai pentru ca am fost foarte apropiate nu am indraznit sa apelez la ea pentru consiliere psihologica).A cunoscut pe altcineva.Din ceea ce mi-a povestit am tras concluzia ca depasea statutul de aventura ori relatie pur sexuala.Categoric era mai mult-Este barbatul pe care mi l-as fi dorit alaturi,este ceea ce mi se potriveste,linga el ma simt intreaga,e...e altceva decit am trait poina acum in viata asta.-Nu-mi venea sa cred ce aud!!!Prima mea reactie a fost de a-i spune sa aiba mare grija si m-a asigurat ca are,il iubeste si pe sotul ei in alt mod,dar il iubeste.In plus si el este casatorit,are copiii... Am ramas blocata in cuvintele ei,mai ales ca ceea ce o framinta cel mai tare mi-a marturisit abia la final.La modul cel mai sincer,privindu-ma tinta in ochi,cu tot curajul din lume cred,tinindu-si miinile impreunate ca la rugaciune mi-a spus ca-si doreste sa aiba un copil cu el.Simte ca are nevoie de asta.Ca abia atunci ar putea parasi relatia si si-ar putea vedea de ale ei.Ca nu vrea sa strice nimic,nici casnicia ei nici pe a lui,vrea numai copilul pe care sa-l creasca alaturi de cei doi pe care ii are in familia pe care o formeaza acum.Asta ar insemna sa strecoare copilasul acela in viata asta printr-o mare minciuna,in sensul ca ar sustine ca este al sotului ei...dar in definitiv,ce face rau?Aduce o viata.O viata pe care ea o doreste cu disperare.Si neaparat cu acel barbat.Ca ea asta simte ca trebuie sa faca,ca nu mai poate fi om intreg daca nu duce la capat lucrul acesta,ca... Doamne!Am ramas muta.Chiar nu am stiut cum sa reactionez,ce sa ii spun... Eu nu cunosc,nu am trecut prin asa ceva.Asa cum marturiseam deunazi in alt subiect,eu stiu numai sa-ti doresti sa fii mama-ipostaza pe care a recunoscut ca o cunoaste si ea,nu si sa-ti doresti sa fii mama copilului unui o anumit barbat.Mi-a plins in brate intocmai ca un copil.Am intrebat-o daca nu cumva e numai un capriciu si m-a asigurat ca nu,ea chiar simte dorinta aceasta cu disperare,aceea de a fi mama copilului celuilalt barbat... Drept va spun,eu nu am putut intelege cum e posibil. A plecat dimineata,mai usurata sufleteste ca a reusit sa vorbeasca cu mine despre aceasta. Ma tot gindesc la ea.Nu stiu ce sa-i spun...Oare ce e drept?imi pare atit de complicat...Chiar foarte complicat. Am incercat chiar sa ma pun in locul ei,sa construiesc scenariii...nu prea am reusit. Voi ati trait asemenea situatii de viata?Ori ati avut in preajma? Nu pot sa nu ma gindesc la ea,E prima data cind ma aflu in postura de confident al unei astfel de situatii.Profesionistul,psihologul din ea s-a facut nevazut in situatia asta.E depasit!E numai o femeie care iubeste,cu o capacitate fantastica,pentru ca din punctul meu de vedere cit am vorbit cu ea,ii iubeste pe amindoi barbatii din viata ei,in mod diferit.As vrea sa o pot ajuta dar sincer va spun nu stiu cum pentru ca,chiar daca ma repet,eu nu reusesc sa inteleg cum vine asta. Poate imi veti impartasi din trairile voastre ori experiente personale ori ale unor persoane apropiate... O seara buna, Cu drag, Incognito

[Lemoni]

Wow aici chiar ca ma-i lasat fara cuvinte! Dar mi-am amintit de o colega de liceu care a facut acelasi lucru , nu sunt sigura daca a ales sa faca un copil ori doar s-a intimplat, cert este ca l-a pus pe numele sotului si acesta nu a aflat cat timp eram eu in tara acum numai stiu ce s-a intimplat. Dar ma intreb eu asa cum poti sa traiesti cu minciuna? La ea era tare greu pt ca lucra impreuna cu amantul copilul era leit taicasu, toata lumea la servici stia , ma gandesc ca odata si odata minciuna iese la iveala. La orice dragoste ni se aprind calcaiele si vai numai e nimeni cum e el , oare pt cat timp? Nu a ajuns la casatorie primadata tot din cauza asta. Eu ca o prietena buna i-as spune ori sa divorteze , ori sa termine relatia este mult prea complicata situatia.A si altceva tipuul e de acord cu ce are de gand ori nici macar nu stie intentia ei. Cred ca daca ar afla "barbatul ala perfect" ar fugi imediat din viatza ei! "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel

[Ramona J]

Ii trebuie un psiholog.[:D] The best thing you can do for your children is to love your wife.

[amelie-chan]

Tare complicata situatia...tu ca o prietena buna cei esti ar trebui sa -i spui si sa o faci sa inteleaga ca una este sa-si insele barbatul (treaba ei de ce a facut-o) si cu totul alta este sa-i mai faca un copil cu altu dar pe care sa il puna in carca. Fata de sotu nu e corect si nu e frumos dar si mai necorect este fata de copilul ce vrea sa-l faca...si de copiii pe care ii are deja. Am avut o cunostinta cu astfel de caz si adevarul a iesit la iveala dupa multi ani iar singura care a avut de pierdut a fost ea, plus ca desi o terminase de mult cu adevaratul tata care nu stia de existenta copilului, i-a destramat si lui familia la aflarea adevarului si si-a pierdut si ea familia.Deci adevarul iese la ivela orice ar fi....Dumnezeu nu lasa lucrurile asa...ea (prietena ta) e deja vinovata pt. ca isi insela sotu si daca mai face si un copil chiar ca pune capac la toate. Sper sa-si revina la relitate si sa termine cu gandul asta prostesc si nebunesc...si sa termine si relatia extraconjugala daca chiar se iubeste pe ea, pe sotul si pe copiii pe care ii are. Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.

[XIO]

Sincer , mie mi se pare o prostie. O prostie ca ramane in casnicia aia cu violente verbale , o prostie ca are o alta relatie i ca ramane in continuare in casnicia aia , si o prostie ca vrea sa faca un copil cu celalalt fara sa stie nimeni , sa-l creasca in familia ei , cu violentele verbale si cu tot tacamul. ca sa nu mai pun ca daca afla sotul , amantul , copiii se duce naibii tot. Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[oocristina]

La sotul ei, la iubitul ei, dar mai ales la viitorul copil s-a gindit macar putin? Azvirlim copii pe lumea aceasta, parca le-am face un favor. Nu conteaza decit capriciile noastre ca femei? Uneori ma intreb cum as fi trait eu in familia fetei de 21 de ani dintr-un post anterior. Nebunie! Si eu cred ca am probleme psihice doar pentru ca iubesc prea mult? Cum as fi eu, acum, aflind ca sunt facuta cu alt barbat decit sotul mamei? Ca sunt asa .. o aventura ... un capriciu. Nu stiu ce sa spun. Poate ca ea, psiholoaga, va sti sa vorbeasca cu copilul, sa nu aiba nici o frustrare. Chiar nu stiu. Dar cum le-as privi pe surorile mele? Poate ca le-as iubi si mai mult, dar sigur m-as simti tradata. M-as autoexclude incet, incet. Desigur, toate acestea presupunind ca nu as afla decit dupa adolescenta, spre maturitate. In adolescenta este foarte greu. Nu cred ca este corect. Mai ales fata de copil. Un copil nu este un capriciu, in nici un caz. Daca ar fi ramas accidental insarcinata cu amantul - este amant daca face sex/dragoste cu el si nu este sotul ei - poate ca na, se intimpla, nu stiu. Sa vrea in mod constient sa faca un copil cu el, pe ascuns, nu este corect nici fata de copil, nici fata de sot, si nici fata de amant. Este doar capriciul ei si atit. Egoismul ei suprem in fata tuturor celorlalti implicati. Asta cred.

[Clover]

Sper ca sotul respectivei nu citeste forumuri de femei. Ca sa iti raspund la intrebarea din titlu, e posibil foarte simplu. S-a simtit neglijata, ranita, neiubita. Evidnet ca la un moment dat a cautat in alta parte afectiune si altele. Acum ce poti tu sa faci e sa ii subliniezi ca scenariul asta de vis din capul ei nu e realizabil. Copiii au darul de a semana cu parintii si o sa se termine prost. O sa ramana si fara sot si nu are nici o garantie ca actualul amant o sa isi lase familia lui pentru ea, doi copii vitregi si unul personal. Plus problemele legate de faptul ca acel copil va creste cu un tata si la un moment dat i se va comunica cum ca de fapt e altul. Ai intrebat-o pe prietena ta de ce tocmai ea care stie ce inseamna abuz verbal sta si suporta? Ce face ca desi e psiholog sa isi pastreze dragostea pentru el? Asta-i un caz clasic de cizmar care umbla in picioarele goale. Nu ca ar mai exista cizmari in ziua de azi [:D] If all else fails, look cute.

[Elise]

incognito, eu ii inteleg dorinta de a avea un copil cu barbatul pe care il iubeste - e natural, biologic, asa sintem creati, sa ne "perpetuam" selectiv. Suna cinic, este cinic. Dar dincolo de asta, e viata (intreaga) a unui om care porneste la drum cu o minciuna. Sa se gindeasca la faptul ca exista riscul sa se afle, si sa fie "ratusca cea urita"(diferita) dintre toti cei trei frati. Va avea tot timpul ceva "in minus", sau asta va percepe. Va trece prin probleme de genul " tie ti se cuvine, ca esti copilul meu, tie nu, ca nu esti copilul meu." Pentru un copil, asta e un scenariu crunt. sa se gindeasca la faptul ca acel copil, cu un tata care s-a dovedit violent, si care mai are doi copii ai lui, ar putea trece prin [url="http://www.youtube.com/watch?v=wWu5HLFQCmE"]asa ceva[/url]. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[avmaria]

LAsand la o parte orice alt considerent, pe mine ma "deranjeaza" ca ti-a vorbit tie despre proiectul ei. Si poate tu nu esti singura persoana in tema. Eu una, daca prin absurd as fi in situatia ei, as fi ca mormantul. Nu e vorba de incredere, in mod sigur tu esti o persoana demna de toata increderea - dar daca as dori ca si copilul sa fie crescut de tatal "oficial" si sa nu afle niciodata, nu mi-as asuma nici cel mai infinitezimal risc. NIMENI, absolut nimeni nu ar stii nici macar ca-mi trece asa ceva prin cap. Pe calea pe care a pornit, e clar ca se va afla intr-o buna zi, si de aici la multa suferinta pt toti cei implicati e cale scurta.

[mariamunteanu]

Incognito, intreab-o pe prietena ta daca s-a gandit la situatia in care s-ar afla despre copil. Ar iesi urat pt. toata lumea. Cum s-ar simti copilul celuilalt ? Dar propriii ei copii. Cu siguranta se va afla intr-o zi. Daca acum relatia cu sotul merge prost, este posibil sa se desparta. Vrea sa mai aduca pe lume inca un copil care sa aiba parte de certuri si violente intre parinti ? Totul mi se pare absurd in aceasta poveste. Ca adulti si parinti, ar trebui sa ne infranam pornirile acestea si sa ne concentram mai mult asupra imbunatatirii vietii noastre. Maria