Eu nu am putut intelege cum e posibil?

[ellej]

quote:

---

Originally posted by vikinga
Povestea asta dovedeste ca pina si un psiholog cu acte in regula care prin jobul ei a trebuit sa consilieze atitea persoane, cind a fost pusa ea insasi intr-o situatie de criza a actionat cum i-a dictat sulfetul si mintea, contrar normelor acceptate de societate ori mai bine zis, contrar a ceea ce propovaduia altora prin prisma ocupatiei ei. Mai pe scurt, toata lumea e f sigura de ceea ce ar trebui altii sa faca dar pusi insasi intr-o situatie limita habar nu mai au. Judecatile, parerile de pe forum afisate cu siguranta acea coplesitoare "ca sigur asa as face, sigur asa e bine, sigur altfel nu s-ar putea, sigur eu nu as putea" sunt apa de ploaie in viata adevarata, fetelor. Balanta, unde esti[:D]? Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

---

Sau poate unii au constiinta mai elastica... Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[monixy]

sau poate e vreun psiholog care lucreaza la HR , sau a trecut prin facultate fara prea multa implicare intelectuala , ca multi altii din diverse profesii, nu generalizati aceasta situatie de exceptie !

[mariaanna]

O iubire imposibile devine si mai mare, tocmai pentru ca e ...imposibila. Pentru ca stie ca nu-l poate avea, vrea sa aiba macar o parte din el, un copil pe acre sa-l creasca cu sotul ei.... E o toana de moment! Va trece!Trebuie doar sa o faci sa inteleaga asta. Pe cand aveam vreo 17 ani, aveam o prietena care vorbea cu un baiat care imi placea mult, mult de tot.Dar era imposibil sa fie iubitul meu.Ma placea si el.Pana la urma, am ajuns sa ne vedem pe ascuns, sa ne facem juramite, sa cred ca doar el este singurul baiat de pe pamant....Imi doream sa-i daruiesc virginitatea, sa fiu a lui macar o data, chiar daca urma sa nu ne mai vedem dupa aceea. Dar timpul a trecut si iubirea s-a estompat!N-am mai dorit asta, mi-am pastrat virginitatea si am descoperit, ca de fapt, nu-l iubeam intr-atat... Am povestit pe scurt ce am trait eu si cred ca povestea prietenei tale este ca a mea, dar la o scara mai mare. Ea e casatorita, el e casatorit.Virginitatea nu i-o poate dar, dar un copil, da. Daca o ajuti sa-si devieze atentia de la el,sigur peste un timp i se va parea o prostie dorinta de a-i oferi un copil.... Mariaanna [url="http://tt.lilypie.com/2AMxp2.png"]cand vine BB?[/url]

[balanta]

esti sigura incognito ca esti prietena ei buna din liceu? Nu cred ca mi-as permite sa discut pe forum problemele, oricat de grave ar fi, ale unui prieten care are curajul sa-mi spuna ceva atat de personal.Nu cred ca avea nevoie de sfaturi ci doar sa o asculti. Si cred ca in nici un caz pe forum nu vei gasi astfel de expierente personale, pentru ca astfel de femei in general nu prea intra pe forumuri. Acestea sunt situatii cand asculti si a doua zi uiti daca e prea coplesitor pt propria persoana.

[incognito]

- esti sigura incognito ca esti prietena ei buna din liceu?- Da.Da.Da,sint foarte sigura.Mai mult,am fost impreuna din clasa intii pina intr-a douasprezecea.Am impartit foarte multe.Am mincat la aceeasi masa,am dormit in aceeasi camera,am impartit fiecare banut cind ea era in studentie iar eu in postliceala.Am fost confidenta ei de nenumarate ori,au fost situatii in care i-am putut da o parere pertinenta dar acum...Tocmai pentru ca am simtit coplesitoare situatia ei am vorbit despre ea. Drumurile noastre s-au despartit in momentul in care eu am terminat postliceala si m-am intors acasa,ea raminind sa-si termine facultatea si hotarind sa ramina departe de casa.Am tinut legatura mai strins cam un an dupa ce am terminat eu scoala apoi ne-am vazut cam o data pe an,revedere de citeva ceasuri in care ne povesteam ceea ce am mai facut.Stiam reciproc ca la un necaz Doamne-fereste,ea sau eu eram mina ce se intindea neconditionat,indiferent de cita vreme nu ne-am vazut ori vorbit.Este singura la parinti ca si mine,asa poate se intelege mai bine de unde disponibilitatea de a sari in ajutor oricind.Cind eu am dat de probleme in casnicia mea,chiar daca era profesionistul care m-ar fi putut ajuta am renuntat la gindul de a-i cere sa ma consilieze tocmai pentru ca eram mult prea apropiate astfel incit sa nu devina subiectiva.Din punctul acesta de vedere cred ca am procedat corect. E un bun profesionist,a reusit lucruri absolut minunate in profesia ei,nu a trecut prin facultate intocmai ca rata prin apa,chiar a fost serioasa,poate prea serioasa in realizarile ei.Nu poate fi propriul ei psiholog,e clar,pentru ca daca ar fi fost ma gindesc eu ca ar fi despicat firul in patru inainte sa se casatoreasca,inainte sa faca copii si nu ar fi ajuns in situatia de acum.Nu cred,chiar nu cred ca a mai vorbit cu cineva despre asta,poate sa o fi facut cu mama ei dar nu a mentionat-o,e genul de femeie care nu vorbeste despre sine usor.Si daca totusi s-a hotarit sa-mi vorbeasca mie,probabil nu a mai suportat .Ieri am mai vorbit.Destul de mult. Sigur traverseaza o criza existentiala asa cum cineva spunea intr-unul din mesajele de mai sus.Sau poate e mai mult decit atit.Ce m-a uimit teribil si mi-a ramas infipt de-a dreptul in ochi a fost afirmatia ei ca nu simte ca inseala.Se considera corecta in relatia cu sotul ei,chiar spune ca nu l-a privat de nimic.Si se considera corecta si in cealalta relatie.Pe mine m-a ametit de tot,din ceea ce spunea parea ca acasa este activata o latura a personalitatii ei,in cealata parte alta latura.Traieste doua vieti paralele,fiecare cu alte framintari.Cind am indraznit sa-i spun sa se gindeasca ce a determinat-o sa se bage in asa ceva,mi-a subliniat clar ca indiferent de casnicia ei,adica chiar daca lucrurile ar fi fost bune,ea tot se apropia de omul acela. Se simte vinovata doar fata de copiii pe care ii are ca simte ca-si doreste un copil cu altcineva decit tatal lor.E ca si cum,spune ea,ar fura de la ei.Se pare ca asta o tine pe loc.Am intrebat-o daca celalalt stie de intentia ei.A spus ca da,respectivul domn nici nu a aprobat clar si nici nu s-a opus vehement.Eu am simtit de la mine ca atitudinea respectivului este gen tu fa pasul daca ai atita curaj si apoi vedem noi.,,Dar ce speri tu?Cum naiba vei ascunde un astfel de lucru?Cum vei trai cu asa ceva?Ai impresia ca asa il vei avea pe el tot timpul?Ce ar avea in plus copilul cu el?Cu ce te ajuta pe tine?Chiar te gindesti numai la tine?Divorteaza.Fa curat si apoi gindeste-te la asa ceva.Nu le poti avea pe toate.Esti incurcata pentru ca tu singura te-ai incurcat.Ce are atit respectivul domn?Si sa nu-mi spui ca pur si simplu il iubesti ca nu tine.Si chiar te faci de ris.Gindeste-te mai bine privindcatre tine.''Altceva chiar nu am stiut ce sa-i spun. Sper din suflet pentru ea sa nu faca un astfel de pas. In final am rugat-o sa mearga sa vorbeasca cu un psiholog. Mi-a raspuns numai-Poate.Poate ar fi necesar.M-am gindit si eu,insa nu foarte serios inca.Chiar esti o prietena buna. Mi-e imposibil sa ma pun in situatia ei.Probabil in spatele acestui pas de a fi cu altcineva in paralel cu casnicia ei sint mai multe probleme despre care inca se fereste sa vorbeasca.Ceva o motiveaza.Ceva la care refuza probabil sa se gindeasca.Dumnezeu stie! Cita nemultumire oare sa incerce o femeie incit sa se agate de asa ceva? Nu o condamn,in nici un caz.Imi doresc pentru ea sa-si revina cit mai curind si sa constate singura ce prostie e pe cale sa savirseasca. Va multumesc pentru parerile voastre. Voi incerca sa mai discut cu ea,macar sa-i smulg promisiunea ca va apela la ajutor specializat. [pup] Incognito mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

[incognito]

-Nu cred ca mi-as permite sa discut pe forum problemele, oricat de grave ar fi, ale unui prieten care are curajul sa-mi spuna ceva atat de personal.Nu cred ca avea nevoie de sfaturi ci doar sa o asculti. Si cred ca in nici un caz pe forum nu vei gasi astfel de expierente personale, pentru ca astfel de femei in general nu prea intra pe forumuri.- Corect.Ai dreptate,si eu cred ca nu avea nevoie de sfaturi ci doar sa o ascult. De ce mi-am permis sa discut pe forum problema asta?Pai atunci de ce mi-am permis sa discut si despre problemele mele,nu? Hai sa o iau pe rind. Este numai un caz.Am expus o situatie.Nu am spus identitatea ei,poate am gresit spunind ca este prietena mea.Si am expus situatia gindindu-ma ca fiind mai multi cei ce citesc vor fi si pareri diferite fie din experienta personala,fie din experienta oamenilor apropiati ceea ce ma va lumina pe mine in ideea de a conduce conversatia cu ea intr-un sens in care sa-si identifice singura adevarata problema pentru ca la drept vorbind initial chiar nu am stiut cum sa reactionez,ce sa-i spun.De fapt chiar am amutit,eu insami simtind ca ma sufoca aspectul.Nu ma erijez in psihologul ei nicicum,nu am nici pregatirea si nici capacitatea necesare dar macar o vorba desteapta care sa-i trezeasca un beculet in mintea ravasita la momentul asta,as putea spune.Ori ce vorba era sa-i spun daca eu insami amutisem? Eu nu am un cerc anume de prieteni.Sint o singuratica prin natura mea,o neincrezatoare in general in ceea ce priveste oamenii.Pastrez relatii amiabile cu multi dar sint numarati pe degete prietenii.Asa pot explica singuratatea mea.Asa cum am avut incredere sa vorbesc aici despre mine-am racnit,am jelit,mi-am povestit viata cu amanunte pe care nici chiar mama mea nu le cunoaste,am indraznit sa vorbesc si despre cazul ei.Si nu simt ca am tradat-o. Decit acum cind iata,mi se atrage atentia.Dar daca extind,inseamna ca m-am tradat deja si pe mine.Ceea ce ma face sa ma simt de doua ori rau. Incognito mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

[hobi]

Nu cred ca ai tradat-o discutand problema. Eu cred ca ai vrut sa o ajuti, dar din cauza ca nu o intelegeai nu aveai cum sa ii dai vreun sfat. Ce puteai sa-i spui-divorteaza- nu era corect pentru copii,ramai insarcinata nu e corect pentu niciunul dintre copii.Din moment ce ea nu era hotarata ce sa faca, inseamna ca avea si ea semnul intrebarii. Cred ca pentru ea a contat foarte mult faptul ca ai ascultat ceea ce avea pe suflet. Deci nu iti mai fa reprosuri. Zambeste[:D]

[tibiuta]

Ai facut f. bine ca ai postat un subiect care nu te privea pe tine!In definitiv de aceea scriem aici sa cerem pareri sfaturi,cine nu poate sa faca asta sa se abtina ,nu sa critice.Atata vreme cat nu ai dezvaluit identitatea ,nu ai lezat demnitatea si increderea nimanui.

[Lo_li_Ta]

Ce-i aia "nu voia sfaturi, voia doar sa fie ascultata?" Pai atunci de ce nu s-a dus sa-i povesteasca pisicii? Cand un om se duce la un prieten si-si expune situatia, mai ales una de genul asta, are nevoie de o reactie nu? Ca se numeste parere sau sfat e o chestiune de nuanta. Asadar femeia are nevoie de o opinie...cel putin. A venit la tine pentru ca sesizeaza si ea ca ce vrea sa intreprinda e total anapoda, asa ca fie ar fi vrut sa-i spui tu ca nu-i dracu' asa de negru si ca e realizabila dorinta ei, fie are nevoie sa fie zguduita zdravan si s-a gandit ca ai putea tu s-o trezesti la realitate. Cu ajutorul specializat nu prea stiu ce poate sa obtina. Iti spun din prorpie experienta ca taote demersurile psihologului i s-ar parea atat de "tehnice", ar anticipa tot. Dar ma sperie totusi treaba asta...de suna a personalitate dubla. In rest, sunt o gramada de variabile. Daca "amantu'" e asa de lipsit de reactie, de unde stie ea ca nu o lasa sa faca copilul si dup-aia vine si face revolutie la ea in casa ca-si vrea odrasla? Si poti trai cu teama asta o viata intreaga? Cum ar reactiona sotul daca i-ar spune ca vor avea inca un copil in conditiile in care situatia lor nu e tocmai roz? Financiar cum stau? Asta la capitolul considerente practice, ca moral s-a tot dezbatut. Si mai ntreb si eu ca prostul, tehnic vorbind, cum se realizeaza asta? Ca sa iasa la numaratoare, inseamna ca trebuie sa aiba contact sexual neprotejat cu amandoi, in alea 5 zile fertile da? Pai si de unde stie ea care spermatozoid e mai "performant"? Sau ne bazam pe ignoranta sotului, tata de doi copii la capitolul conceptie? Totusi, dincolo de orice,DACA femeia asta simte intr-adevar ca e IUBIREA vietii ei, DACA se simte in stare sa-si asume oricare dintre nenorocirile care vor deriva mai mult ca sigur din asta, DACA nu spera ca odata cu copilul asta Fat-Frumos sa vina s-o rapeasca si cu ailalti doi si sa fuga-n lume,DACA e constienta ca dragostea pentru copil nu poate compensa dragostea pentru un barbat,DACA peste 6 luni isi va mai dori asta...s-o faca. Dar cum oameni suntem, ma-ndoiesc profund ca aceste conditii vor putea fi vreodata indeplinite...asa ca cel mai inteligent mi se pare acum sa "tragi de timp" cu ea pana-i trece damblaua. Nu stiu daca ai scris pe undeva...dar de cand tine relatia asta?

[incognito]

Lo_li_Ta,la obiect ca-ntotdeauna! Ma leg de ultima intrebare.Nici eu nu stiu de cind are relatia asta dar deduc ca nu-i de ieri de azi.Si iti spun si de ce.Vorbind,la un moment dat s-a exprimat cum ca a asteptat de la sotul ei sa-si revina si astfel sa fie mai mult motivata sa renunte si sa-si aplece atentia in totalitate catre casnicia ei.Cumva vroia sa o salveze din nebunia pe care o traieste ori n-a fost asa.Am impresia ca este vorba de cel putin un an daca nu mai mult.Nu indraznesc sa o intreb direct deocamdata.In paralel ma intreb cum a reusit atita vreme sa ascunda acest lucru,sa se controleze incit nimeni sa nu banuiasca nimic.Si cum de a vorbit acum? Descrie relatia cu celalalt ca fiind foarte aproape de sufletul ei.Nu pomeneste de superatractie fizica ori de sex nebunesc.A spus chiar-Este omul cu care comunic la orice nivel,si fara cuvinte cind nu se poate altfel. Pare,din tot ce mi-a spus,atrasa de intelectul lui,de realizarile personale,de modul cum a reusit in viata,de personalitatea lui in ansamblu.Ceea ce face sa fie si mai greu dupa mine. Ea,ca femeie,e o perfectionista in genere.Si o adinca,desi pare limpede la prima vedere,ceea ce ma trimite la vorba aceea-Apele limpezi sint adinci. Si vorba voastra,cum naiba imi imaginez eu ca-i va face bine psihologul cind ea stie foarte bine ce inseamna o sedinta? E nebunie curata,pe cuvint. In seara asta trece pe la mine.Voi incerca sa o mai domolesc.Sper sa-mi iasa. Incognito mami de Ioan si Ioana-06.01.2003