pretul platit de femei...

[Elise]

ramiris, nu putem generaliza. Sint firme unde se pleaca mult dupa ora de program - si asa fac toti, nu pentru ca ar fi workaholici ci pentru ca politica firmei e axata pe a incarca dublu un angajat - si a-i plati un salariu dublu in scopul fidelizarii - in loc sa plateasca doi angajati citi ar fi necesari pentru acel volum de munca. In conditiile astea, ai de ales intre a face jumatate din ce ai de facut sau a pleca cind ti se termina programul "oficial". Desigur, ti se va spune ca nimeni nu te opreste sa fii 2 in 1.[:D] Adica e problema ta de eficientza. Insa in momentul in care TOTI - si vorbim de citeva sute de oameni - au "o problema de eficientza", deja nu mai tine pretextul asta. E clar ca problema reala e in alta parte. In plus, exista anumite joburi sau anumite departamente mai expuse la fluctuatii de program, de ex. in cadrul unui proiect ultimele "verigi" mostenesc toate intirzierile de pe parcurs si trebuie sa se faca punte sa se atinga deadline-ul, indiferent de ce s-a intimplat asa si vina cui a fost. Aici e si o problema de management, in sensul in care poate deveni o situatie repetata si repetitia e mama obisnuintei... Daca nu se iau masuri din timp sa se respecte termenele de catre toti, las'ca sa descurca ultimii mai repede si mai luam din timpul lor. Sint multe cauze pentru care se ajunge in situatia in care din 8 ore de lucru se fac 12-14, da'chiar nu toate depind de tine, ca individ. Cind am fost in situatia de a-mi pretinde timul MEU liber, singura solutie a fost sa schimb firma, pentru ca realizam, rational, ca acolo nu se poate. Oricita bunavointza as fi avut, depindeam de altii, eram o rotita intr-un sistem, daca aveam toate informatiile la ora 8 PM n-as fi putut sa iau o decizie la 5 PM, nu?! Sau daca se prelungeau discutiile, scoteam clientul din sala la 5? Ne mai intilnim si maine, eu ma duc acasa, pa? In ce priveste workaholicii... ma gindesc daca am cunoscut asa ceva, dar nu cred. Cred ca toate persoanele care, de fapt, par workaholice mai au si ceva de facut pe acasa - fie si sa doarma - si stau peste pogram din alte motive: ambitia de a face mai mult, de a se remarca, e de obicei la baza lucrurilor. Daca iei un asemenea personaj si ii spui ca nu apreciezi ce face, o sa ii treaca imediat dependentza. Dar nu e ok nici asta... il demotivezi in raport cu ceilalti. Daca n-o faci, ii demotivezi pe ceilalti in raport cu el sau ajung sa se alinieze la un program aberant, pentru scurt timp - ca mult nu rezista. E destul de sensibila situatia. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[andira]

Elise - Ramiris nu generaliza neaparat, ci mai mult raspundea unei definitii de mai sus: "Cine zice ca poate imbina viata de familie cu cariera si le face bine pe amandoua nu lucreaza intr-o multinationala (sau este barbat)." Si eu am 2 copii, si lucrez in multinationale de 9 ani. Nu as contrazice neaparat ce a spus Monic82, desi in prima faza asa pornisem, ci as spune ca depinde ce inseamna pentru fiecare a le face bine. Eu m-am intors la servici cand copiii aveau cateva luni, pentru ca mi s-a propus un nivel mai sus. Iar usa o sparg la 5, sau la 6, cand se termina programul. Sunt pe cale sa accept un nou job, si le-am spus de la inceput ca eu la 6 plec, pentru ca am 2 copii acasa pe care vreau sa-i cresc. Am refuzat un job super bine platit, care imi aducea si masina, pentru ca programul era 10-19, foarte departe de casa, si ar fi insemnat sa-mi vad copiii la culcare. Nici pe 100mil n-as face asta. Dar au fost alegerile mele, si asa inteleg eu sa le impac pe amandoua. Totusi, Monic82, e mult spus ca nu poti sa lucrezi in multinatioanala si sa ai si cariera si viata de familie. Ceea ce zici tu inseamna de fapt ca toate femeile - manager care lucreaza intr-o multinationala, fie n-au copii, sau n-au viata de familie. Si nu poti sa spui asta, pt ca nu e adevarat.

[monic82]

In nici un caz cele doua nu se exclud. Cunosc femei manager in mutinationale cu copii si le cunosc si programul. La 8 ajunge acasa ca sa poata bona sa plece. Cei mici o iau de buna pentru ca enu inteleg ca mami e obosita. Are maxim 2 ore in care sa stea cu cei mici, cu barbatu', sa manance, sa faca dus. Urmeaza baia copiilor, pregatitul de somn, povestea de seara. La 11 cand a terminat isi mai aminteste ca are o sedinta maine la prima ora si mai trebuie sa citeasca niste documente. La ora 12 pica lata. In weekend se duce la cumparaturi, sta cu sotul si copii si incearca sa recupereze din somnul cu care a ramas in urma de cand a nascut primul copil. Sa aiba timp sa se duca la cosmetica, la cumparaturi cu fetele sau la o petrecere seara a devenit un lux. Le admir pe aceste femei insa nu cred ca pot sa traiesc in ritmul asta. Adevarul este ca pe masura ce copii cresc lucrurile vor fi din ce in ce mai simple insa ce ne facem pana cresc?

[balanta]

monic, da, lucrurile sunt mai simple cand cresc copiii, dar cand cresc asa, pe la vreo 18 ani. Si cand esti angajat, inca mai poti ajunge la 20.00 acasa. Cand ai afacerea ta deja si dormitul e un lux. E adevarat, putine femei rezista ani intregi la un ritm de munca sustinut de luni pana luni si cate 14-15 ore pe zi. Rezisti daca iubesti cu adevarat ce faci si te identifici cu munca ta. Mai vine din cand in cand cate una, asa, si iti spune,ca o exploatezi, ca are salariul prea mic in comparatie cu banii pe care ii incasezi si ca ce daca ea nici macar liceul nu l-a terminat, ce daca ai studii superioare e musai sa fii platit mai bine decat ceilalti? Nu tot atata muncesti? Asa cum zicea si Elise decizia fiecarei femei apartine :sa creasca copii, sa fie o sotie buna,sa fie un angajat model, sa vrea o afacere buna,sa-si acorde si ei insasi un ragaz, sa mai si iubeasca, sa mai fie si gospodina buna, sa mai si citeasca, sa mai aiba si rabdare,sa mai si traiasca, sa mai si zambeasca, sa mai si ierte, sa-si mai aduca aminte si de parinti, si de prieteni, si de o margica, si de o cafea. Am intalnit destule femei ca bonamea,trebuie si ele intelese dar prin prisma si la nivelul lor. Am avut o angajata care a plecat la un loc de munca cu salariu mai mic, dar argumentul forte a fost ca de acolo pleaca si cu "sacosa plina " acasa.Inca exista sistemul chiar daca se nasc generatii noi.E adanc impamantenit si inca ne uitam peste gard la capra vecinului. Si prin comparatie,a venit la mine o fata, cu studii superioare, care ar fi fost dispusa sa munceasca in wek ca sa mai castige ceva in plus pe langa serviciul pe care il avea. Si apropo, bonamea,ma imbrac in egala masura de la Plaza si de la second-hand.Depinde cine imbraca hainele.Si ma trezesc de multe ori mai devreme de 5,30 si nu sunt ofilita,chiar deloc,si cand ma intorc acasa nu-mi aduc aminte daca am mancat ieri sau azi. Da, platesc un pret pentru toate astea dar e un pret asumat.

[andira]

Pai, cam asta e programul meu [:D] Numai ca ajung totusi acasa pe la 6, mai ies cu copiii afara cat mai pot, nu in fiecare zi (dar ele ies oricum afara cu bunicii ziua), recunosc ca uneori sunt foarte obosita. In weekend stau numai cu ele si cu sotul, tropaim pe afara cat putem, mergem la cumparaturi, facem totul impreuna. Mersul la cosmetica si iesirile cu prietenii au fost un lux cam pana acum cateva luni, dar deja fetele au 2 ani si 3 ani, incepe sa-mi fie mult mai usor. Si sincer ne gandim daca sa mai facem un bebe sau nu, pentru ca sunt lumina noastra, si le adoram, chiar daca nu stam cu ele 24h din 24. N-am mai iesit cu prietenii de nu mai stiu cand, club, petreceri, nopti pierdute si alte cele nici vorba, dar nu-mi lipsesc, stau cu copiii, asta am vrut, doar. Aaa, si inca ceva: nici gand de citit si documentat seara dupa culcarea copiilor, eu cand plec de la servici las acolo toate problemele, nu mi-am luat niciodata de lucru acasa. Si nici nu o sa incep. Timpul liber e numai al meu. Si tot cu copiii pe cap am terminat si al doilea master. Cu chiu cu vai, nu mai aveam rabdare, dar iarasi, toate astea au fost alegerile mele.

[monic82]

Andira, eu nu pot avea vreo pretentie sa ma promoveze cineva intr-un post de manager daca plec la 5:30. Asta pentru ca am colegi/colege care pleaca constant la ora 8,9 de la birou. Oricat de bine mi-as face eu treaba, ei produc mai mult decat mine din cauza timpului. Este normal ca ei sa fie promovati. Eu vad lucrurile asa: - daca aleg sa fiu axata pe familie voi pleca la 5:30 insa atunci nu imi voi atinge potentialul in cariera - daca aleg sa plec la 8/9 imi voi atinge acel potential insa eu si familia mea vom avea de suferit. Poate alte femei au mai mult spatiu de manevra insa astea sunt optiunile mele si ale femeilor din jurul meu.

[mimitete]

quote:

---

Originally posted by monic82
Andira, eu nu pot avea vreo pretentie sa ma promoveze cineva intr-un post de manager daca plec la 5:30. Asta pentru ca am colegi/colege care pleaca constant la ora 8,9 de la birou. Oricat de bine mi-as face eu treaba, ei produc mai mult decat mine din cauza timpului. Este normal ca ei sa fie promovati. Eu vad lucrurile asa: - daca aleg sa fiu axata pe familie voi pleca la 5:30 insa atunci nu imi voi atinge potentialul in cariera - daca aleg sa plec la 8/9 imi voi atinge acel potential insa eu si familia mea vom avea de suferit. Poate alte femei au mai mult spatiu de manevra insa astea sunt optiunile mele si ale femeilor din jurul meu.

---

Faptul ca lucreaza mai multe ore nu inseamna neaparat ca sint mai eficienti. Sint studii intregi care dovedesc ca productivitatea scade vizibil pe masura ce lucrezi f multe ore pezi. Este adevarat insa ca intr-un post de management se asteapta mai multa "disponibilitate". In functie de cit de bun esti si asta poate fii negociata. Poti sa alegi o cale de mijloc, pleci devreme si mai lucrezi seara dupa ce ai culcat copilul. Este foarte obositor pe termen lung dar se poate. Poti sa stai numai in anumite zile mai mult la servici si asta numai daca este nevoie,nu de dragul daca X sta stau si eu ca asa da bine. Evident iti trebuie un suport al familiei corespunzator si nu vad cum ar suferi din cauza asta. In fond si tatal poate sa faca ce faci tu in alea citeva ore. Si nu e adevarat ca nu iti poti atinge nivelul dorit in cariera, poate o sa-ti ia mai mult decit ai dori tu, dar se poate. BTW, copii mici, griji mici, copii mar, griji mari [bang]. E adevarat ca nu trebuie sa fii acasa sa le faci baie si sa le prepari e mincare, dar te intereseaza cum se formeaza ca oameni, cum merg cu scoala, lectiile, ce citesc, ce prieteni isi fac, in ce cercuri se invirt, probleme de adolescenta... Mult succes, mai toate am trecut prin zbuciumul asta si the good news este ca exista lumina la capatul tunelului. Mihaela "Never argue with idiots cause they'll drag you down to their level and beat you with experience."

[monic82]

quote:

---

Originally posted by mimitete

quote:

---

Originally posted by monic82
Andira, eu nu pot avea vreo pretentie sa ma promoveze cineva intr-un post de manager daca plec la 5:30. Asta pentru ca am colegi/colege care pleaca constant la ora 8,9 de la birou. Oricat de bine mi-as face eu treaba, ei produc mai mult decat mine din cauza timpului. Este normal ca ei sa fie promovati. Eu vad lucrurile asa: - daca aleg sa fiu axata pe familie voi pleca la 5:30 insa atunci nu imi voi atinge potentialul in cariera - daca aleg sa plec la 8/9 imi voi atinge acel potential insa eu si familia mea vom avea de suferit. Poate alte femei au mai mult spatiu de manevra insa astea sunt optiunile mele si ale femeilor din jurul meu.

---

Faptul ca lucreaza mai multe ore nu inseamna neaparat ca sint mai eficienti. Sint studii intregi care dovedesc ca productivitatea scade vizibil pe masura ce lucrezi f multe ore pezi. Este adevarat insa ca intr-un post de management se asteapta mai multa "disponibilitate". In functie de cit de bun esti si asta poate fii negociata. Poti sa alegi o cale de mijloc, pleci devreme si mai lucrezi seara dupa ce ai culcat copilul. Este foarte obositor pe termen lung dar se poate. Poti sa stai numai in anumite zile mai mult la servici si asta numai daca este nevoie,nu de dragul daca X sta stau si eu ca asa da bine. Evident iti trebuie un suport al familiei corespunzator si nu vad cum ar suferi din cauza asta. In fond si tatal poate sa faca ce faci tu in alea citeva ore. Si nu e adevarat ca nu iti poti atinge nivelul dorit in cariera, poate o sa-ti ia mai mult decit ai dori tu, dar se poate. BTW, copii mici, griji mici, copii mar, griji mari [bang]. E adevarat ca nu trebuie sa fii acasa sa le faci baie si sa le prepari e mincare, dar te intereseaza cum se formeaza ca oameni, cum merg cu scoala, lectiile, ce citesc, ce prieteni isi fac, in ce cercuri se invirt, probleme de adolescenta... Mult succes, mai toate am trecut prin zbuciumul asta si the good news este ca exista lumina la capatul tunelului. Mihaela "Never argue with idiots cause they'll drag you down to their level and beat you with experience."

---

Multumesc de incurajari. Sper sa existe acea luminita.

[kariguld]

cariera si rolul de mama , sotie se impaca daca stii sa le imbini si sa le iei pe rand. cand urmeaza sa devii mama, te concentrezi pe faptul ca vei avea un copil, te ocupi de el, atat cat considera fiecare,(ma refer la perioada de concediu) iar cariera o cam lasi deoparte, ca nu le poti face BINE pe amandoua, in acelasi timp. eu am ales sa fac si afacere, sa fiu si mama si sunt si o sotie buna! imi organizez timpul in asa fel ca sa le pot face pe toate! desigur ca de cand am copii, mai ales in primii ani, m-am ocupat mai mult de ei decat de afacere, pe care am lasat-o in grija sotului. m-am implicat mult in primii 7 ani din viata copiilor, caci e un timp care nu se mai intoarce! cand au inceput scoala, i-am dat la invatamant privat,(chiar daca nu sunt pe deplin multumita!!!) si am reinceput sa lucrez mai mult, dar cu masura totusi, alegand sa ma ocup in continuare de copii, sa ma gaseasca acasa cand vin ei la 6 seara, sa ies in oras cu ei, sa mergem la cumparaturi, in mici vacante. la fel, nici pe sot nu-l neglijez si nici el pe mine, chiar daca suntem la job 7-8 ore impreuna, ne gasim timp sa ne ocupam unul de celalalt! si nu e usor sa fii patron!!!! numai cate controale vin intr-o luna...!!!!(si imposibil sa nu se lege de ceva, o chichita cat de mica de ex "ni se cere!!!!!" sa avem in interiorul firmei, scrumiera cu picior!!!!!!, chiar daca in interior fumatul este interzis, exista si legislatie... totusi acest lucru ni se cere, desi nu are suport legislativ....) cate taxe si impozite avem de platit, cate schimbari de legi si etc etc... angajatii sunt multumiti de noi si noi de ei, nu ne-au plecat niciodata oameni, decat daca s-au mutat in alta tara. angajatii nostri au ales sa lucreze pentru noi, noi la randul nostru ii rasplatim cu salarii bune, prime, comisioane din vanzari, pensii etc, etc. si apropo, uneori mai intru si eu pe la secon-hand, la haine, chiar mai cumpar cate ceva de pe acolo si mai merg si pe la piata cteodata, nu numai la Mall! ma consider un om normal, MI-AM ALES cum vreau sa traiesc, totul in viata este o alegere, nimik nu trebuie lasat asa la voia intamplarii:"ei lasa ca o fii....lasa ca vom mai vedea....asteptam sa....ce sa-i facem, asa-i viata?!!!" ORICE LUCRU IN VIATA ESTE O ALEGERE, numai ca la noi mentalitatea si lipsa de educatie si modul de gandire.... astea toate ne afecteaza! Kari

[anca2207]

Penttru o imagine completa (si corecta zic eu): http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=108298 The impossible... it's what I can do at once, miracles take me a little longer...