istoria se repeta

[Elle_seb]

nu stiu cu ce sa incep mai intai... nu pot sa-mi adun gandurile si sa-mi structurez sentimentele. Simt ca m-a luat un val mare si ca sunt prea mica si prea neputincioasa sa-i tin piept. "Traiesc" de 3 ani o asa-zisa "casatorie" care mi-a ros din fericire, din incredere in viata, din temperament... iar ce a ramas este o urma a ceea ce am fost candva... si parca au trecut 100 de ani de atunci. Nu ne intelegem deloc, suntem pur si simplu doar doua persoane care impart acelasi spatiu locativ. El nu cunoaste problemele, temerile, bucuriile, sentimetele mele, eu nu stiu ce-i in capul lui. Locuim in continuare cu parintii lui care si-au mai revenit in fire. Sex facem in cel mai fericit caz o data pe luna, iar intr-o zi intreaga abia daca schimbam cateva cuvinte. Nu ma mai leaga nimic de el, si probabil ca si el simte lafel... Simt ca pedalez in gol, nu pot sa-mi fac planuri pentru absolut nimic, nu ma intereseaza sa-mii fac planuri pe termen lung... desi sunt constienta ca timpul trece si s-ar putea sa ma trezesc peste niste ani cu intrebarea: eu ce am realizat pana acum? ce am facut cu viata mea? Nu pot sa o rup acum, copilul este mic, nu am unde sa ma duc imi este frica. Nu vreau sa pun in pericol siguranta materiala si familiala a copilului meu. Am mai facut-o o data si am acceptat sa ma intorc, dar lucrurile nu s-au ameliorat. Nu mai exista nici o cale de comunicare intre noi. Cand ramanem singuri urmeaza invariabil cearta. Noroc ca stam cu ai lui si ma mai ponderez, vreau, nu vreau, ca daca am fi stat singuri, ne-am fi luat la bataie pana acum. A mai trecut cineva printr-o situatie asemanatoare, cum ati procedat, ce ati facut? Viata mea este un calvar, nu mai exista pt mine decat copilul meu pe care il ador si care imi mai lumineaza zilele, ca cred ca as fi inebunit... Imi cer scuze daca sunt incoerenta, insa nu pot sa ma reculeg, nu mai pot sa o fac demult. Vreau sa redevin cine am fost, vreau sa ma simt din nou bine in pielea mea dar stiu ce imi doresc deja prea mult...

[marcellinna]

Oooofff Elle! Te-ai intors si nu cu vesti bune. Ce sa pot sa-ti spun.se pare ca nu de sfaturi duci lipsa ci de un colt al tau pt tine si copil.Un loc cat de mic in care sa poti sa stai linistita si sa incepi sa traiesti. Sfatul meu il sti.Parintii tai nu te pot ajuta in oarece fel? Mai lucrezi?

[Adrianai]

Draga Elle am citit acum si postarile tale aterioare si am ramas cu un gust amar cand unele fete iti spuneau sa lupti si sa discuti cu el ca poate se schimba.Un barbat care te ameninta nu merita nici macar mila ta. Din pacate la noi este inca inradacinata ideea ca femeia trebuie sa lupte pentru familia ei, si ca trebuie sa traiasca cu speranta ca barbatul ei se va schimba. Cand oare o sa ne trezim si nu o sa mai acceptam din partea sotilor nostri jigniri si lipsa respectului. Nu cred ca daca va mutati singuri se va rezolva ceva din contra cred ca va ajunge la violenta fizica. Sfatul meu este sa scapi cu orice pret din acea casa, din acea casnicie. Vorbeste cu parintii tai sa te ajute, nu cred ca iti vor intoarce spatele. Iar din punc de vedere legal nu iti face griji, rar se intampla in justitia romana ca un copil mai ales atat de mic sa fie dat in grija tatalui. Te rog fugi cat mai curand si nu mai accepta din partea lui nici macar o privire urata.Esti tanara, iti poti reface viata langa un alt barbat care sa te aprecieze si care poate fi un tata bun pt copilul tau. Sunt atatea femei care suporta violenta sotilor pentru ca nu au curaj sa plece.Fii curajoasa, nu accepta insultele lui, PLEACA SI FII FERICITA, MERITI! Adriana

[Adria_]

"Nu pot sa o rup acum, copilul este mic, nu am unde sa ma duc imi este frica. Nu vreau sa pun in pericol siguranta materiala si familiala a copilului meu." Dar pe cea emotionala de ce vrei s-o pui un pericol? Copilului tau crezi ca-i e bine langa o mama plictisita si scarbita de tot, fara nici o speranta, langa niste parinti violenti care abia se mai suporta pe ei? "Nu mai exista nici o cale de comunicare intre noi. Cand ramanem singuri urmeaza invariabil cearta. Noroc ca stam cu ai lui si ma mai ponderez, vreau, nu vreau, ca daca am fi stat singuri, ne-am fi luat la bataie pana acum." Ma intreb oare de ce de cearta inca nu v-ati plictisit. E chiar o pierdere de vreme. In timpul asta mai bine v-ati gandi la binele copilului.

[filofteia]

Dar la parintii tai nu poti sa mergi? Este intradevar greu daca nu ai unde pleca... mai ales pana vei obtine o pensie alimentara pentru copil... problema este daca o sa ti-o plateasca... Este foarte greu... Am vazut ca lucrezi de cand era copilul foarte mic, dar nu cred ca banii iti vor ajunge pentru chirie (o locuinta) si intretinerea voastra... Nu prea stiu ce sa te indemn... cert este insa ca nici tu nu-l mai iubesti... si va chinuiti toti trei...

[aurelia1278]

Elle, iti inteleg foarte bine teama de a te rupe. Eu nu ma consider demna de a da sfaturi. Totusi cred ca pentru copilas este bine ca schimbarea sa aiba loc mai devreme, decat mai tarziu. Copilul simte toate tensiunile din jurul lui, chiar daca nu iti dai seama. Poti sa te porti dumnezeieste cu el, el tot stie ca mamica lui este nefericita. In plus, se leaga incet-incet si de celelalte pesoane din casa, de bunici si de tata, despartirea de ei va fi resimtita mai brutal mai tarziu. Parerea mea este ca ar trebui sa-ti faci un plan de "evadare" si in cateva luni sa faci pasul. Chiar daca iti va fi foarte greu din punct de vedere financiar, vei fi mult mai linistita, vei putea sa-ti reversi dragostea asupra copilasului tau. Apoi, incet-incet, iti vei regasi pofta de viata si interesul pentru propria persoana. Haideti la bazar! Puteti achizitiona lucruri frumoase si ieftine sau puteti face ordine in casa, ajutand in acelasi timp copilasi in suferinta. [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60378"] Bazar pentru Alex[/url], [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171"] un baietel diabetic de 1 an[/url] [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61094"] Bazar umanitar [/url]

[ruxij]

Este foarte simplu sa dai sfatul "pleaca, copilul e nefericit cu o mama nefericita" etc etc. Perfect adevarat, pleaca, dar cum? "Chiar daca vei avea probleme financiare" nu este ceva asa, ca nu mai pot sa mai merg la cosmetica, o femeie singura poate avea probleme financiare foarte serioase, pur si simplu nu se poate intretine pe ea si pe copil. Eu as zice sa nu mai stai la coltz cu sotul tau, ignora-l pe cat posibil, vezi-ti de preocuparile tale si profita de faptul ca stai cu socrii si ei pot sta cu copilul, pentru a-ti construi o cariera care sa te ajute sa devii independenta financiar. Intoarce-te la munca full time si gandeste-te cum poti sa faci sa castigi mai multi bani astfel incat intr-un an-doi sa poti pleca. Asta este singura solutie. Cand leafa ta e suficient de mare incat sa te descurci singura si cu copilul, pleci. Asta in cazul in care nu se mai poate face nimic in relatia actuala. A spus amuleta in alta parte ceva de genul "nu ii putem schimba pe cei din jur, ne putem schimba doar noi in asa fel incat sa traim mai usor cu ei". Cred ca asta este tot ce poti sa faci pana cand esti gata sa pleci.

[Adrianai]

Ruxij tu ai putea sa stai cu un barbat care te jigneste in fiecare zi? Care te face nesimtita lenesa si te injura de parca tu nu esti OM,nu esti egalul lui esti o carpa pe care o foloseste cand are chef.Eu nu pot cred ca exista persoane care dau asemenea sfaturi. Cand traiesti cu cineva care nu are pic de respect pt tine si iti spune si iti arata asta in fiecare zi, increderea in tine scade, nu mai poti dormi noaptea, nu mai stii ce e bine si ce e rau, nu mai ai puterea sa lupti pentru tine. Violenta domestica sub orice forma se manifesta este de condamnat si asta ar trebui sa faca orice femeie. Sa nu se mai lase calcata in picioare pt ca nu au unde pleca, sau pt ca au copii si copii trebuie sa creasca intr-o familie, sau pt ca le e rusine de parinti, rude sau prieteni. E greu intradevar traim in Romania, dar fetelor nu mai faceti compromisuri. Chiar daca suntem femei suntem oameni si credeti sau nu avem aceleasi drepturi ca barbatii. Si noi avem dreptul sa traim fericite.

[Bimilit]

Elle te-ai intors acasa? la socrii si sot?Nu pot sa cred.Nu vreau sa te judec si nici nu te condam, dar sincer nu te inteleg.Nu vreau sa te jignesc dar te rog sa te gandesti ca viata trece , tu te sacrifici sa-ti cresti puiutul , acceptand umilirea tatalui lui, iar el peste 18-20 isi va lua zborul de langa tine si tu ce vei avea cand vei privi in urma : multa amaraciune si durere in suflet. Nu vreau sa te ranesc cu vorbele mele dar eu tot timpul am sustinut ca femeile maltratate fizic si/ sau verbal stau langa sot pt ca le place si nu pt copil, deorece nu cred ca o atmosfera tensionata de familie ii face bine copilului.Plus ca te sacrifici tu si pt ce?ca sa fi umilita si jignita cand are individul chef? Individu ti-a prins slabiciune si vede ca indiferent de cum se comporta cu tine tu revi la el pt ca esti dependenta de el. Sa nu ma intelegi gresit NU TE CONDAM, dar nu pot nici sa te inteleg.Poate e de vina si tara asta in care traim pt ca nu ai siguranta finaciara.FRUNTEA SUS viata merge mai departe si nu uita dupa ploaie vine soare , iar ce nu te doboara te intareste. Bimilit si bb Matei( 8 luni) UN SUT IN DOS UN PAS INAINTE.

[ruxij]

Adriana, Eu nu as sta cu un sotz care ma jigneste zilnic. Si asta pentru ca eu am unde sa ma duc si sunt TOTAL independenta financiar, pot la orice ora sa imi cresc copilul singura. Si nu am ajuns aici peste noapte. Eu nu am zis sa stea cu sotul in conditiile astea, am spus doar ca trebuie sa se gandeasca foarte serios cum sa faca sa poata pleca si asta inseamna sa se apuce sa isi construiasca independenta ACUM. Ea a spus ca nu are unde se duce. Daca are unde se duce, sa plece chiar acum. Daca nu, sa se apuce chiar acum de cautat solutii de independenta financiara si sa plece imediat ce poate. Nu e asa simplu vorba ceea "pune vitza si bea vin" sa pleci cu un copil dupa tine, daca nu ai nici cea mai mica idee ce vei face dupa. Dar poate nu stiu toate datele problemei.