Teama de singuratate

[Bedrosmart]

Oocristina, dupa cum ti-ai dat seama si singura, singura solutie este sa "exersezi" cat mai mult singuratatea, sa-ti iei inima in dinti si sa te antrenezi ca sa iesi cu succes din situatiile noi, ca de fapt asta te sperie (si pe mine la fel, recunosc). Nu toti oamenii sunt la fel de increzatori in fortele proprii, nu toi oamenii sunt la fel de dispusi sa riste in viata. Din cauza asta unii stau mai mult in casa, iar altii fac sporturi extreme. Si eu am fost mereu timida si lipsita de incredere in sine, dar pe masura ce trec anii observ ca ma fac din ca in ce mai "barbata" si ma aventurez mai usor in zone pana acum necunoscute. Pentru mine, de exemplu, o experienta care mi-a dat enorma incredere in mine a fost sa plec singura la Londra si sa ajung, tot singura (cu trenul, metroul, autobuzul etc.) intr-un orasel din suburbii. M-am simtit atunci tare "aventuroasa". Du-te si tu in cat mai multe delegatii singura si pana la urma te vei simti confortabil si pe "cont propriu". Eu ma gandesc mereu ca daca am fost eu in stare sa nasc, sa rezist unui sot sturlubatic si altor probleme mai mult sau mai putin spinoase (dar multumesc clipa de clipa ca n-am avut alte necazuri mai dureroase si grave in viata), inseamna ca sunt in stare sa trec si peste nimicuri legate de descurcareala de una singura, atunci cand se cere. Am impresia ca nici tu n-ai calcat vesnic pe covoare de trandafiri, asa ca stii la ce ma refer. Asa ca "Zoe" fii barbata, ia-ti inima in dinti si fa singura cat mai multe lucruri, vei vedea ca satisfactia ca te-ai descurcat si ca n-ai avut nevoie de "companie" va fi din ce in ce mai mare. Bedrosmart Nu va ingrijorati dar de ziua de maine,caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6,33)

[martisor]

Foarte interesant mi se pare sa "aud" ca si altii sunt ca mine. Si eu am aceeasi teama de singuratate ca si tine oocristina.Nu stiu daca asta te ajuta cu ceva,dar m-am regasit in toate cuvintele tale.Ma simt lipsita de echilibru cand sunt singura si asa m-am simtit de mic copil.As vrea sa fiu mai puternica si deci mai sigura pe mine.Sfaturile pe care le-ai primit aici (si care imi sunt bune si mie) mi se par destul de avizate.Cred ca pentru mai multa siguranta de sine trebuie sa iesim cat mai mult si sa socializam in permanenta.Iti doresc succes si sa auzim de bine. [pup] Mami de doi nazdravani [batetoba]Tudor 18.10.2001 si [bonjovi]Radu 29.11.2004

[oocristina]

Am experimentat singuratatea. Si am supravietuit! Chiar am reusit! Poate ca asa a fost sa fie, dar colegul cu care am vorbit s-a dovedit a fi un nesociabil. Am mers 7 ore impreuna si abia am schimbat 20 de cuvinte. Am incercat sa fiu eu - expansiva si vesela - dar mi-a retezat-o scurt de la inceput. Si am tacut. Apoi, citeva zile de singuratate. Desigur, socializarile de rigoare, discutii, politeti. Dar au fost seri in care am fost singura. SINGURA. Primele seri mergeam pe strada si aveam un sentiment de panica, parca voiam sa fug, sa strig tuturor ca sunt singura. Stare fizica de rau. Si cautam disperata din priviri, ceva, cineva cunoscut, un zimbet. Indiferenta celor din jur ma panica si mai mult. Dar am reusit. Am mers pina la epuizare in prima seara. In alta zi am avut chiar curajul sa intru intr-o cafenea si sa maninc o prajitura singura. M-am plimbat pe strazi singura. Am reusit. Poate ca sunt stari pe care nu le-am mai experimentat pina acum. Uneori chiar ma bucuram de singuratatea mea. Doar ca nu aveam cu cine vorbi, cu cine impartasi impresii. Multumesc tuturor pentru sustinere. Si da, cel mai bine este sa ne infruntam temerile. Pina nu suntem fata in fata cu ele - nu stim cine va domina, noi sau temerile noastre. In aceste zile, am dominat eu, rationalul. Greu, dar a dominat. Poate ca data viitoare temerile vor fi mai mari si nu voi reusi. Dar prin exercitii ...

[wonderful]

Singuratatea e grea si uneori ne sperie,mai ales daca nu am fost obisnuiti cu ea.Dar dupa o relatie nereusita cred ca singuratatea e binevenita,ne ajuta sa ne cunoastem mai bine,chiar asa cu lacrimi si temeri.Dupa un timp descoperim ca suntem mai tari decat ne credeam. [url="http://community.webshots.com/album/560900254VfnRrM"]W[/url]

[Anamadalina]

Si mie mi-a fost la inceput groaza sa ma gandesc ce perioada de singuratate ma va astepta.. in februarie deja se prefigura, dar nu am vrut sa cred ca se va destrama casnicia mea, ca esenta era de fapt o minciuna.. in iulie am stiut ca am fost singura 6 ani, ca loialitatea era o notiune in care doar eu credeam, ca "pana cand moartea ne va desparti" e o credinta desueta... Azi sunt singura cu sufletul meu, Am o mana de prieteni pentru care multumesc lui Dumnezeu si ma rog sa-i tina sanatosi.. Am parintii sanatosi, pe care incerc sa-i tin departe de problemele mele, cat pot.. Si am sufletul meu. Si atat. Si cicatricile care vor dura poate toata viata.. Paradoxal, nu mi-e frica, nici de singuratate, nici de ce ma asteapta in viata... Am invatat, insa, in ultimele luni, sa ma bucur de momente in care pot face abstractie de ce e rau si urat, de ceea ce nu-mi convine si sa ma regasesc pe mine insami. Am invatat sa nu ma mai raportez la EL ci la visele mele, la nevoile mele, la felul meu de a fi, fara rusine si fara teama. Am invatat ca exista viata si dupa EL, ca pot gasi bucurie in lucruri minore, ca decat sa tanjesc dupa o floare de la EL imi pot umple sufletul si casa cu flori singura, ca decat sa cersesc atentie mai bine ingrijesc un animalut etc.. Si daca asta inseamna singuratate, o prefer singuratatii in doi. Maduta "Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"

[floridia]

si eu sunt la fel ca tine ce trebuie sa fac?

[oocristina]

Floridia, simplu fapt sa esti aici, in comunitatea DC, inseamna ca nu esti singura. Nici eu nu sunt singura. Uite, cind am avut nevoie de un sfat, de o parere sau de o sustinere, am scris aici. Si o mina de prietene pe care nu le cunosc personal au fost in jurul meu. Cind am intrat in aceasta comunitate, eram si eu dezorientata si ... imi amintesc ca tot sacul pe care l-am carat dupa mine ani de zile l-am varsat aici. Am scris pina la epuizare si fetele mi-au raspus pina s-au saturat de mine. Dar am reusit in timp sa ma inteleg pe mine, sa arunc de la mine toate si sa o iau de la capat. Nu te sfii sa scrii. Esti nou venita, vrei sa spui multe, sa afli multe, sa nu te simti singura, sa simti ca apartii unui grup, sa simti ca ai prietene. Si le ai, suntem aici. Acelasi lucru l-am simtit si eu si acum, ori de cite ori simt nevoia, regasesc aici oamenii cu care sa imi depasesc angoasele. Stii, nu mai sunt singura. Pentru ca in fiecare dimineata deschid forumul. Pentru ca atunci cind am nevoie de un sfat il primesc. Nici tu nu esti singura. Si nu cauta prietenii acolo unde nu vei gasi. [pup]

[MadameBovary]

Mie mi-e cel mai frica de singuratate. Cand ma intreaba cineva care este cea mai mare teama a mea, ii raspund ca teama de a fi singura. De a fi singura, de a ramane singura, de a nu avea o familie, de a fi incapabila sa imi gasesc pe cineva alaturi de care sa imi impart viata si, mai ales, am o teama enorma de a imbatrani singura. Cred ca asta provine de la esenta omului, care este o fiinta sociala, care trebuie sa traiasca intr-o comunitate, printre semenii lui si nu izolat pe undeva. Cred ca avem asta cumva impregnat in gene... de a ne strange unii langa altii si de a ne oferi sprijin atunci cand avem nevoie de el. Cu teama asta nu prea ai ce face... decat sa o ignori atunci cand incepi sa te apropii de o persoana si sa faci tot posibilul sa te inconjori si sa pastrezi alaturi de tine persoanele care merita. Sa stii mereu ca orice fel de problema ai avea, poti sa dai un telefon si sa auzi o voce familiara la celalalt capat de linie care sa te imbarbateze si care sa iti asculte problemele, oricat de nesemnificative ar fi (sau i s-ar parea). Eu asa reusesc sa avansez in viata ( si n-am decat 22 de ani deocamdata). I never fake ... sarcasm

[floridia]

si mie imi e frica...imi e teama la cel mai mic greu dar nu ma panicgez merg mai departe lupt dar frica tot este acolo adanc infipta,nu renunt usor.Am capatat frica atunci cand sa nascut diana si am simtit ca nu mai rezist.Acum imi e frica sa nu raman singura intrun moment de criza....sa i se faca dianei rau nu stiu in ce parte as luao.Si de mica imi era teama de singuratate nu suportam sa raman singura ma panicam