adoptia unui copil cand ai deja unul al tau

[urziceanu]

Mimsi te admir !Ai spus tot ce as fi vrut sa spun si eu. corina urziceanu

[patri]

Parerea mea e ca nu trebuie sa fim prea dure cu fetele noi, care inca nu prea stiu ce sa faca...oricum gandul adoptiei te pune in fata unor stari nemaintalnite, simti lucruri despre inca nu stii cum sa le interpretezi...spui:l-as iubi " ca si cum ar fi al nostru " inainte de-al cunoaste, pt ca incerci sa-ti explici ce poti simti...pt ca inca nu stii ce va fi...E o senzatie noua, dar si cand te gandesti sa mai ai un copil, copilul nascut de tine, te intrebi daca-l vei iubi ca pe primul! Si dupa ce-l ai abia , realizezi ca poti iubi cu aceeasi intensitate 2 copii, asa ca e normal sa te intrebi...Oricum raspunsurile vor veni de la sine dupa! Totul e sa simti suficient de mult ca vrei sa-l ai...Am prieteni care au un singur copil, pt ca au spus ca nu vor sa imparta dragosstea copilului la doi...Eu am 2, am s-o am pe a treia, si voi fi mai bogata sufleteste, pt ca nu imparti, ci inmultesti...Si credeti-ma, stiu ce spun, altfel credeti ca as face-o? patri

[Oana T]

Ma bag si eu in discutie... Eu nu am copii,doar de 4 luni m-am maritat. De cand ma stiu mi-am dorit sa infiez un copilas, direct din maternitate, chiar daca pot sa am copii. Nimic nu mi se pare mai pur, mai omenesc, mai intelept decat sa oferi o sansa, o dragoste sincera unui mic ingeras... Va admir pe toate care ati luat o hotarare ca asta! Din pacate sotul meu nici nu vrea sa auda de adoptie, cat timp noi putem avea "al nostru", ca parca unul adoptat nu ar fii al nostru, dar, dupa cum spunea si soacra mea..."iti trebuie un pic mai multa inteligenta ca sa adopti un copil..." Va pup pe toate...OANA.[pup] http://pg.photos.yahoo.com/ph/oana16iul/my_photos

[aissa]

Oana eu una m-am abtinut sa scriu la acest subiect avand inca in minte un altul de la Aspirante.... Parerea mea sincera: cele care aveti in gand sa adoptati ca "act umanitar" nu veti putea niciodata sa iubiti acel copil fara sa tineti mereu in minte ca nu e facut de voi. Cele care inca aveti asta in minte cu "sa dau o sansa" si alte exprimari cu aceeasi idee, nu ar fi bine (inca) sa adoptati pentru ca acesti copii vor simti asta....si pentru ca niciodata nu veti fi mama lui/ei ci o tanti care a vrut sa ii dea o sansa. Ale mi-a dat mie sansa de a fi mama, nu eu i-am dat ei o sansa! Eu asta simt, si la fel toate celelalte fete, cred. Iubirea pentru copii trebuie sa fie neconditionata, asa cum a spus si Mimsi, copilul adoptat nu trebuie sa fie doar jucarie pentru celalalt. Ori vrei un copil si atunci uiti total ca nu e nascut din tine, ori vrei sa faci acte de caritate si atunci mai bine doneaza niste bani la un caz umanitar. Parere sincera, rece, dura, dar e a mea.... Cristina si [zana] Ale Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

[rucsi]

Aissa, ca mare dreptate ai. Dupa cum spuneam si alta data, multa lume imi spune , printre altele, ca-mi va fi mila de el. Pentru mine e de neconceput. Si, colac peste pupaza, azi , femeia care-mi face curat, incerca sa ma convinga sa nu fac prostia asta , ca mai tarziu imi va da in cap ( nu stiu daca se referea la propriu ), ca daca ar fi al meu, asta e , e al meu si o sa ma doara capul mai putin ! Fara replica.

[carrie]

imi doresc demuult sa adopt un copil, chiar daca am unul si mai pot face dar cum e firesc am multe trairi referitoare la acest gand. randurile voatre m-au pus pe ganduri:si eu ma gandeam ca e un act de bunatate extraordinara sa dai o sansa acelui copil, dar, asa cum zicea aissa, nu asta e esenta adoptiei, ci sa vrei sa fii din nou, sau dupa caz, prima data, mama.nu trebuie sa-l privesti cu mila pe bietul orfan ci cu mandrie ca e copilul tau. trebuie sa simti cu tot sufletul ca orice ar fi nu vei face diferente! si abia cand simti toate astea, si poate multe altele sa adopti! corectati-ma daca gresesc:) si inca ceva, e un gand care ma framanta, poate am vazut prea multe filme.creste afla ca e adoptat si vrea sa-si caute parintii.cum traiesti poate cu gandul ca isi va cauta cu ardoare mama, cum iti vei invinge gelozia inevitabila?sper ca nu ma judecati gresit dar ideea asta imi ridica intrebari chiar daca e prematur sa ma gandesc la asta va pup Cristiana si gagalicea Theodora Alexia (2 anisori si 4 luni) http://photos.yahoo.com/thea_alexia la mare 2005 http://www.kodakgallery.com/BrowsePhotos.jsp?&collid=52286767308&page=1&sort_order=0 nasterea papusii :http://www.desprecopii.com/info.asp?id=531

[mamiFlori]

Tocmai am discutat cu sotul meu. Ne-am hotarit! Doamne ajuta! sa iasa totul cu bine! Ce emotionata sunt! Parca am aflat ca sunt gravida.. Ce ciudat...Sunt foarte emotionata. Habar nu am cu ce incepem. Poate imi recomandati niste adrese mai vechi unde mamicile veterane in hatisul birocratiei dau amanunte. Va pup!

[patri]

MamiFlori, acum am vazut ca esti din Bucuresti. Primul pas, daca esti hotarata , este sa mergi la Dpc si sa ceri lista cu actele pe care tre sa le depui la dosar pt atestat! Si pe aici au fost afisate de mai multe ori. Sa incepi sa strangi actele, si de la depunere , normal in 60 de zile ai atestatul! Apoi-sau concomitent- cauti puiutul, tie poate-ti va fi mai usor pt ca nu vrei un bb foarte mic-asa a fost si la mine-si daca esti hotarata, astia sunt primii pasi. Vei avea la noi suport pt zilele grele , si ajutor la nevoie, si sfaturi, si ne vom bucura impreuna de fiecare realizare. Nici nu stii ce mult a contat pt mine " familia" de aici!Poti sa intrebi orice-toate am trecut prin ce treci tu, toate am avut indoieli, nelamuriri...intotdeauna am gasit un raspuns, o vorba care sa ne faca sa ne ridicam si sa mergem mai departe... Pupici tuturor mamicilor care au curaj si a 2-a oara, si a treia si bravo celor care au curaj mai mult ca mine!!! o imediat mamica de fetita! patri

[mamiFlori]

Salut Patri! Ce mai face mititica? Cum se simte? Sigur mergi la ea zilnic. Cum au reactionat baietii? Eu am sunat la DPC si imi vine sa [bang]. Ce ce? Pt ca noi avem domiciliul in Iasi (suntem de 2 ani in Bucuresi), Luci e la Cluj, deci iti dai seama... Am nevoie de o informatie importanta de la tine: am vrea sa il vedem pe Luci. Se poate inainte de depunerea dosarului? Daca ... simtim ca nu se face "conexiunea" intre noi si copil... Atunci poate caut la Iasi, sau imi fac flotantul la Bucuresti... Tu ce spui? Ma gindesc tot timpul la Luci, si sotul meu la fel si am sa trec peste toate daca simt ca el e baietelul meu asteptat. Insa ... sa o ia naiba de birocratie! Tu ma intelegi, as vrea sa il vad, apoi daca totul e bine mut si muntii din loc! Va pup pe toti, fericitilor! Florina

[patri]

MamiFlori, ti-am trimis mail.Sa fii sigura ca cu cat pot, te ajut! dar cred ca bine ar fi sa incepi cu depunerea actelor, si dupa, concomitent cu atestatul, sa cauti copilul. dar asta voi decideti! Eu acum astept sa vb maine, sa vad de ce acte mai am nevoie sa nu merg la Oradea si sa aflu ca-mi lipseste ceva! Incep sa tremur si eu sa nu se schimbe ceva, si sa nu pot s-o aduc acasa, ca saptamana asta e si joia libera cu ziua nationala, si e fff usor sa se mai amane...sper ca nu! Am hotarat ca trebuie sa fiu insistenta!Fetelor care aveti puiuti care nu sunt inca acasa, ce ati mai rezolvat? va tin si voua pumnii, si sa ne rezolvam sarbatori de vis, cu puiutii langa noi! Pupici o imediat mamica de fetita! patri