casnicie in impas... sau poate nu?

[pitzinuca]

urmaream subiectul cu acelasi titlu, l-a stricat guestus, te rog g sa ramai pe celalt topic. din pacate si casnicia mea e in impas. pe motiv de comunicare, apropiere, dorinti diferite. zice ca nu mai comunicam, ca maximul de comunicare pe care il ofer e "ce mai faci?" zice ca nu ii arat respect, daca il mangai seara si apoi adorm. ca orice imi spune trece pe langa mine. ca o sa sfarseasca la nebuni. mie nu mi se pare ca nu comunicam, ca ii ofer atat de putin, ca nu il aud/ascult. nu, nu impartim totul pe din doua, am incercat dar nu merge, cumva tot eu ajung mai impovarata de trebi/griji. dimpotriva, mi se papare ca incerc sa il ascult cat mai mult, sa ii raspund la ce vrea da, sunt cam obsedata ca nu avem casa noastra, dar nu vorbesc numai despre asta, cum sustine el. recunosc, universul meu interior nu e prea bogat, dar nici nu am timp sa fac ceva in sensul asta, m-am inscris la biblioteca si citesc destul de mult in ultima vreme. vrea sa fiu si sotie, si bucatareasa, si amanta, si mama, si artista, si camarad de bere. asa mi se pare mie. si peste toate astea, mai vrea sa fiu si eu insami. eu zic ca incerc sa fiu toate astea, el zice ca nu incerc nimic din toate astea. suntem de 9 ani, avem copil de 5. eu nu prea mai stiu ce sa mai fac. mi se pare ca sunt tare obosita. si nefericita. voi cum ati trecut peste momentele astea? zau ca as mai lasa de la mine, as mai gasi putere, daca nu mi-ar spune ca "permanent calci in strachini", "esti mereu departe", etc si imi spune ca sunt vesnic deprimata si trista. stiu ca am oaresice tendinte, mai nou ma duc si la terapie. dar totul pare sa devina din ce in ce mai gol...[q] b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[ellej]

Imi pare rau... eu aveam impresia ca totul merge (spre) bine. Poate daca ati merge amandoi la terapie ar fi o solutie? Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[violeta69]

pe motiv de comunicare, apropiere, dorinti diferite. zice ca nu mai comunicam, ca maximul de comunicare pe care il ofer e "ce mai faci?" zice ca nu ii arat respect, daca il mangai seara si apoi adorm. ca orice imi spune trece pe langa mine. ca o sa sfarseasca la nebuni. cum vine asta orice iti spune trece pe langa tine?! ai incercat sa intri in amanunte? sa-l intrebi unde anume nu ajungi in discutii?! cum nu-l respecti? adica el vorbeseste si tu te gandesti aiurea?! mie nu mi se pare ca nu comunicam, ca ii ofer atat de putin, ca nu il aud/ascult. nu, nu impartim totul pe din doua, am incercat dar nu merge, cumva tot eu ajung mai impovarata de trebi/griji. dimpotriva, mi se papare ca incerc sa il ascult cat mai mult, sa ii raspund la ce vrea posibil cu cat incerci mai mult sa fii perfecta cu atat sa te simti mai neputincioasa... intr-o relatie nu tb sa faci lucurrile doar ca celalalat sa se simta bine ,ci ca si tu sa te simti bone... daca faci asta simti ca niciodata nu ai facut suficient pt ca stai cu drobul deasupra capului si-ti e teama ca o sa cada... comuniarea tb sa fie ceva natural nu impus... da, sunt cam obsedata ca nu avem casa noastra, dar nu vorbesc numai despre asta, cum sustine el. recunosc, universul meu interior nu e prea bogat, dar nici nu am timp sa fac ceva in sensul asta, m-am inscris la biblioteca si citesc destul de mult in ultima vreme. de ce te simti inferioara?! crezi ca daca citesti 1000 de carti la biblioteca o sa fii altfel? universul interior nu-l da neaparat cultura... eu inteleg pri universul interior linistea,fericirea,echilibrul,iubirea... incearaca sa ai o parere mai buna despre tine....de ce ti-ai piedut-o? ai avut-o vreodata? vrea sa fiu si sotie, si bucatareasa, si amanta, si mama, si artista, si camarad de bere. asa mi se pare mie. si peste toate astea, mai vrea sa fiu si eu insami. poti fi si tu insati,dat fara teama... de ce ti-e teama? poti fi toate astea pe deplin,si pe rand... esti om si mai obosesti....din nou ..esti f stresata sa-i intri in voie.... si ,repet,toate astea nu se impun,vin de la sine... eu zic ca incerc sa fiu toate astea, el zice ca nu incerc nimic din toate astea. esti sigura ca e numai asta in legatura cu el? adica "defectele " astea nu sunt legate de altcineva? suntem de 9 ani, avem copil de 5. eu nu prea mai stiu ce sa mai fac. mi se pare ca sunt tare obosita. si nefericita. voi cum ati trecut peste momentele astea? da,ai obosit sa incerci sa fii perfecta... nu stiu daca poti trece peste toate fara sa-ti pese si de tine,de ceea ce simti tu.. ai dreptul ca obosesti,ai dreptul sa mai ramai si pe ganduri,sa nu vorbesti... daca nu reusesti sa ajungi la un echilibru cu tine e f greu sa poti ajunge la un echilibru cu un el...oricine ar fi acesta... zau ca as mai lasa de la mine, as mai gasi putere, daca nu mi-ar spune ca "permanent calci in strachini", "esti mereu departe", etc de ce face toate astea? eu cred ca nu esti tu de vina..sau nu numai tu... ceva e putred in danemarca [:D] nu stiu inca ce.....pt ca nu stiu povestea ta,sorry [asia] si imi spune ca sunt vesnic deprimata si trista. stiu ca am oaresice tendinte, mai nou ma duc si la terapie. dar totul pare sa devina din ce in ce mai gol.. pai vezi?! vesnic deprimata si trista... uita-te in oglinda dimineata si spune-ti ca esti vesela si fericita...ca ai n motive sa fii asa...si unul e copilul... esti sanatoasa(sper!) si ai prieteni si ai un job bun,etc,etc... se gasesc motive de fericire... si incet incet o sa ajungi sa crezi chiar tu asta...apoi sa si simti... eu mi-am spus doar parerea ...nu stiu daca-ti foloseste,dar cauta in tine puterea sa fii tu insati![pup] ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita." [/quote] Vio,mamica lui Mihnea [avion] viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE* __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[tierry]

Asa ma simt si eu...deprimata, cea mai urata si mai nefolositoare fiinta de pe pamant...De ce? Pentru ca asa ma face sa ma simt (cred ca fara sa-si dea seama), stilul lui de a-ti controla viata, da a-ti da mereu indicatii...a strivit cred cam toata personalitatea pe care o aveam...Nasol, simt ca nu mai sunt eu...[q] Eu nu am trecut, cred ca singura mea scapare e sa ma indepartez de ce imi face rau...

[mama_lui_alex]

[flo]sa te inveselesc! Nu cred ca esti obosita..sau nefericita..cred doar ca ai ajuns intr-un mic impas in care golul interior da iar tarcoale...e un fapt care iese tot timpul la iveala, indiferent cat de tare incerci sa-l ascunzi/ingropi...si pe care il avem fiecare dintre noi...Problema e ca acest gol se perpetueaza pana devine o mica/mare prapastie..si..da..atunci ajungi obosit si nefericit. Nu prea raspund la topicuri cu tema asta..dar ceva din ce ai scris..nu stiu ce..m-a facut sa dau un reply. Nu stiu cu cine si ce fel de terapie faci..dar daca nu te indruma catre redescoperire..cred ca dai banii degeaba. Nu am stat sa-ti vad mesajele anterioare astfel incat sa pot creea un profil ..dar...cateva sfaturi generale, pur-general-valabile 1.Lasa biblioteca si cartile in perioada asta - nu face decat sa adanceasca depresia. 2. Fa ceva pentru tine pe termen mediu-lung! doar pentru tine....si multumirea pur personala vei vedea ca se va rasfrange si asupra celor din jur...apuca-te de sport, mergi la niste cursuri, apuca-te de ceva idealist ce doreai sa faci de mult.. 3. Luati o vacanta in 2 mai lunga de 2 zile, la fiecare 2 saptamani. [flo]

[pitzinuca]

ellej-ciudat e ca si eu am impresia ca merge bine, pana cand la un moment dat el "nu mai suporta" si aflu ca de fapt e nefericit, nemultumit... violeta- da, asa zice ca el vorbeste si eu nu il aud, ca trece pe langa mine, rezultatul fiind faptul ca nu facem nimic din ceea ce el crede ca am stabilit impreuna, sau faptul ca nu imi dau seama care sunt nevoile lui/starile lui. daca de ex noi discutam dimineata si eu ma imbrac in timpul asta ca sa plec la sv, zice ca nu il respect. asa o fi? nu incerc sa fac totul perfect, nu am fost niciodata perfectionista. doar ca fac totul cam singura (el nu e de acord, ba dimpotriva) si am cam obosit. si pe deasupra mai si primesc critici, si ma si intreaba ca de ce vreau tot timpul laude, "medalii" cum le zice el. parere buna despre mine am avut, dar timpul mi/a dovedit ca nu sunt cea mai tare[:D]. serios vorbind, poate fac eu lucrurile pe jumate si nu imi dau seama, eu aveam impresia ca am facut ceva fain, dar primeam una in moalele capului: "nu iti iese mancarea buna ca nu o faci cu dragoste". incerc sa imi mentin parerea buna despre mine. incerc sa fiu eu insami. am ajuns la concluzia ca trebuie sa am si eu ceva care sa fie al meu: pe mine. oare asta sa fie egoism, sa nu fie daruire totala? parca niciodata nu a crezut in dragostea mea pentru el. oricum amandoi suntem mai existentialisti, iar eu sunt si cam emo[:D]. o sa icerc sa ma gandesc la sfatul tau de a ma autosugestiona ca sunt fericirea intruchipata (si de fapt, asa si e, right?[:)]) tierry-imi pare rau ca treci si tu prin asta, si mie mi-a trecut toata noaptea asa ceva prin cap, deja imi faceam scenarii cum o sa imi renovez garsoniera mea si sum o sa ma mut acolo cu copilul, si timp ce ma gandeam si imi parea ca voi fi bine fara el, am intins o mana inconstient si l-am luat in brate[q] mama mui alex-multumesc de sfaturi. in vacanta mai mult de 2 zile nu plecam decat in concediu. ne-am propus si mai mult eu i-am propus de mai multe ori, macar si 2 zile in we sa fim undevas singuri. intr-o camera amarata in busteni. doar noi doi. sa facem ddragoste si sa stam de vorba. dar nu poate. ca lucreaza. si nu e linistit. si nu se poate bucura. si etc. nu stiu cum as putea sa il atrag mai mult inspre ideea asta. (momentan oricum nu e realizabil - bine, daca ar fi dupa mine, ar fi - are piciorul in gips.) da, la terapie despre mine vorbim. cu intentia asta m-am dus. sa ma descopar pe mine. sa am repere in ceea ce ma priveste. ptr ca nu am. sunt foarte nesigura. cred ca o sa iti urmez sfattul nr 2 si o sa ma apuc sa renovez garsoniera aia. simt nevoia demult, sa mai agat un tablou pe un perete, sa mai schimb mobila prin casa, si cum la noi acasa nu se poate, voi profita de plecarea chiriasului zilele astea si ma voi ocupa acolo. va multumesc pentru aspunsuri, am sa va urmaresc si o sa revin si eu. o zi buna la job! edit: de faspt revin char acum ca sa va ilustrez cu n exewmplu ce vrea sa spuna prin "intelegi numai ce vrei tu" aseara. el: nu-i asa ca tu le faci pe toate perfect dar vin eu si iti crtitic perfectiunea? eu: nu le fac pe toate perfect, dar le fac numai eu pe toate si atunci normal ca unele nu ies bine el: mie imi e din ce in ce mai clar ca tu intelegi ce vrei tu. eu: cum asa? el: pai nu era vorba de tine in nici un caz in ce ti-am zis mai devreme, nu te-am intrebat daca faci lucrurile bine sau nu, era vorba de mine, intrebam ca nu-i asa ca vin si te critic mereu? eu am tras doua concluzii de aici: 1. fiecare cu ce il doare, chiar nu suntem, pe aceeasi lungime de unda 2. in ciuda acestui fapt, totusi fraza lui e interpretabila, se poate pune accent si pe el, si pe mine. de ce nu putem ajunge la un numitor comun? aseara mi-a adus-o si pe mama in discutie (nu ca m-ar deranja, nu ma mai deranjeaza demult) cum ca o sa fac ca ea, care nu s-a implicat niciodata in nimic / emotional vorbind (si asa e), ca ea de-abia acum a inceput sa isi accepte conditia, ca vrea sa faca ceva cu devarat doar acum, face cursuri de calculator. si ca el nu crede ca ma poate astepta si pe mine pana fac 50 de ani ca sa fac ceva. la care eu l-am intrebat daca baga el acte;e de divort in cazul asta. la care el a zis ca numai oamenii iresponsabili pun intrebari din astea... stiu ca din cauza amandorura am ajuns in acest impas. o vina pe care o recunosc, este ca lupt din ce in ce mai putin. la discutiile de criza, etc. il las pe el sa tot vorbeasca, eu ii raspund in gand dar nu sunt in stare si nu mai am chef sa verbalizez. pentru ca deja ajungem la aceleasi si aceleasi discutii. stiu ca nu citeste gandurile, ca ca ar trebui sa vorbesc. dar cum deschid gura imi pierd cursivitatea si elocventa, sau iese un SF din gura mea pe care de obicei nu il intelege. b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[MissParker]

Poate ca va concentrati prea mult pe chestii exterioare si prea putin pe adevaratele necesitati sufletesti ale fiecaruia. Vorbiti mai mult despre cum va simtiti (frazele alea care incep cu EU si nu cu TU) si mai bagati si o priza de umor, mai luati-va si singuri putin peste picior, asta mai destinde atmosfera... Daca amandoi sunteti sensibili si ultrasensibilizati, orice cuvant al celuilalt poate suna ca o jignire, desi nu este... Comunicarea e cheia. Intotdeauna. Bafta multa la terapie! [pup]

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=123541"]Povestea nasterii[/url]

[ellej]

Mi se pare tare obositor, dupa o zi intreaga de serviciu, mancare, copil etc sa mai despici si firul in 14 pe teme date! Cred ca eu nu m-as descurca nici pe jumatate cat tine, m-as enerva instant si in plus comunicarea n-a fost niciodata punctul meu forte. Din fericire al meu e mult prea obosit zilele astea ca sa-i mai vina si idei :) dar imi aduc aminte de o vreme cand pretindea si el atentie maxima la dorintele / conversatiile lui. Dupa ce a venit copilul, totusi s-a multumit cu mai putin (cu ocazionale critici, pe care de regula le ignor). Problema e la el, nu la tine, e nemultumit de parametrii actuali ai existentei lui. E doar o etapa trecatoare, din cauza imobilizarii? Dar ce vrea, concret? Ce schimbare l-ar multumi? Doar sa-i acorzi tu mai multa atentie? Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[CristinaT]

zu capul limpede dis de dimineta... n-am intekles nimic din discutia voatra. Parerea mea ca astea sunt copilarii. Nu va mai aventurati in astfel de discutii. [url="http://www.babiesonline.com/babies/o/oana/"] 8 ani .... La multi ani! [/url]

[anamaria]

impasuri (sper ca asa se zice si nu am folosit vreun cuvant derivat direct din 'succesuri' [:D]) deci revin: impasuri d-astea sunt pe toate drumurile, prin toate casniciile, OARE?! intreb asta pt ca am trait si eu (noi) - si nu odata - ceea ce povestesti tu aici! ca sa te inveselesc pot sa-ti spun deci ca se intampla oricui (cel mai probabil) si ca e ceva ce vine si trece! (cel putin la noi, macar pana acum [asia]) ce sa-ti spun, avand in vedere ca ACUM nu ma gasesc intr-un astfel de moment, pot sa-mi dau cu parerea mai mult obiectiv decat subiectiv! [alcool] cred eu ca 'baza' acestor probleme este ca atat EL cat si EA sunt obositi si stresati de chestii care de cele mai multe ori n-au legatura cu FAMILIA. adica tu cu gandurile tale, problemele, sperantele si obstacolele tale, si el la fel! cumva, in alergatura asta de zi cu zi (servici, tramvai, gradinita, bunici, bona, cumparaturi, casa, gospodarie samd) orbitam fiecare pe alte cai, si cand ne intalnim ne pierdem in detalii uitand ceea ce e cu adevarat important! nu mi-a iesit mancarea pe gustul lui?! SO, WHAT??? (hai la restaurant [:D]) a, dar daca mi-s cu capsa pusa, si se aseaza dumnealui la masa, punand din belsug sare si piper in farfurie (fara sa guste macar, ca stie doar ca gatesc cu kuru [bang]) atunci incepe macelu' !!! [duel] + [:-@] , etc sau: 'ti-am zis sa impachetezi si tu chilotii si sosetele, te faci ca nu auzi???' si iara [duel] + [:-@] , etc ce vreau sa zic defapt (am pierdut chiar si eu sirul... [:D]) este ca dupa ce depasim CRIZA (ceea ce inseamna, in timp, de la cateva ore la cateva luni, depinde) imi dau seama cat de absurda am fost! cat de neinsemnate sunt CHESTIILE care ma scoteau din minti in timpul CRIZEI... eu n-am fost inca la terapie, pt ca de fel sunt departe de a fi depresiva; pana acum mi-am gasit singura 'leacul' cam asa: cand sar calul cu [:-@] (fie eu, fie EL) ma imbrac si plec de-acasa, sa critice pe cine-o vrea ca nu-i totul perfect in timp ce face baie la copii, le da lapte si suc si apa si 'pijamaua aia verde, nu cea galbena' [:D] nu plec departe, doar pana jos in parcare, unde ma bag in masina si dau drumul la muzica, stau si ma gandesc la nemurirea sufletului si poate [q], ma uit la ceas si cand sunt sigura ca baietzii ori au adormit ori in casa mea e o criza care se poate rezolva numai dupa aparitia mea... [pk] asta ma face sa imi dau seama de dimensiunea importantei propriei persoane (nu ca n-as fi eu sigura ca sunt buricu' pamantului [:D]) si chiar daca ne culcam tot bosumflati, pana la urma imi/ isi/ ne cerem scuze tacit (asta e de premiat la seminarul de comunicare [:D]) si viata merge inainte! important este sa intelegi ca, asa cum tu te simti neimplinita si nefericita in relatia cu el, la fel simte si el!(fie ca te ajuta sau nu la gospodarie - asta-i alta 'lupta') adica atata timp cat 2 oameni se iubesc n-au cum sa nu fie influentati de felul cum se simte fiecare din ei: fericit sau nu, din diverse motive! solutia cu we la munte/ mare (departare de casa) este iar de mare folos, dc esti soferitza poti s-o aplici chiar si cu piciorul (lui) in ghips (nu cred ca dr i-a interzis [sex])... noua nu prea ne ies plecari d-astea in 2, ca ma simt tot nefericita cu gandul la cupii, asa ca plecam cu tot calabalacu' [:D] da tot imi incarc bateriile pt inca-o luna - 2! si ultima sugestie, am cunostinte la care a functionat, ia-l si pe el la terapie!!! personal nu cred in terapie, dar SIGUR face bine la psihic sa STII CA AI FACUT CEVA! [asia] sa auzim de bine si tine-ne la curent, daca ai nevoie de-un umar sau de-o vorba buna... [flo] pup U [olala] PS era sa uit: omu' are acuma picioru-n gips, asa ca totusi ii acord circumstante atenuante: merita o masa de rasfatz [cina2] sau, macar, [berica] rece! [url="http://razvan-glinta.piczo.com/?g=36969912&cr=1&nsrc=slh"]Ajutati-l pe Razvan sa lupte cu o boala necunoscuta![/url] ________________________ ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] ************************ Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!