casnicie in impas... sau poate nu?

[violeta69]

anamaria,bine spus [flo] timpul te face mai intelept[:D] Vio,mamica lui Mihnea [avion] viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE* __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[andreea81]

Citat:

citat din mesajul lui anamaria ce vreau sa zic defapt (am pierdut chiar si eu sirul... [:D]) este ca dupa ce depasim CRIZA (ceea ce inseamna, in timp, de la cateva ore la cateva luni, depinde) imi dau seama cat de absurda am fost! cat de neinsemnate sunt CHESTIILE care ma scoteau din minti in timpul CRIZEI... important este sa intelegi ca, asa cum tu te simti neimplinita si nefericita in relatia cu el, la fel simte si el!(fie ca te ajuta sau nu la gospodarie - asta-i alta 'lupta') adica atata timp cat 2 oameni se iubesc n-au cum sa nu fie influentati de felul cum se simte fiecare din ei: fericit sau nu, din diverse motive! ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] ************************ Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!

Frumos spus, Anamaria! si sunt de acord ca timpul te face mai intelept... ~Este mai importanta pacea decât dreptatea...(Parintele Arsenie Boca) ~Tragedia vietii nu este ca se termina atât de repede, ci ca asteptam asa de mult sa o începem.

[gabriella1]

Hop si io... parerea mea e ca sotul tau nu mai poate de atata bine. Tu le faci pe toate, esti si mama si sotie si bucatareasa si amanta si camarad... pai cum sa mai rezisti?Si la sfarsitul zilei,cand tu pici ostenita,el mai vrea si mangaiat.Ma mir ca nu vrea si leganat pe picioare.Eu cred ca i-ai dat prea multa importanta,neglijandu-te pe tine si dorintele tale. Ia pune-te pe tine si numai pe copil pe primul plan sa vezi tu cum isi revine domnul sot! E ca dusul cu apa rece:ori il trezeste definitiv ori face stop cardiac. Iti doresc multa putere![flo][flo][flo] Gabriela "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

[martisor]

[flo]Suna f. incurajator toate raspunsurile voastre si mi-au transmis intr-adevar o nota optimista.Faptul ca si voi treceti prin experiente similare face ca fenomenul sa aiba o amploare mai mica, pentru ca, desi sunt dificile starile prin care trecem,[q] macar sunt[:I] normale!!!Sau ma insel? Cred ca pana la urma, toate trairile astea fac parte din viata oricarui cuplu, mai devreme sau mai tarziu.Acum ,ca am inteles ce se intampla cu noi,singura mea dilema este cum sa fac sa am energia si rabdarea necesare sa domin aceste probleme care, pana una alta ne domina ele pe noi.Aici e buba.Caci am mai incercat si...[bang].Pare-se ca amandoi suntem prea obositi ca sa vrem sa facem compromisuri si fiecare pretinde de la celalalt.E usor sa intelegi care-i boala, mai greu e s-o tratezi.Dar voi mai incerca. Sincer va multumesc ca mi-ati impartasit din experientele voastre si va pup cu caldura [pup] Mami de doi nazdravani, Tudor 18.10.2001[poc] Radu 29.11.2004[auto]

[pitzinuca]

gabriella1 - senzatia lui permanenta este ca eu ma pun pe primul plan, dorintele mele si numai ale mele... asa ca daca voi face intr-adevar asta, oricum nu ar conta (ma rog, probabil ar conta pentru mine, m-as mai relaxa) anamaria-andi a fost bolnavior, si in ultimele trei saptamani am fost acasa in medical. sotul meu a avut mese de rasfatz, inghetate, prajituri facute in casa. astea in conditiile in care el avea piciorul in gips, si eu faceam absolut tot. nu m-am plans nici macar o secunda si pot sa o fac in continuare. chiar m-am bucurat ca am mai avut timp sa mai gatesc si altceva decat puiul fiert in oala (citez, bine-nteles) tu zici ca pleci sa te linistesti. eu daca ies din calera e lipsa de respect si neimplicare, trebuie sa stau acolo, sa ne fierbem creierii la maxim. cristina - da, intr-un fel discutia nu a dus nicaieri. missparker - uite, aici ai atins un punct sensibil. cand ma ia peste picior, si mai face cate o gluma, eu nu prea le gust sau le gust cu juma de gura... eu incerc sa fiu vesela, dar nu prea imi iese... si el se supara, ca nu poate face glume cu mine, imi zice ca e nasol daca nu pot rade de mine insami... si asta cam asa e. ellej - el nu vrea mai multa atentie, el vrea atentie pentru ca eu nu ii ofer deloc, acest lucru. nu cred ca e imobilizarea de vina, periodic ne invartim in discutiile astea, ne certam, si de obicei, eu ma duc cu impacatul, recunosc ca am gresit - el zice ca nu fac asta de-adevaratelea, vreau doar sa treaca fara sa rezolvam nimic, ca sa imi pot eu vedea de cusca mea in continuare daca virgula comunicarea nu e punctul tau forte, daca el nu mai cere atentie, daca te enervezi instant, daca el face face ocazionale critici, pe voi ce va tine impreuna? edit: nu insinuez nimic, rugamintea mea e sa imi zici si mie niste chestii pozitive (m-am exporimat ca un... dar sper sa intelegi[pup]) de fapt, voi (in general, toata lumea), cum comunicati? cum stati de vorba peste zi? cum stati de vorba in criza/ cum va simtit respectati si cum simtiti ca respecatti pe celalalt? b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[anamaria]

mai B ... [asia] de data asta ai pus niste intrebari cu adevarat grele, dupa mine! sa incerc sa-ti raspund. eu as face o delimitare, adica cum comunicam/ daca si cum ne simtitm respectate in situatii normale si in cele de CRIZA. si ca sa pun raul inainte, in situatii de criza NU comunicam bine (asta dc nu cumva consideri scandal = comunicare [:D]) si de cele mai multe ori NU simt ca ma respecta. despre respectat ce sa zic, pp ca nici eu nu-i dau impresia de respect prin cuvintele pe care le folosesc - desi nu realizez poate EXACT prin ce cuvant il jignesc [alcool] despre el, la [duel] are o fraza preferata: 'tu si neamul tau'... [:D] plus o serie de derivate! care evident ma scot din minti! adica el e perfect si eu sunt si prosta si incompetenta! [bang] (ca personal nu bag neamurile (lui) in ciorba noastra [8D] suntem si-asa destui: noi 4, plus ai mei... [:D]) SAU: despre al meu nu pot sa spun ca nu face NIMIC in casa, sa ma ajute, mai face una-alta dar oricand e loc de mai bine/ mai mult [:D] TOTUSI, un lucru sigur nu-l face - si asta e cauza pt destule [:-@]: nu face bagajele cand e sa plecam undeva! eu fac tot: bagaju meu, pt copii, chilotzii lui... daca-i spun, executa, dar n-are initiativa[bang] si daca nu-i spun, deci fac bagaje singura, invariabil ii uit pijamaua, papucii sau periutza de dinti!!! [:D] si sa te tii... ************************ in afara de CRIZE, eu ma simt respectata - sau cel putin, in afara situatiilor- criza nu-mi pun atat de acut aceasta problema! [alcool] in afara de crize, nu prea comunicam extraordinar, doar un pic mai mult decat strictul necesar!

• NU vb despre servicii/ nici probleme nici realizari/ decat daca e ceva cu adevarat deosebit (accident de munca, prima, vreun alt eveniment vesel sau trist)
• NU vorbim nici despre meciuri sau alte sporturi, pt ca eu sunt TOTAL pe langa aceasta pasiune careia el ii este dedicat 100%, de la aruncatul ramei in balta la fotbal si alte sporturi (MINUS, evident, alea 'feminine', la care ma uit eu: gimnastica, patinaj, d-astea)
DAR comunicam destul de bine cand
• analizam diferite optiuni vis-a-vis de ceva care trebuie cumparat (ceva valoros, de la o pereche de pantofi in sus [:D])
• cand avem de rezolvat probleme de familie - mai ales daca e vorba de copii, si nu numai (vorbesc aici de familia extinsa, nu de noi 4 [;)])
• cand ne bucuram ca am reusit sa realizam ceva, samd
• facem haz de necaz/ a se citi ca facem glume/ misto unul de altul (Atentie: aceleasi glume de multe ori care in criza ma fac sa-mi arda urechile si sa-mi fiarba neuronu' blond! [alcool])

in concluzie, per total, cu bune si rele, eu simt ca sunt jumatatea lui si ca el e jumatatea mea, si atata timp cat atunci cand ne e BINE e perfect, nu am mai multe pretentii! ca perfect nu exista !!! (bunicii mei au fost casatoriti mai mult de 65 de ani [asia] si ce se mai ciondaneau... [:D]) [url="http://razvan-glinta.piczo.com/?g=36969912&cr=1&nsrc=slh"]Ajutati-l pe Razvan sa lupte cu o boala necunoscuta![/url] ________________________ ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] ************************ Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!

[anamaria]

uitasem : sanatate multa lui andi! [pup] [url="http://razvan-glinta.piczo.com/?g=36969912&cr=1&nsrc=slh"]Ajutati-l pe Razvan sa lupte cu o boala necunoscuta![/url] ________________________ ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] ************************ Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!

[ellej]

Inteleg [pup], tu vrei reteta :) Eu pot doar sa-ti zic cum cred eu ca merge relatia noastra. Pe de alta parte, nu se stie niciodata, poate ca el vede altfel lucrurile si (Doamne fereste) intr-o zi o sa ma trezesc ca de fapt el era nemultumit de viata lui si eu traiam pe alta planeta (cum a fost cu C...). Nu poti baga mana-n foc niciodata. E vorba de evolutie, zic eu, ne-am maturizat impreuna: eu comunic ceva mai bine decat la inceput, iar el nu mai face tonele de mofturi cu care era obisnuit la mamitza. Nu e relatia perfecta, eu ma mai enervez, el critica aiurea uneori, dar per total cred si sper ca e o relatie functionala, si asta gratie compromisurilor de ambele parti. Nu te supara, mie mi se pare ca el a ramas mai "copil" si nu accepta ca lucrurile se schimba, ca viata de adult inseamna si stres si oboseala si monotonie. Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[ellej]

De fapt, cred ca o relatie merge cand amandoi trag la aceeasi caruta in aceeasi directie, nu unul hais si altul cea (scuzati prozaicul metaforei). Si asta nu are atat de a face cu iubirea, ci cu toleranta si maturitatea respectivilor. Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[Eleni]

M-am apucat sa scriu acum 15 minute si nu am mai citit ce s-a mai scris la subiect.Daca in graba nu am citit ceva imi cer scuze pentru omisiune. Mie in general nu-mi place sa dau din casa. Am trecut printr-o perioada crancen de grea anul trecut cand am fost la un pas de divort. Si lipsa de comunicare era unul din motivele invocate de el. Celalalt era gelozia lui insuportabila, invocata de mine. Am auzit si eu de nenumarate ori replici de genul nu ma respecti, eu sunt cantitate neglijabila in casa asta, faci numai ce vrei… Si de cate ori se lansa intr-o peroratie (aceeasi de multe ori) nu puteam nici sa plec, nici sa fac altceva in timpul ala, desi onest mie mi se inchideau urechile, mi se opaciza auzul cand auzeam ca incepe discursul. Aveam zile in care nu mai suportam sa vin acasa gandindu-ma ca Mr. Perfect sigur va gasi ceva de comentat. Acum la un an si ceva dupa asta descopar ca am trecut de impas. Si da, am zile in care chiar imi e drag, asa cum era la inceput. Si solutia nu a fost sex salbatic pe la munte sau din astea care ne implica pe noi 2 in posturi romantice. Sincer eu cred ca cele 2 zile la munte petrecute in 2 nu rezolva problema, calmeaza poate doar conflictul pe moment. Iti spun perspectiva mea. Dupa aceea ti-o spun si pe a lui (ca am spioni [8D]). Eu am reusit pentru ca am decis sa aleg traiul in 2. Nu imi placea ideea de divort din perspectiva timpului putin pe care il am. Asa de bine de rau am cu cine imparti sarcinile casei (unele din ele evident, nu toate) sau macar timpul alocat copilului (mai sta el cat fac eu treaba, mai stau eu si face el chestii). Deci pur pragmatic am decis ca in acest moment nu vreau sa divortez. Pasul doi a fost ca eu stiu ca sunt mai desteapta decat el. Si ca stiu sa manipulez mai usor situatiile conflictuale. La birou sunt foarte priceputa in dezamorsarea conflictelor. Dar acasa ma blocam cand incepea cu peroratia si la sfarsit nu eram in stare sa imi adun argumentele. Plus ca ma si plictiseam teribil sa discut chestii fara nici o concluzie practica. Asa ca, mergand pe truismul ca eu sunt mai desteapta, l-am provocat la o discutie cu concluzii scrise. I-am zis ce ma deranjeaza, mi-a zis ce il deranjeaza. Dar punctual, nu filozofii de genul nu ma respecti… nu, punctual: nu ma respecti cand te freci cand eu am ceva de zis. Ok. Dupa ce am insirat pe hartie ce ne deranjeaza, am stabilit cum putem sa schimbam lucrurile. Eu am incercat (cu efort e drept) sa urmaresc discutia cu el fara sa ma foiesc. Dar in contrapartida i-am zis ca atunci cand am treaba sau ma grabesc nu vreau sa am discutii caci nu voi fi atenta. Si anunt de la inceput ca nu am timp de discutie acum. Ulterior ii zic cand am terminat ce am de facut si il ascult. De exemplu il deranja ca ma ridic de la masa cand el inca nu a terminat. In mod normal e nepoliticos si accept asta. Faza e ca el mananca 2 ore si eu in maxim 25 de minute sunt gata. Restul timpului faceam treburi prin casa. Il foloseam eficient. Dar nu, il deranjeaza. Ok. Accept asta, fac un efort si stau cu el pana termina, dar sa nu aud ca nu am facut nu stiu ce… pentru ca nu am avut cand, am frecat duda cu el la masa. Asa ca daca las vasele nespalate sa nu aud comentarii. Lucrurile astea au fost discutate la rece. Clar, concret. Cum o dadea in balarii, cum il aduceam la concret. Scrise. Scrise la modul serios pe hartie. Inclusiv ce ne enerveaza la mama/maica-sa de exemplu. Apoi, in al treilea rand, tot pe linia "Eu sunt mai desteapta"[:D], am invatat sa nu mai aud si sa nu mai enervez imediat ce mai scapa cate o rautate legata de o chestie facuta partial bine de mine. Da, nu sunt perfectionista si nu ma intereseaza decat sa fac treaba sa mearga, atat. Asa functionez. Eu. Si accept ca el functioneaza altfel. Asa ca acolo unde nu am putut sa lasam de la noi am decis ca din acest moment acceptam ca asa e celalalt, si ca asa l-am luat si stiam de viciile astea (nu sunt vicii ascunse, ca la vanzarea cumpararea de lucruri), asa ca acceptam situatia ca atare. Si de atunci acest lucru nu va mai fi adus in discutie. De exemplu faptul ca eu nu-mi sterg pantofii, lucru extrem de urat, rusine, rusine mie! era un subiect de cearta mereu. Si i-am explicat ca nu ma pot organiza cu chestia asta, ce sa fac? Sa ma impusc? Nu ma uit la pantofi si basta. Ei bine, acum macar tace. A acceptat ca asa sunt sit ace. Fie ii sterge el, fie ma lasa asa… Daca ies cu el si are o problema, mi-i sterge si gata. A patra chestie este ca eu nu mai pun la suflet. Nu ma mai oftic. Am decis, tot in virtutea faptul ca eu sunt desteapta familiei, ca cel mai intelept cedeaza. Asa ca daca luam un lucru, el sigur se va lauda ca el a luat decizia, desi noi sau chiar eu am initiat achizitia. De cele mai multe ori eu vin cu idea prin prisma mediului in care lucrez si a deschiderii mele naturale spre nou. Dar el se lauda ca a facut-o. Frate, inainte ma ofticam.Acum nu. Tac si ma multumesc cu faptul ca toti prietenii nostri stiu ca eu sunt in spatele deciziei. Nu mai simt nevoia sa concurez cu el. Daca face el o treaba il laud si gata. Chiar daca meritele sunt si ale mele. Really, nu tin sa ii demonstrez ca sunt eu aia motzata. Se stie asta, nu e cazul sa ma mai bat pentru publicitate. Concluzia este ca ne certam mai rar. Uzura psihica e mai usoara si in consecinta radem mai mult in loc sa ne certam. Nu comunicam neaparat mai mult, pentru ca sincer nu avem ce, eu lucrez in publicitate, el e gradat, ariile de interes difera, si efectiv nu avem chestii de comunicat zilnic (sa ne povestim ce am facut la munca de exemplu). Mai mult, deciziile le luam impreuna, de fapt eu le initiez dar le fac sa para ca el le-a luat. In acest fel, orgoliul lui e satisfacut. Toata lumea e fericita, eu ajung unde vreau, el e bucuros ca el a facut asta… iupiiii! Acum sa iti zic si perspectiva lui: lui i se pare ca il respect mai mult si ca am invatat in sfarsit ca el ia deciziile bune pentru noi. S-a confesat unui prieten ca vede ce ascult mai mult ce spune si ca accept deciziile lui fara sa comentez atata. Concluzia este ca amandoi suntem mai putin bataiosi, sabia nu mai sta in permanenta in mana ci mai sta si in teaca. Ne distram mai mult, si constat cu surprindere ca uneori mi-e chiar drag de el… drag din ala de inceput de relatie. Nu stiu cat de coerenta am fost si nici nu am rabdare sa recitesc. Dar tine de tine. Asta vreau sa te fac sa intelegi. Doar de tine. Eu nu iau in calcul ce ar putea sa faca celalalt si imi fac calculele bazandu-ma pe ce pot face si duce eu. Daca vrei mai povestim, iti stau oricand la dispozitie. Elena & Maria Bucuria