casnicie in impas... sau poate nu?

[Eleni]

Bafta multa la toate examenele... si la dezbaterea domestica. Sigur nici el nu vrea sa divorteze sau sa traiasca nefericit, asa ca va accepta daca esti ferma. Un barbat care vrea sa divorteze nu o lalaie. Noi femeile suntem mai implicate in traiul in 2. Ei daca vor sa plece, pleaca, nu se complica cu procese de constiinta. Spun asta din experienta cuplurilor de prieteni pe care i-am ascultat... probabil ca am fata de duhovnic [:I]... dar te rog sa ma crezi ca am ascultat ceva la viata mea... Doamne ajuta sa iti fie bine.... sa ne fie bine tuturor. Cu drag, Elena & Maria Bucuria

[pitzinuca]

neata! noutati de pe front: am facut ce ne-am propus: am discutat, de pe listuta. am ajuns la numitor comun. le-am discutat punctual, el a zis si ca e de acord cu tot ce e acolo, numai sa mi le asum. Acum eu sunt multumita, dar parca am neglijat ceva, si anume maniera de discutie intre noi doi. Dar parca am trecut un hop. Eu una am invatta ca trebuie sa deschid gura cand ma doare ceva, si sa nu las nervii sa intervina, sau sa nu ma concentrez neaparat pe faptul ca ma simt de rahat ci pe faptul ca eu sau el avem o nevoie care trebuie discutata... Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Sa aveti o saptamana cat de insorita puteti s-o faceti![pup] b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[gabriella1]

Citat:

citat din mesajul lui pitzinuca neata! noutati de pe front: am facut ce ne-am propus: am discutat, de pe listuta. am ajuns la numitor comun. le-am discutat punctual, el a zis si ca e de acord cu tot ce e acolo, numai sa mi le asum. Acum eu sunt multumita, dar parca am neglijat ceva, si anume maniera de discutie intre noi doi. Dar parca am trecut un hop. Eu una am invatta ca trebuie sa deschid gura cand ma doare ceva, si sa nu las nervii sa intervina, sau sa nu ma concentrez neaparat pe faptul ca ma simt de rahat ci pe faptul ca eu sau el avem o nevoie care trebuie discutata... Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Sa aveti o saptamana cat de insorita puteti s-o faceti![pup] b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[asia][asia][flo][flo][pup][pup] Gabriela "Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

[ellej]

Citat:

citat din mesajul lui pitzinuca neata! noutati de pe front: ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[:D] Eu zic s-o luati ca la ONU: tratative si coexistenta pasnica. Bisous :) Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[pitzinuca]

Citat:

citat din mesajul lui ellej Citat: citat din mesajul lui pitzinuca neata! noutati de pe front: ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita." [:D] Eu zic s-o luati ca la ONU: tratative si coexistenta pasnica. Bisous :) Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

aussi[pup] b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[denisamov]

Citat:

citat din mesajul lui Eleni M-am apucat sa scriu acum 15 minute si nu am mai citit ce s-a mai scris la subiect.Daca in graba nu am citit ceva imi cer scuze pentru omisiune. Mie in general nu-mi place sa dau din casa. Am trecut printr-o perioada crancen de grea anul trecut cand am fost la un pas de divort. Si lipsa de comunicare era unul din motivele invocate de el. Celalalt era gelozia lui insuportabila, invocata de mine. Am auzit si eu de nenumarate ori replici de genul nu ma respecti, eu sunt cantitate neglijabila in casa asta, faci numai ce vrei… Si de cate ori se lansa intr-o peroratie (aceeasi de multe ori) nu puteam nici sa plec, nici sa fac altceva in timpul ala, desi onest mie mi se inchideau urechile, mi se opaciza auzul cand auzeam ca incepe discursul. Aveam zile in care nu mai suportam sa vin acasa gandindu-ma ca Mr. Perfect sigur va gasi ceva de comentat. Acum la un an si ceva dupa asta descopar ca am trecut de impas. Si da, am zile in care chiar imi e drag, asa cum era la inceput. Si solutia nu a fost sex salbatic pe la munte sau din astea care ne implica pe noi 2 in posturi romantice. Sincer eu cred ca cele 2 zile la munte petrecute in 2 nu rezolva problema, calmeaza poate doar conflictul pe moment. Iti spun perspectiva mea. Dupa aceea ti-o spun si pe a lui (ca am spioni [8D]). Eu am reusit pentru ca am decis sa aleg traiul in 2. Nu imi placea ideea de divort din perspectiva timpului putin pe care il am. Asa de bine de rau am cu cine imparti sarcinile casei (unele din ele evident, nu toate) sau macar timpul alocat copilului (mai sta el cat fac eu treaba, mai stau eu si face el chestii). Deci pur pragmatic am decis ca in acest moment nu vreau sa divortez. Pasul doi a fost ca eu stiu ca sunt mai desteapta decat el. Si ca stiu sa manipulez mai usor situatiile conflictuale. La birou sunt foarte priceputa in dezamorsarea conflictelor. Dar acasa ma blocam cand incepea cu peroratia si la sfarsit nu eram in stare sa imi adun argumentele. Plus ca ma si plictiseam teribil sa discut chestii fara nici o concluzie practica. Asa ca, mergand pe truismul ca eu sunt mai desteapta, l-am provocat la o discutie cu concluzii scrise. I-am zis ce ma deranjeaza, mi-a zis ce il deranjeaza. Dar punctual, nu filozofii de genul nu ma respecti… nu, punctual: nu ma respecti cand te freci cand eu am ceva de zis. Ok. Dupa ce am insirat pe hartie ce ne deranjeaza, am stabilit cum putem sa schimbam lucrurile. Eu am incercat (cu efort e drept) sa urmaresc discutia cu el fara sa ma foiesc. Dar in contrapartida i-am zis ca atunci cand am treaba sau ma grabesc nu vreau sa am discutii caci nu voi fi atenta. Si anunt de la inceput ca nu am timp de discutie acum. Ulterior ii zic cand am terminat ce am de facut si il ascult. De exemplu il deranja ca ma ridic de la masa cand el inca nu a terminat. In mod normal e nepoliticos si accept asta. Faza e ca el mananca 2 ore si eu in maxim 25 de minute sunt gata. Restul timpului faceam treburi prin casa. Il foloseam eficient. Dar nu, il deranjeaza. Ok. Accept asta, fac un efort si stau cu el pana termina, dar sa nu aud ca nu am facut nu stiu ce… pentru ca nu am avut cand, am frecat duda cu el la masa. Asa ca daca las vasele nespalate sa nu aud comentarii. Lucrurile astea au fost discutate la rece. Clar, concret. Cum o dadea in balarii, cum il aduceam la concret. Scrise. Scrise la modul serios pe hartie. Inclusiv ce ne enerveaza la mama/maica-sa de exemplu. Apoi, in al treilea rand, tot pe linia "Eu sunt mai desteapta"[:D], am invatat sa nu mai aud si sa nu mai enervez imediat ce mai scapa cate o rautate legata de o chestie facuta partial bine de mine. Da, nu sunt perfectionista si nu ma intereseaza decat sa fac treaba sa mearga, atat. Asa functionez. Eu. Si accept ca el functioneaza altfel. Asa ca acolo unde nu am putut sa lasam de la noi am decis ca din acest moment acceptam ca asa e celalalt, si ca asa l-am luat si stiam de viciile astea (nu sunt vicii ascunse, ca la vanzarea cumpararea de lucruri), asa ca acceptam situatia ca atare. Si de atunci acest lucru nu va mai fi adus in discutie. De exemplu faptul ca eu nu-mi sterg pantofii, lucru extrem de urat, rusine, rusine mie! era un subiect de cearta mereu. Si i-am explicat ca nu ma pot organiza cu chestia asta, ce sa fac? Sa ma impusc? Nu ma uit la pantofi si basta. Ei bine, acum macar tace. A acceptat ca asa sunt sit ace. Fie ii sterge el, fie ma lasa asa… Daca ies cu el si are o problema, mi-i sterge si gata. A patra chestie este ca eu nu mai pun la suflet. Nu ma mai oftic. Am decis, tot in virtutea faptul ca eu sunt desteapta familiei, ca cel mai intelept cedeaza. Asa ca daca luam un lucru, el sigur se va lauda ca el a luat decizia, desi noi sau chiar eu am initiat achizitia. De cele mai multe ori eu vin cu idea prin prisma mediului in care lucrez si a deschiderii mele naturale spre nou. Dar el se lauda ca a facut-o. Frate, inainte ma ofticam.Acum nu. Tac si ma multumesc cu faptul ca toti prietenii nostri stiu ca eu sunt in spatele deciziei. Nu mai simt nevoia sa concurez cu el. Daca face el o treaba il laud si gata. Chiar daca meritele sunt si ale mele. Really, nu tin sa ii demonstrez ca sunt eu aia motzata. Se stie asta, nu e cazul sa ma mai bat pentru publicitate. Concluzia este ca ne certam mai rar. Uzura psihica e mai usoara si in consecinta radem mai mult in loc sa ne certam. Nu comunicam neaparat mai mult, pentru ca sincer nu avem ce, eu lucrez in publicitate, el e gradat, ariile de interes difera, si efectiv nu avem chestii de comunicat zilnic (sa ne povestim ce am facut la munca de exemplu). Mai mult, deciziile le luam impreuna, de fapt eu le initiez dar le fac sa para ca el le-a luat. In acest fel, orgoliul lui e satisfacut. Toata lumea e fericita, eu ajung unde vreau, el e bucuros ca el a facut asta… iupiiii! Acum sa iti zic si perspectiva lui: lui i se pare ca il respect mai mult si ca am invatat in sfarsit ca el ia deciziile bune pentru noi. S-a confesat unui prieten ca vede ce ascult mai mult ce spune si ca accept deciziile lui fara sa comentez atata. Concluzia este ca amandoi suntem mai putin bataiosi, sabia nu mai sta in permanenta in mana ci mai sta si in teaca. Ne distram mai mult, si constat cu surprindere ca uneori mi-e chiar drag de el… drag din ala de inceput de relatie. Nu stiu cat de coerenta am fost si nici nu am rabdare sa recitesc. Dar tine de tine. Asta vreau sa te fac sa intelegi. Doar de tine. Eu nu iau in calcul ce ar putea sa faca celalalt si imi fac calculele bazandu-ma pe ce pot face si duce eu. Daca vrei mai povestim, iti stau oricand la dispozitie. Elena & Maria Bucuria

....super frumos ai redat! dar am o intrebare: daca toate defectele el le considera "vicii"?