Casnicia mea a fost o minciuna? (2)

[try]

Hoppe ti-am citit toata povestea, ce sa-ti spun, bravo tie ca ai avut puterea sa te rupi de el si sa-ti continui viata mai departe. Copiii sunt relativ mari si chiar daca shocul divortului se vede din plin, din fericire au cunoscut si cealalta fatzeta si multe in mintea lor sunt deja formate, setate, ar fi fost diferit daca ar fi fost mici si copiii nu ar fi cunoscut alta situatie decat mama si tata separati. Din pacate sotul tau incearca prin orice mijloace sa te raneasca, injoseasca, loveasca in suflet, mandrie, incredere. De ce? Pt ca e genul de om razbunator care, dincolo de toate fetzele lui bune pe care le-ai cunoscut, are un mare orgoliu si in clipele lui de « ratacire » nu doreste altceva decat sa se razbune pe tine. Orgoliul lui e atat de mare incat te considera pe tine vinovata de toate problemele lui, chiar daca ele au fost generate de el. Cu siguranta in momentele lui de sinceritate cu el insusi stie ca nu a procedat si nu procedeaza bine, nici nu ma indoiesc de asta, insa cauta necontenit sa gaseasca un alt vinovat pt problemele lui. In viziunea lui, altcineva e tot timpul vinovat pt ceea ce i se intampla rau. E genul de om care cu greu reuseste sa recunoasca in fatza alcuiva unde si in ce masura a gresit. Sunt sigura ca nu a facut acest exercitiu in acesti 16 ani de casnicie, am dreptate? E genul de om care trece fff greu peste orgoliul lui nemasurat si din pacate asta e motivul pt care el a pierdut aceasta familie, nu aventura lui extraconjugala l-a adus in aceasta situatie, ci orgoliul, egoismul, faptul ca se autopozitioneaza mereu deasupra celorlalti - asta e ceea ce l-a facut sa piarda aceasta familie. Se spune ca o greseala, daca e recunsocuta, e pe jumatate iertata. Dupa ce tu ai aflat de relatia lui, nu numai ca nu si-a recunoscut greseala (nu in sensul de a confirma sau nu ca are o relatie extraconjugala, ci in sensul de a-si asuma vina de a avea o relatie extraconjugala), dar tot pe tine te-a scos vinovata de problemele lui. El este cel care a gresit si nu-si poate asuma responsabiltiatea propriior actiuni. Toate vorbele grele si acuzele pe care ti le arunca cu diverse ocazii sunt doar o incercare de a te umili pe tine, de a te pedepsi gratuit, instinctul lui primar asa ii dicteaza sa se comporte, e genul de om care-si pierde logica si ratiunea atunci cand e intens implicat intr-o discutie contradictorie. « Vina » ta e ca te-ai ridicat deasupra lui, ca ai avut curajul si puterea sa te rupi de el si, culmea, sa te mai si descurci fara el. Toata viata lui el a trait senzatia ca el e stalpul acestei familii – acest statut i-a satisfacut din plin orgoliul – si, in ciuda faptului ca ti-a lasat impresia ca te respecta, tu nu ai fost niciodata egala lui, in concceptia lui ai fost tot timpul un partener de viatza, dar cu statut de subaltern. Tot acest divort ar fi fost cu mult mai putin dureros pt el, daca el e cel care ar fi luat decizia de a divorta. Prin faptul ca tu ai intentat divort (cand el nu te banuia o clipa capabila e asta) i-ai dat o palma grea peste obraz, l-ai lovit acolo unde-l daore cel mai tare: orgoliu. Si pt asta lui ii e greu sa te ierte, de-aia incearca din rasputeri sa te faca sa suferi. Durerea lui e atat de mare incat a devenit prioritara copiilor. Astae motivu lpt care o serie din actiunile lu ide fapt ii lezeaza pe copii. Dorinta lui de razbunare e atat de mare, ca trece dincolo de siguranta si nevoile copiilor. Nedumerirea lui cea mai mare este cum tu, cea buna de nimic (asta ca sa-ti faci idee cat de multa valoare a pus el pe tine ca om in acesti 15 ani), esti capabila sa iesi din situatia asta atat de bine. Si chestia asta il lasa consternat, de-aia privirile pline de uimire de la intalniri. In mintea lui credea ca tu esti atat de slaba incat nu vei putea niciodata iesi de sub influenta lui, doar Doamen iarta-ma, a practicat aceasta influenta pe tien 15 ani, nu-si imagina ca poate zace in tine un asemenea spirit de revolta si de lupta. Pri ntot ce ai facut i-ai dovedit ca esti, nu cu una, ci cu 10 trepte de-asupra lui. Iar el n ustie cu msa reactioneze la toate astea, e prea puzzled, e prea bulversat, de-aia comportamentu llui contradictoriu. El de-abia acu mdescopera femeia langa care a stat 16 ani, asa cu mdin pacate si tu de-abia acum ai descoperit cine e barbatul de langa tine. E genul de om care incearca sa se impuna in fatza celorlalti (nu-i de mirare ca a ajuns intr-o buna functie de conducere) si care se foloseste de intimidare pt a castiga teren intr-o batalie. Si asta e motivul pt care iti arunca cu orice ocazie tot felul de vorbe, stie cat de labial psihic ai fost acum un an si el incearca sa te aduca din nou in aceeasi stare de labilitate si nesiguranta, el doar asa poate si site sa te controleze, le doar acelei persoane stie sa-i faca fatza, el nu stie sa-i faca fatza lui hoppe cea de acum, pt el ai devenit un mister. Din pacate persoanele ca el, care se folosesc de intimidare in fatza altora si care poseda un orgoliu fara baze justificatoare, tradeaza de fapt o mare slabiciune: insecuritate interioara mare. In ciuda faptului ca iti pare ca el crede cu adevarat vorbele pe care ti le arunca in fatza, iti spun ca de fapt el nu crede multe din ele, insa asta e din pacate una din ultimele lui arme pe care le poseda in arsenal pt a se apara, atat mai poate el sa faca. Ziceai ca ti-a spus ca el se gandea de mult la divort… aiurea, chiar daca i-a strafulgerat acest gand mintea, el a exclus aceasta posibilitate. De ce? Pt ca situatia ideala pt el ar fi fost sa fie casatorit cu tine, dar in acelasi timp sa poata fi liber ca pasarea cerului, el vroia sa fie provider-ul familiei, dar sa nu aiba obligatii morale sau de alta natura fatza de voi, in special fatza de tine. Asa ca divortul, chiar daca i-o fi trecut lui prin cap, s-a conturat ca o solutie proasta in mintea lui in acele momente. In plus, a mizat tot timpul pe incapacitatea ta de a te rupe de el, a crezut ca adulterul lui va cantari mai putin in ochii tai decat toate celelalte cate le cladiserati impreuna (doar tu spuena ica tinde sa-i faca fericiti pe cei mici oferindu-le avantaje materiale, asa intelege el lumea). Mai ales ca un an de zile dupa ce tu deja aflasesi de relatia lui, el a asistat la neputinta ta de face ceva concret, din contra, tot tu erai cea care cautai o impacare, o aplanare, o mediana la toata situatia. Mi-a scapat sau n-am inteles eu bine ce anume te-a determinat sa divortezi, care a fost punctul in care te-ai decis sa pui stop joc la relatia voatra. Cert e ca a fost o miscare absolut neprevazuta pt el. El miza pe cu totul alte scenarii. Ma bucur sincer insa ca macar ai avut parte de 15 ani frumosi si ca aceasta fatzeta a caracterului lui nu ti s-a dezvaluit mai devreme (ma rog, nu ai putut tu s-o indetific, sau viatza nu va dat ocazia ca el sa-si arate fatza asta, sau tu te-ai multumit cu ceea ce ai primit de la el, nu stiu, n uare importanta). De ce spun din fericire? Pt ca stabilitatea asta de care ati dat voi dovada ca familie pana acum, a reprezentat un cadru sigur si stabil pt dezvoltarea copiilor vostri. Si astfel ei au avut ocazia sa traiasca o viatza normala, tipica, pana la 14 respectiv 9 ani, adica o viatza care avea toate piesele necesare. Alta ar fi fost situatia daca divortul ar fi aparut cand copiii aveau 2-3 ani. Ei s-ar fi dezvoltat si ar fi crescut toti acesti ani intr-un cadrul incomplet (lipsa unuia din parinti) si care automat duce la privatiuni afective, emotionale etc. Si, ca orice mama, spun ca mai bine suferi tu acum, mai tarziu, decat sa se fi intamplat asta cand copii erau mai mici si deci, ar fi fost mult mai afectati. Pt ca in ciuda opiniei largi, eu cred cu tarie ca (,) cu cat copilul este mai mic, cu atat mai dureroase sunt consecintele divortului asupra copilului (chair daca aparent el sufera mai putin cand e mic pt ca nu intelege realitatea din jurul lui). Din fericire copii tai sunt mari si, mental, ei au capacitatea de a face diferenta intre bine si rau. Chiar daca sunt debus

[hoppe]

Doamne, Try, l-ai caracterizat asa de bine! Pe viitor nu stiu la ce sa ma astept. Clar nu a terminat cu mine, mai am de tres. Si este evident faptul ca de abia acum s-a trezit, realizeaza ce a facut, realizeaza cine sunt, ca om. Nu stiu ce gandeste, ce este in mintea lui, dar ceea ce va face de acum incolo va fi doar sa-si satisfaca orgoliul, sa se vada din nou invingator.Si, bineinteles, sa ma umileasca pe mine. Numai ca o sa aibe o surpriza de proportii. Mi-am ales calea pe care vreau sa apuc, mi-am propus niste obiective personale, dar in primul rand mi-am propus sa fiu indiferenta la toate mizeriile pe care le va spune. Si eu pot sa fiu invingatoare! Pentru asta multumesc fetelor care m-au sustinut. Dumnezeu stie ce o sa fie, poate sa se intample orice, dar eu vreau sa fiu alt om! anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[naiuta]

Ce bine zice Try.Si eu cred ca se lupta cu doua personalitati.Cel bun incerca sa invinga cel rau iar i-l tragea in jos.Din pacate n-a rezistat.Oricum 15 ani sunt multi.Deci a luptat cu sine.Si mai cred c ca acea femeie a contribuit mult pana au ajuns aici. Am observat si eu ca uraste sa se simta vinovat si mai mult,alti sa i-l invinuiasca. O sa se simta si o sa recunoasca.Vine si timpul asta.Timpul rezolva toate.Tu hoppe i-l faci si deja l-ai facut sa se recunoasca. I-n primul rand cu divortul iar in al doilea rand cu comportamentul tau de acum. Doamne ce mult s-a inselat.Sunt sigura ca i-i trece des prin cap asta. E nervos si nesigur pe el. Si eu cred ca multe din spusele lui nici el singur nu le crede si am mai spus ca inauntrul lui nu te invinuieste pe tine doar asta foloseste ca arma. Ca nu o sa fie ca inainte niciodata. Eu sunt sigura ca v-a veni momentul cand i-si v-a dori sa fie totul ca inainte si a invatat multe din greselile lui insa nu cred ca tu i-l vei primi asa sau te vei comporta asa cum el o sa spere. Eu cdred ca el a primit o lectie de viata mai dura ca tine.Ainvatat ca se ineala enorm. Cred ca se intreaba el acum"eu si viata mea e o minciuna"

[She]

Hoppe, Try l-a descris, si dupa parerea mea, mai mult decit perfect. Eu te-as avertiza doar de o treaba. Cu cit vei deveni mai calma si mai hotarita sa nu il mai lasi, in sinea ta, sa-ti distruga gindurile si zilele cu intrebari, cu cit vei deveni mai puternica in a ignora iesirile lui de copil rasfatat cum bine le-a descris Try, cu atit va innebuni mai tare, cu atit va cauta noi si noi cai sa te "atinga" sa te "trezeasca" , sa ii acorzi atentie! Pt ca urla dupa atentie, atit si nimic mai mult. Era obisnuit cu ea de atitia ani. Sa fi sigura de asta si mai ales pregatita. Cum am mai spus, in momentele alea, zimbeste..zimbesteste-ti tie sau lui. Din suflet, nu fals..lucreaza la asta. Nu te poate "atinge" daca nu ii permiti tu. De acum esti cumva responsabila de cum iti este tie si ce efect ai asupra lui. Daca pina acum, cind nu ii vazusei aceasta fata, nu aveai vreo vina, acum daca tu si copiii tai se simt rau, mai ales tu, daca iti umple gindurile si umerii de povara, este numai "vina" ta...pt ca il lasi sa o faca. Pastreaza anii frumosi...si ce ai simtit pt el si mergi mai departe. Putini sint cei ce stiu a iubi. Tu esti unul din ei si bucura-te ca ai trait un sentiment la care altii doar viseaza. Nu ii da voie sa iti ia si asta.. si tot asa...

[try]

Hoppe, daca inca mai cauti un psiholog pt cel mic, da-m ide stire sa-ti trimit un pm cu adresa de email a unui psiholog care mi-e mi-a lasat o impresie f buna. E de fapt o doamna psiholog. Specialziata tocmai pe relatia mama-copil. Am cunoscut-o (nu personal, ci doar virtual) aici pe DC si in putina noastra interferare mie mi-a lasat o impresie deosebita. Ea m-a ajutat (direct si indirect prin mesajele postate aici) sa decodez niste chestiuni considerate de mine importante si cand am gasit raspunsul/explicatia unor chestiuni am putut sa evoluez ca individ. Are cabinetul in Buc, dar daca voi nu sunteti in Buc. poate are colegi de breasla pe care sa ti-i recomande. Bine-nteles ca ar fi de preferat sa poti sa-l duci pe cel mic acolo, dar eu ti-as recomanda cateva intalniri cu ea chiar daca cel mic refuza sa mearga acolo. Ea iti poate oferi consiliere pe problema pe care o ai cu cel mic in sensul ca iti poate arata cum poti sa-l ajuti tu astfel ca el sa depaseasca mai usor problema. Ca sa nu mai zic ca te poate ajuta si pe tine sa intelegi cam ce e in mintea unui copil de 9 ani aflat in situatia in care e fiul tau si asta cu siguranta te va ajuta sa gasesti solutii mai usor pt cel mic. Da-mi de stire daca vrei sa-ti dau emailul ei si apoi poti afla toate datele (tel, adresa) direct de la ea. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[hoppe]

Viata merge inainte. Pe zi ce trece este mai nervos, si ati avut dreptate, foloseste cele mai dure expresii doar ca sa imi faca rau.Dar dupa cateva ore se scuza, ca la nervi nu se mai poate contola.Unde este oare, calmul acela engelzesc care il caracteriza? Calmul meu il scoate din sarite.Probabil nu intelege ce se intampla cu mine. Si tot eu sunt de vina ca la intalnirile cu copiii, acestia stau botosi si ii spun ca nu sunt fericiti ca nu este si mami. Oare el credea ca se pot uita asa usor cei 16 ani? anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[maru]

trateaza-l cu indiferenta. atunci cand nu va mai primi semnale ca tot ce face te afecteaza, atunci va fi ca o musca fara cap, dezorientat... Doamne'ajuta! [url="http://community.webshots.com/user/TribulOstacheV"]POZE[/url] http://maru-incotro.blogspot.com/

[hoppe]

Maine este ziua baiatului meu. Daca as putea as lua cu mana toata durerea din inimioara lui si mi-as pune-o mie. Vreau sa fie cel mai fericit copil! La multi ani, puiul meu cel mic! anna "Un invingator este victorios mai intai in minte si in inima si apoi castiga!" - Happy

[try]

La multi ani baietelului tau, Hope, multa sanatate si puteres treaca peste toate cat mai putin vatamat pe dinauntru. Cu multa rabdare si dedicatie, va trece si peste asta.

Sa aiba parte doar de bucurii de-acum incolo.

 

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

 

[maru]

la multi ani, puiului tau Hoppe!

 

Doamne'ajuta!

 

POZE

http://maru-incotro.blogspot.com/