Casnicia mea a fost o minciuna? (2)

[hoppe]

Cand il cunosti, spui ca este un om de nota 20. Amabil, bland, manierat.Un om bun. Dar este f rau.Isi ascunde aceasta rautate sub zambetul de pe fata. Asa este el. Mereu am crezut ca este cel mai iubitor sot si tata, nu il credeam niciodata in stare de asa ceva, tocmai datorita felului lui de a fi.Oricat de ciudat ar fi un om, nu poate sa-si paraseasca familia asa, fara sa mai acorde o sansa. Acum l-am cunoscut cu adevarat.

quote:

---

Originally posted by J G
Ma refer, sa-si revina el, ca om, nu ca sot al tau. Sa fie un om ma bun, mai ales in relatia cu alti oameni (inclusiv copii). J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

---

anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[aiuras]

Deocamdata respecta adliteram programul de vizita care a fost trasat in tribunal cu anunturi premergatoare cu tot. Tu nu ai de ce sa-l anunti, tu ai copii in custodie si NU sunteti egali din acest punct de vedere. NU mai sunteti egali. Vrea mai mult sa bage actiune prin tribunal. Hai sa vedem in 3 luni cum sta cu frecventa. NU TE ENERVA SI SPERIA, asta il face sa continue, IGNORA-L, IGNORA-L, IGNORA-L NU ceda, nu permita lamentarile si amenintarile. Daca nu sfarseste spune-i sa comunicati prin email sau sms. Nu mai analiza ce s-a intamplat si cum este el. Asta este, a murit si iesit din viata ta. GATA! Priveste in fata, invata ca acum esti parinte singur, ai responsabilitati, obligatii dar si drepturi. Problema lui ce spune, de ce nota este si tot restul . Problema lui daca nu a crezut ca tu chiar ii vei da un sut in fund. Asta il doare cel mai tare, orgoliul lui de macho. Asteapta sentinta, si nu uita sa o faci definitiva cu acea stampila, te vei felicita de multe ori ca o ai.

[hoppe]

Cred ca si-a dorit acest sut. Nu stiu ce sa mai zic. Niciodata nu o sa stiu de ce a facut asa, niciodata nu am sa inteleg cum a putut sa se rupa de familie. Mi-a spus ca nu il priveste cum ma descurc dupa divort, unde o sa locuiesc.La partaj facem jum. jum. Foarte bine.Dar a mai spus ca a venit vremea sa pun mana sa castig bani.Deci eu, in toti acesti 16 ani nu am muncit. Si cel mai mult ma infurie ca a uitat cand imi spunea sa am grija de casa, de copii, sa nu imi fac griji, ca el se ocupa de partea materiala.Iar acum, i se pare normal sa nu-l mai intereseze ce se intampla cu mine. Am fost mintita, folosita, si ma simt aruncata la gunoi. Mi-a spus ca el in cativa ani va asigura copiilor cate un apartament si o masina, iar eu nu o sa fiu in stare de nimic.Copiii or sa vada cui i-a pasat mai mult de viitorul lor.

quote:

---

Originally posted by aiuras
Deocamdata respecta adliteram programul de vizita care a fost trasat in tribunal cu anunturi premergatoare cu tot. Tu nu ai de ce sa-l anunti, tu ai copii in custodie si NU sunteti egali din acest punct de vedere. NU mai sunteti egali. Vrea mai mult sa bage actiune prin tribunal. Hai sa vedem in 3 luni cum sta cu frecventa. NU TE ENERVA SI SPERIA, asta il face sa continue, IGNORA-L, IGNORA-L, IGNORA-L NU ceda, nu permita lamentarile si amenintarile. Daca nu sfarseste spune-i sa comunicati prin email sau sms. Nu mai analiza ce s-a intamplat si cum este el. Asta este, a murit si iesit din viata ta. GATA! Priveste in fata, invata ca acum esti parinte singur, ai responsabilitati, obligatii dar si drepturi. Problema lui ce spune, de ce nota este si tot restul . Problema lui daca nu a crezut ca tu chiar ii vei da un sut in fund. Asta il doare cel mai tare, orgoliul lui de macho. Asteapta sentinta, si nu uita sa o faci definitiva cu acea stampila, te vei felicita de multe ori ca o ai.

---

anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[Happy_in_TO]

Chiar nu mai are nici o importanta cine a gresit si de ce... S-a produs o ruptura intre voi, nu e in totalitate vina unuia sau a celuilalt... Ati luat-o pe drumuri diferite in viata pentru ca nu va mai puteti fi parteneri... Atit! Chiar nu conteaza cine a luptat pentru familie mai mult si cine nu... Imi aduc aminte ca in perioada aia mi-am adus aminte de niste versuri din "Moartea lui Fulger": "Cind soarele pe cer a apus De ce sa mergi privind spre sus Mai bine capul sa ti-l pleci Sa vezi cararea pe unde treci" (acum nu stiu daca este exact ca in carte, citez din memorie...) Versuri care sint un sfat bun... S-a dus un capitol in viata ta... dar de ce sa iti petreci timpul plingind dupa acea viata?... Alta viata a inceput pentru tine! Concentreaza-te asupra ei ca sa vezi unde te duce... Si inca ceva... O melodie care o ascultam atunci... "I don't want to fight no more!" -"Nu vreau sa mai lupt (sa ma mai cert)" "It's time for letting go Hanging on to the past It only stands in our way" "Este timpul sa lasam sa treaca Agatindu-ne de trecut Nu ne putem urma calea noastra" http://www.youtube.com/watch?v=z2rRyfzPPgg

[Happy_in_TO]

Pina una-alta spune-i ca este important ce face, nu ce o sa faca... TU FACI!!!... Tu te descurci cu copiii, tu ai decis sa spui stop vietii nenaturale de familie, tu ai cistigat divortul! TU! Intelegi?? El nu a facut nimic decit ca a inselat si si-a ales amanta... Un lucru nu prea demn, nu?? Nu vezi diferenta? Iar ceea CE FACE EL nu este deloc ceva bun pentru copii si nu arata ca ii pasa prea mult de ei, de sanatatea lor emotionala... Aia cu apartamentele si masinile sint vise!... Ca sa nu il faca sa se mai simta vinovat...

[Happy_in_TO]

Haide ca iti mai pun una sa te fac sa rizi... http://www.youtube.com/watch?v=Glst3-sd_lQ&feature=related

[aiuras]

Anna eu inteleg ca vrei recunoasterea lui ca a gresit si ca-i pare rau dar nu o vei avea. Cum vede el viata, cum a vazut-o si ce aa facut este dreptul lui. Daca nu s-a mai simtit bine in familie asta este, nu ai ce sa mai faci, a avut alte nazuinte si a actionat asa cum a vrut. Inceteaza sa te mai invinuiesti si sa te mai disculpi. Iesi din acest cerc! Te va ameninta si invinui tot timpul de acum incolo. Te acuza ca nu ai respectat procedura balcanica: taci si inghite! Anna eu si fetele te intelegem, aprobam si sustinem. Eu te apreciez foarte mult si te stimez pentru atitudinea ta. Prin aceasta mereu vei transmite in jurul tau mesajul de demnitate, eu nu inghit si nu accept! Te rog mergeti si la un specialist, nu trebuie sa treci prin toate acestea orbecaind. Iti va explica mai multe si mai competent si despre relatia voastra si despre comportamentul lui, ba cred ca iti va mai da si ceva sugestii pentru acum. Eu te mai informez ca in homeopatie exista remedii de indignare, manie, divort, deziluzie, etc.

[A_Iulia]

Hoppe,cu timpul sper ca te vei linisti si vei vedea lucrurile altfel. Sper sa puteti ajunge amandoi la o relatie civilizata si de bun simt, in care sa primeze interesul copiilor, si mai putin frustrarile fiecaruia dupa o casatorie esuata. Din tot ce ai povestit, in cazul tau este vorba de un comportament clasic (si din partea lui, si din a ta); si eu am trecut prin asa ceva si pot sa inteleg ce gandeste fiecare in momentul acesta; zambesc cand povestesti reactii/afirmatii de-ale lui care imi sunt atat de cunoscute...cat si faptul ca fiecare din voi trebuie sa gaseasca un vinovat pentru trauma prin care trece, si obligatoriu acesta este CELALALT. Vroiam sa-ti spun ca lucrurile se aseaza in timp. Tu crezi ca il "penalizezi" prin limitarea accesului la copii. Sigur ca ai dreptul la o viata personala - eventual alaturi de un alt barbat, si de indata ce acesta va exista vei avea si suportul legala sa limitezi contactul. Insa aceasta "penalizare" nu are efect numai aspura lui asa cum ti-ai dori ci si asupra copiilor. In masura in care el doreste sa-i viziteze, sa le fie alaturi, sa se implice in educatia lor, orice limitare de-a ta va functiona strict in defavoarea copiilor. In rest...am vazut ca va aruncati rautati reciproc, si noi am facut-o (poate nu la acest nivel, insa tot rautati au fost)...vroiam sa-ti spun sa ai grija ca aceste rautati sa nu compromita total o posibila relatie civilizata in viitor. Chiar daca nu va mai fi sotul tau, el va ramane tatal copiilor pana la sfarsit. Si va trebui sa existe respect in ambele sensuri (si tu fata de el, si el fata de tine). Nu iti foloseste sa te uiti in urma si sa cauti unde ai gresit. Nu acum. O vei putea face peste ceva timp un an, doi, cu mai mult realism; si atunci chiar vei putea trage niste concluzii folositoare. Nu ai nimic de invatat acum din acest soc, incearca doar sa-i supravietuiesti. Iti doresti sa-si ceara scuze? Sincer, la ce ti-ar folosi? Ai vrea sa-i para rau? O sa-i para (si poate ca ii pare si acum), insa cu ce te incalzeste pe tine asta? Ai grija de tine si de copii, si incearca sa ignori cat poti orice este legat de divort, de fostul tau sot, de valorile voastre comune. Adina + Olivia Q1.04

[A_Iulia]

Si oricat ai crede acum ca iti este dusman, pe termen lung el este cel mai potrivit personaj care sa-ti fie aliat in cresterea copiilor. In masura in care el va dori sa se implice, va fi greseala ta daca nu-l vei lasa s-o faca. Nu este bolnav psihic (cum s-a dat de inteles in cateva postari). Este un om obisnuit care trece si el, ca si tine, prin trauma divortului. Nici unul din voi nu are o varianta ferma de atitudine, se oscileaza intre diferite stari. Nici nu cred ca ar fi posibil altfel. Este vorba de un divort ce ii afecteaza psihic pe ambii parteneri. Daca nu ar fi fost asa, si-ar fi luat palaria si ar fi plecat fluierand. Si nici c-ar mai fi dat vreun telefon. Adina + Olivia Q1.04

[ileanna]

Ma gandeam doar ca noi toate vorbim cu atata ratiune (hm, more or less ... ) despre treaba asta, pornind de la INTELEGEREA CLARA a faptului ca S-A TERMINAT. Pentru noi este mult mai clar si mai simplu decat pentru Anna. Poate pentru ea, faptul ca mariajul de 14 ani ... singura ei realitate de pana acum ... s-a terminat ... suna inca pur si simplu aberant. Si inca asteapta sa se trezeasca intr-o dimineata si sa realizeze ca a fost doar un vis urat. Si acuma, ca sa n-o mai facem pe eroinele ... ultra-realistele etc etc ... ANNA ... CUM TE SIMTI?? Tu simti ca s-a terminat un capitol al vietii tale?? Crezi ca o sa-ti ia mult pana sa accepti asta si sa crezi ca mai sunt lucruri bune de intamplat in viata ta?? Cat de mult iti doresti sa vina acum la usa si sa-ti spuna ca a fost nebun ...?? Daca mai ai trairi din astea eu zic sa nu ti le negi dar in acelasi timp sa realizezi ca prezentul tzipa la tine si ca ce s-a intamplat nu mai poate fi schimbat (ma refer la alegerile pe care le-a facut el). Adina zice bine ... Ar fi mare lucru sa iesi din jocul rachiunei si al micilor rautati. Jocul asta te tzine ancorata in trecut ... in imaginar, iti va face rau long term. Daca el este rautacios si aberant ... fii tu impaciutoare, fii tu altfel. Explica-i tu ca desi te-a ranit, desi este dureros ... e dreptul lui la o alta viatza. Cred ca este foarte rau sa-l urasti pe tatal copiilor tai. Jumatate din el este in fatza ta. [gravi] 26S cu bb Vlad [baietel] http://bd.lilypie.com/STIcp2.png