Casnicia mea a fost o minciuna? (2)

[Guest128_58543]

Eu cred ca tu nu eshti hotarata sa renuntzi la el. Cred ca te doare si vrei sa itzi explice, vrei sa stii de ce? Tzi se pare nedrept si doare si te agatzi de el ca te-ai obishnuit sa suportatzi durerile impreuna. Asta e o durere pe care a provocat-o el. El este cauza pentru care s-a dus totul. Insa asta e o durere pe care trebuie sa o portsi si sa o suportzi singura, nu cu el. Cand vei intzelege asta, te vei elibera, pana atunci ai sa-l lashi sa vina, sa se tanguie, sa ishi arate durerea, pentru ca tu o impartasheshti inca cu el. El nu vine pentru copii, daca venea pentru copii, venea la program, anuntzat, le vedea interesul de a nu-i zapaci mai mult decat o face. Cred ca e la fel de debusolat ca tine, cred ca viatza v-a lovit rau si nu facetzi fatza celor petrecute. Nici el, si cred ca nici tu. Cu cat te intareshti mai repede, cu atat itzi vei cashtiga echilibrul mai repede. Nu potzi lupta cum trebuie daca te lashi ranita, tre sa iei un antidot cat mai repede, sa potzi lupta pentru interesul copiilor. Incearca sa te ridici din praf de unde ai cazut si sa stai cat mai dreapta, sa te ridici si sa mergi inainte, in virtutea inertziei, dar strangi din dintzi si mergi ianinte. Altfel ai sa cazi si ai sa ramai acolo si el va veni si va da cu picioarele in tine sa-shi potoleasca frustrarea si nu se va opri pana nu te va reduce la 0. Copiii tai? De ei ce se alege, daca tu il lashi sa-shi faca damblaua? Hai fa-o pentru ei, fa-o pentru tine, fa-o pentru parintzii tai sa fie mandrii ca razbeshti in viatza. Fa-o pentru noi, cei care traim emortzional odata cu tine ce se petrece acolo. RIDICA-TE si mergi inainte!!!!!!!!!!!

[A_Iulia]

Si eu cred ca el e debusolat. Dar mai cred ca isi iubeste sincer copiii. De aia se si lupta pentru ei. Nu te imbata cu apa rece ca toata lupta asta a lui este doar ca sa-ti faca tie vreun rau. Nu e asa. Nu cred ca are in intentie sa te loveasca pe tine, ci sa se apere pe el. La fel procedezi si tu. Te aperi pe tine. Nimic rau in asta, dar nu folosi copiii in ecuatie. Dupa cum ai spus, in afara contextului divortului vostru, el este un om admirabil. Incearca sa separi calitatea lui de sot, ex-sot, iubit etc de cea de tata. Sper sa ai puterea sa alegi calea cea mai fericita, din cele care iti sunt la dispozitie acum, si cea mai putin traumatizanta pentru copiii tai si pentru tine. Adina + Olivia Q1.04

[hoppe]

De doua zile tot citesc ce mi-ati scris. Ce mult ma ajuta! Da, incep sa inteleg multe din cele intamplate. Greseala a fost inca de la inceput. Eu, o fire vesela si deschisa, increzatoare in viata. EL, o persoana calma, blanda,foarte ambitioasa dar inchisa si necomunicativa. Dupa un an mi-am dat seama ca nu este ce imi doresc.Mi-ar fi placut mai multa comunicare. Dar se purta exemplar cu mine. A aparut primul copil, apoi al doilea. Am zis ca asa este omul, firea lui. Pe zi ce trecea invatam sa il iubesc. Am invatat sa ii iubesc si sa respect inclusiv ciudateniile, pentru ca altfel iubirea mea s-ar fi stins.Aici a fost greseala mea. Dar, in afara de faptul ca nu comunica asa cum as fi vrut, in rest nu am ce sa-i reprosez. Eram convinsa ca ma iubeste, asa , in felul lui. Si asa au trecut anii. Daca se purta urat cu mine poate as fi trecut mai usor. Faptul ca eu ii treceam cu vederea multe ciudatenii m-a facut sa nu fiu suparata pe el, acum in ultimul an, cand a luat-o razna.Pentru ca asa ma invatasem. Ce am inteles? Este un om ciudat, un om caruia statutul de om insurat nu i se potriveste. Este tipul de om caruia ii place sa traiasca singur, fara obligatii. A avut atata libertate, dar el s-a simtit ingradit, prins ca intr-o cusca. Pur si simplu el nu este facut pentru a avea o familie. Cel mai mult se iubeste pe el. Copiii? Sunt singurele fiinte de pe lume pe care le iubeste, dupa el.Dar este o iubire slaba, fara intensitate. Pentru el este o iubire f mare, dar pentru un om obisnuit nu. Si asta pentru ca el nu stie sa iubeasca, nu stie sa daruiasca. Si are o viziune ciudata asupra a tot ceea ce s-a intamplat. Considera ca dragostea pt copii se masoara in ceea ce le oferi material.Joaca, dialogul....astea sunt pierdere de timp. Mi-a spus, ultima oara cand l-am vazut, ca sunt ofticata ca am pierdut. I-am spus ca eu nu am pierdut, ca am copiii.Am pierdut familia, dar am iesit dintr-o minciuna. El se considera un invingator.Si-a castigat libertatea. Ce m-a debusolat? Am inteles ca a inceput sa se trezeasca, de abia acum a priceput ce inseamna despartirea.In mintea lui exista un alt scenariu:totul o sa fie ca inaninte, el va fi ca acasa, doar ca va face numai ce va dori. A descoperit cu uimire ca treaba nu sta chiar asa. Nu mai poate veni in casa, nu ma mai poate vedea, deocamdata nu mai pot vorbi cu el, cu copiii se intalneste dupa un program anume.....nimic din ce isi imaginase el.Si, in plus, cunoscutii, familia i-au intors spatele. Ultimele cuvinte au fost ca ii pasa foarte mult de copii, ca ii pasa de ce se intampla cu mine, ca vrea sa imi fie cel mai bun prieten. Dar, nu pot sa accept.Nu pot.Prezenta lui, vorba lui, ma arde pe suflet.Sunt de acord sa fie cel mai bun prieten cu copiii, dar cu mine nu se poate. Nu acum. La plecare i-am urat o viata fericita. L-am pupat pe obraz.S-a lipit asa de strans de obrazul meu pentru cateva secunde, a inceput sa tremure si i-au dat lacrimile.Nu a mai luat liftul, s-a dus val vartej pe scari. Repeta mereu "Nu ma mai intorc, ai stricat totul cand m-ai acuzat ca am pe altcineva.Acum sunt prea rau.Dc ma intorc as face numai rau.Nu ma mai pot opri". Stau si ma gandesc, ma urmaresc ultimele cuvinte.Din ce nu se mai poate opri? Si a mai spus ceva. Ca trebuia sa faca pasul asta pentru ca viata trece si el nu a realizat nimic. A venit vremea sa se afirme, sa lase ceva in urma lui.Familia il oprea.Se simtea ca la inchisoare. Nu stiu, poate multe chestii le-am mai spus, le-am mai repetat. Imi cer scuze, dar sunt uimita de ceea ce vad, de ceea ce descopar in fiecare zi. Nu mai sunt suparata pe el. Sunt suparata doar pe mine. Pentru ca am inchis ochii atatia ani. Pentru ca am fost tradata de trandafirii rosii primiti in fiecare an de ziua mea, de cadourile pe care mi le aducea la fiecare deplasare, de vorbele blande spuse in fiecare zi, de grija pe care mi-o arata mereu. Pentru ca am negat realitatea. Pentru ca am trecut peste firea lui inchisa, am trecut asa de usor peste neimplicarea lui in treburile casnice, in educarea copiilor. Pentru ca nu am avut ochi sa vad ca in ultima vreme s-a incurcat in minciuni. anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[hoppe]

Si am mai luat o hotarare. Strict pentru mine, nu o sa accept niciodata propunerea lui,cand am nevoie de ceva sa ii spun, sa ii cer. Nu, nu am sa fac niciodata asta, pentru ca mi-a reprosat ca am stat langa el pentru bani.Si nu este adevarat!!!! A uitat ca el a inceput sa castige bine de vreo cinci ani, ca nu ne-a fost usor in primii ani.Atunci nu erau bani. Bine a spus cine a spus, ca banii nu aduc fericirea.Posibil ca lui sa ii fi luat mintile.Ca nu era asa! anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[hoppe]

Adina, da, vrea sa se apere.Se vede clar. Dupa divort urla la mine sa recunosc ca eu sunt de vina, nu el. Are constiinta asa de incarcata incat cauta scuze, si cel mai rau este ca incearca sa imi arunce mie vina in spate. Pentru el, acea decizie de divort, din vina lui, nu are nicio insemnatate (spune el)pentru ca sunt numai minciuni.Dar a fost un domn, nu s-a pretat la mintea mea, si de asta a recunoscut tot. Copiii au fost la parintii mei de vineri pana astazi. I-a sunat de cateva ori in fiecare zi sa ii intrebe de mine, daca sunt acasa, daca stiu pe unde umblu. Eu am vazut apelurile de la el, dar nu am vrut sa vorbesc cu el.Nu am vrut sa raspund la telefon. anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[hoppe]

Am uitat sa va spun ca, in seara asta copiii au vorbit cu el pe mess.Nu stiu ce au discutat, dar iar s-au intristat. Cel mic iar a inceput sa planga. In ultima vreme sta mai mult prin strainatate.Mi-a spus ca s-a cufundat in munca. De Paste vine in tara pentru 2-3 zile.Vrea sa plece cu copiii la munte, la fosta soacra.Am acceptat.Nu pentru el, ci pentru acesti 2 baietei minunati, care nu au nicio vina ca tatal lor gandeste asa. Se vede egoismul lui din insasi faptul ca nu s-a gandit ca, macar in una din zilele de sarbatoare sa fie copiii si langa mine. Acum il iert (ca de obicei!). anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[hoppe]

Cum naiba sa ma detasez de situatie? Baiatul cel mic iar nu a mers astazi la scoala. Nu am putut sa il trezesc.Refuza orice. Nu poate sa accepte situatia.El vrea pe mami si pe tati.Nu vrea sa mearga la scoala pt ca nu suporta sa isi vada colegii.Cica ei sunt fericiti si el nu. Dintr-un copil vesel, iute, a devenit apatic, neinteresat de ce se petrece in jur. Dimineata se trezea fara ceas, iar acum nici nu ma aude cand vorbesc cu el ca sa il trezesc. Refuza.Sta si priveste in gol. Singurul loc unde se simte bine este casa de la tara.Acolo uita de toate. Iar domnul vrea sa vindem acea casa, sa impartim banii.Sau sa ii dau eu partea lui. Si, se gandeste el la sufletul copiilor? Macar atat putea sa faca, sa nu le distruga si mediul de viata. Am avut langa mine cel mai anormal om. Tata mi-a spus ca, daca as fi fost maritata cu un om normal, care sa judece corect, si nu in legea lui, niciodata nu as fi trecut prin situatia asta. El stie cum m-am comportat in familie, stie ce am facut. Si, pentru cele care nu au citit din urma, fostul meu sot m-a vazut ca o povara in ascensiunea lui, cu toate ca mereu am avut servici, de inginer obisnuit.Salariul meu, acum, este in jur de 20 mil, dar pt el asta este maruntis de buzunar. Puteam sa gasesc un servici mai bun, dar eu am pus pe primul loc timpul acodat copiilor si familiei, pentru ca noi nu am avut ajutor, nu am avut bunici langa noi si am vrut sa ofer copiilor mei o educatie aleasa, si sprijin pentru scoala.Candva dadeam meditatii la mate.Acum am vrut sa ofer aceasta sansa si copiilor mei. Zilnic petreceam cate 3-4 ore cu ei pentru explicarea lectiilor. Dar, in viziunea lui, si asta a fost o pierdere de timp.Eu nu am facut nimic constructiv. anna "Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy

[zepellina]

Este asa cum l-ai descris, egoist. Imi pare rau pt copii. Eu nu am renuntat la nici o sarbatoare cu copilul. Nu am de ce. Conteaza cum incepi acum programul si restul. Prima oara i-am spus ca daca vrea sa vina cu noi, sau merg la parintii lui dar fara copil nu accept. Nu a venit, a reprosat. A trecut si acum e mai usor asa. Face ce vrea. Dar si pentru mine e mai bine. Si eu sunt fire vesela.ma socheaza si acum nesimtirea si iubirea pt el. Incearca sa te detasezi, sa mergi la psiholog cu copiii. Nu ii lasa.[flo] "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[naiuta]

Dupa cum l-ai descris ce om e,nu stiudaca s-ar merita sa mai traiti vreodata impreuna.Doar sa se schimbe radical.Nu prea vad eu sanse de a se schimba la asa varsta. Probabil regreta,s-a gandit ca s-ar intorce dar ie frica de reprosuri.Simte acum ca te-ai schimba,nu esti acel om care te credea. Te invinuieste intotdeanuna pentru ca nu suporta sa simta ca esti mai presus,mai cu succes,fara vina.Da bani n-aduc fericirea! Am atatea prietene care au bani si printre ele mai putin sunt fericite in cupluri decat acele care nu dispun de asa multi bani.Parca din cauza nevoilor financiare se unesc mai tare si au un tel in viata.Dar si fara bai e greu. Voi a-ti primit acest mare dar pe care putini i-lprimesc,copii destepti si sanatosi nu zic de tine care ai dovedit ca esti o mama si ai fost o sotie model. De ce a vrut sa refuze acest dar? V-a afla rezultatul mai tarziu. Pentru copii sigur ca este cel mai bine ca voi sa fiti impreuna.DA!Dar ca inainte.Daca crezi ca ai putea trece peste toate s-ar merita,daca nu n-are rost.Tot tu te-ai distruge si nici copii nu ar fi fericiti vazandute mereu trista.Te-ar si invinui ca tu esti cea care cauti motiv de scandal.Cel putin asa poate i-ti vei gasi pe cineva care te v-a face fericita precum meriti. Apropo!Domnul intreaba de tine?HA!HA!Bine faci ca nu-i raspunzi!Ramai mult singura fara sa stie nimeni unde esti.Lasa-l sa creada ca risca sa te piarda si-ti poti gasi altul. Banuiam eu ca domnul te mai iubeste. Fi sigura ca daca nu teiubea si nu l-ar mai interesa de tine te-r ocoli. Vorbeste degeaba.Cainele care latra nu musca! Sa nu uitam de copii. Zici ca cel mic e cu psihicul la pamant? Am inteles ca-i place natura probabil si animalele. Uite noi mergem cu baiatul in wikend la calarit. Am auzit ca copiilor cu asemenea probleme le foloseste mult terapia cu animale. Incearca sa-l duci intre animale si daca vezi ca se simte bine(ex.la calarit)cumpara-i un cal si el sa se ingrijeasca de animal.Asa uita de viata asta neagra pt.el. Nu stiu care sunt posibilitatile in RO.dar noi am luat cal,platim chirie pt. grajd si omul care i-l ingrijeste.Multi fac asa care traiesc in orase.La sfarsit de saptamana copilul i-l ingrijeste si-l calareste.Stie ca e al lui si este fericit. Noi stam la bloc si nici nu dispunem de multi bani. Daca a-si avea bani indeajuns mi-si cumpara cateva hectare de pamant,animale,a-si petrece viata cu copii in natura.Departe de oameni si masini.

[aiuras]

Nu mai astepta niciun moment ca sa duci baiatul cel mic la psiholog, trebuie sa-l ajuti, poate deja a devenit depresiv daca nu se mai scoala din pat. Melancolia poate sa duca si la suicid!