Ratiunea instinctului(exista asa ceva?)

[magnolia]

Draga Nume , nu cred ca ai ofensat pe cineva cu postarea ta , si , de asemenea , nu cred ca eu te voi ofensa pe tine cu a mea . Am sa incep prin a te contrazice putin , pentru ca nu sunt de acord cu parerea ta ca problemele , de orice fel , pe care le are copilul prietenilor tai , nu sunt rezovabile cu "dragoste, timp , si bani". Poate nu ma crezi , dar doar cu un singur element din cele enumerate , si anume , DRAGOSTEA, se pot rezolva foarte multe probleme. De aceea , cred ca nu trebuie sa alegem nici pe baza de ratiune , , poate nici pe baza instinctului , ci doar al dragostei .***Indiferent de ce crezi sau stii , de la medici sau de pe net , sau carti de specialitate , dragostea este cel mai miraculos medicament din univers. Sigur ca nu rezolva /vindeca maladii precum Langdon-Down , factorul x fragil sau autismul , dar poate muta muntii din loc , chiar si in caz ca prietena ta se confrunta cu un asemenea diagnostic. Imi dau seama ca te referi la o boala genetica , de aceea esti atat de lipsita de speranta , dar sa stii ca nu e adevarat ca timpul si banii ( in plan secundar) , nu ajuta f. mult la recuperarea si progresul acestor copii.****Ca sa nu crezi ca vorbesc doar din teorie , uite , o sa mentionez ca eu am 2 copii PERFECTI!!!!![bis]cel mare , considerat supradotat , cel mic , considerat intarziat. Pentru mine , sunt perfecti amandoi.PUNCT!!!****Faptul ca prietenii tai au o educatie peste medie , dar si experienta primului copil , o sa-i ajute sa lupte si sa-si recupereze cel de-al doilea copil , asta in ciuda parerilor cinice ale unor specialisti care nu le dau sanse...[:(]Daca nu vor avea puterea sa treaca peste acest diagnostic , si vor renunta la copil ( sper sa nu se indeplineasca acest scenariu), desigur , nu sunt de condamnat. Nimeni nu poate judeca o alta persoana pana nu se gaseste in situatia ei - ceea ce poti face tu , ca prietena cea mai buna , este sa le respecti decizia si sa le fii alaturi , daca poti. ****Eu , personal , mi-am pierdut multe "prietene" in momentul in care am dat de necaz , dar acum realizez ca a fost mai bine asa , au ramas alaturi de mine doar oamenii cu adevarat de calitate superioara , si , nu in ultimul rand , am gasit prietene si ajutor , aici , pe forum , si , incet , incet , dupa nopti nedormite si studiu si lacrimi , lucrurile incep sa se miste in directia buna . ****Daca citesti la "copii cu probleme neurologice" , "copii cu nevoi speciale" , vei constata ca mamele sunt mai puternice decat par la prima vedere , se sustin reciproc si lupta pentru copiii lor perfecti , indiferent de diagnosticul cu care se confrunta. ***Poate ca nu am raspuns asa cum te-ai fi asteptat , poate ca am scris cam mult , poate ca raspunsul la intrebarea ta era unul mult mai complicat si mai simplu ...[flo]DRAGOSTEA[flo]

[BalMascat]

Nici eu nu am inteles mare lucru: copilul are ceva. si mama nu-l mai vrea. nu prea inteleg intrebarea. nu cred ca e nici instinct, nici ratiune. e mandria parintilor, daca nu esti de succes nu ai ce cauta in familia noastra. insa nu vad cum se poate pune problema: il pastrez sau nu? aceasta intrebare nu ar trebui sa existe, pt ca nu e alta varianta decat sa fii mama. subscriu la ce a zis Elise, daca doamne fereste se intampla ceva cu copilul perfect, si ramane cu probleme toata viata? renunta la el? nume, eu cred ca nu ai inteles tu bine framantarile familiei. lumea nu raspunde ca postarea e cam evaziva, si e prezentata de cineva din afara problemei. eu ma indoiesc ca adevarul sta cam asa.

[nume]

Elise, nu se pune problema in termenii ``sa le fie lor bine``, ai dreptate. Asta nu ar fi un gest de egoism si nici nu-mi dau seama ce anume l-ar cataloga asa. Tu ai alege sa pastrezi un copil are carui sanse percicliteaza viitorul fetitei tale? In sensul in care aorpape toate resursele, in cel mai fericit caz pentru tot restul vietii tale, ar fi necesar sa le canalizezi catre o actiune compromisa oricum? Da, ai dreptate, un accident nefericit poate schimba viata unei familii. Dar exista intotdeauna speranta ca ceva va aduce totul la normal, amintirea omului care a fost este atat de vie incat poate substitui realitatea. Flaviutza, anul trecut am flirtat cu ideea de a infia un copil. M-am gandit ca as prefera un copil de etnie roma tocmai pt. ca scopul ar fi sa oferim o sansa. Nu s-a concretizat da` nu-I timpul pierdut. Ruxij, poate ai dreptate dar ce anume te face sa fii atat de sigura? Gandeste-te un pic, pune-te in situatia lor mai mult de o clipa. Magnolia, postarea ta e tare afectuasa si optimista. Sunt convinsa ca dragostea misca muntii din loc din momentul in care a fost acordata. BalMascat am si spus ca nu inteleg bine framantarile. La asta se refera postarea mea, la natura framantarilor. Care crezi ca e adevarul? Nu sunt evaziva, problema pe care am pus-o e abstracta. nume

[flaviutza]

quote:

---

Originally posted by nume Tu ai alege sa pastrezi un copil are carui sanse percicliteaza viitorul fetitei tale? In sensul in care aorpape toate resursele, in cel mai fericit caz pentru tot restul vietii tale, ar fi necesar sa le canalizezi catre o actiune compromisa oricum?

---

Cum adica toate resursele? spui ca nu sunt muritori de foame. ce cumplit handicap poate sa aiba copilul acela? paralizat..leguma ce respira..chiar si asa, ei cred ca le seaca bugetul familial? spune-ne macar ce boala e, ca ma facusi curioasa. [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[nume]

Magnolia, poate nu e cazul... dar poate ajuta. Anul trecut(2006) a aparut o carte, ``Strange son`` scrisa de Portia Iversen, care trateaza stiintific autismului sever din perspectiva unei mame. S-a spus ca e o carte ``descoperire``care pune intr-o lumina noua elemente cheie ale afectiunii.

[Elise]

quote:

---

Elise, nu se pune problema in termenii ``sa le fie lor bine``, ai dreptate. Asta nu ar fi un gest de egoism si nici nu-mi dau seama ce anume l-ar cataloga asa. Tu ai alege sa pastrezi un copil are carui sanse percicliteaza viitorul fetitei tale? In sensul in care aorpape toate resursele, in cel mai fericit caz pentru tot restul vietii tale, ar fi necesar sa le canalizezi catre o actiune compromisa oricum? Da, ai dreptate, un accident nefericit poate schimba viata unei familii. Dar exista intotdeauna speranta ca ceva va aduce totul la normal, amintirea omului care a fost este atat de vie incat poate substitui realitatea.

---

Nume: NU. Si asta e motivul pentru care nu mai vrem un al doilea copil. Cel putin deocamdata, cind consideram ca BBLisa are nevoie de toata atentia noastra. Dragostea nu se divide, dar atentia cred ca da. ...si nu, nici trecutul, nici viitorul nu substituie prezentul. Iar sperantza nu este intodeauna de natura "copilul meu o sa fie normal" - ci "copilul meu o sa fie fericit". Normalitatea are limite foarte largi. Cu cit ai mai multe probleme, cu atit limitele "normalitatii" se extind. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[nume]

Raspunsul e ``NU``? Nu ai alege sa pastrezi....... daca asta ar afecta copilul pe care il ai? Nu m-am referit la normalitatea in sensul larg ci la normalitatea particulara a fiecarei familii, la sclipirea familiala si familiara din ochii membrilor. Flaviuta, ma refer la dragoste, timp, atentie... si bani, la toate resursele... epuizabile. nume

[Elise]

Nu am zis ca nu as "alege sa pastrez" - daca e vorba de pastrat, nu mai am ce sa aleg. Alegerea e cind planifici sa mai ai un copil. Si eu nu as mai PLANIFICA inca un copil acum. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[meg67]

ook...am fost la o conferinta organizata de asociatia nevazatorilor si printre subiectele atinse a fost si integrarea copiilor nevazatori in societate m-a impresionat o paralela facuta de unul dintre conferentiari: cand nasti un copil care nu corespunde cu "cerintele" tale, cu imaginea pe care ti-ai facut-o tu despre el e ca si cum ti-ai fi luat un bilet de calatorie inspre olanda, te-ai pregatit sufleteste (si chiar material) pentru asta, ba ai mai invatat si cateva cuvinte uzuale...etc si din cauza unor evenimente independente de tine, te trezesti in polonia...ce faci? pus in fata faptului implinit schimbi strategia si incerci sa te descurci, inveti alte cuvinte uzuale..etc ca sa ating si alt aspect: subiectul asta are cred implicatii atat de profunde...ma gandesc si la faptul ca pana inainte de revolutie era o rusine sa nu fii "normal", si poate si acum..nu stiu... adevarul e ca gradul de civilizatie al unei tari razbate si din felul in care statul (si alte aparate implicate) au grija de cei mai slabi: batrani, persoane cu nevoi speciale, copii... parintii normal ca sunt afectati insa asta poate sa fie o piatra de incercare pentru relatia lor, ori ii va apropia ori ii va indeparta unul de celalalt meg _____________________ just a drop of water in an endless sea

[She]

Singura ratiune a instinctului pe care o cred viabila este sa inveti sa asculti de insusi instinctul in sine. Acesti parinti din poveste, desi inca nu-mi este clar daca copilul este nascut sau nu, daca sint constienti ca nu vor rezista presiunii de a avea un copil handicapat, aleg sa-l lase in grija statului, au toata admiratia mea. A iti cunoaste limitele si a nu dori sa faci rau ci poate ca accepti ca va fi mai bine ingrijit sau chiar iubit? in alta parte, este dovada de tarie, nicidecum de slabiciune. Slabiciune ar fi ca de rusine, gura lumii, a societatii, de frica, sa-l ti linga tine si sa faci viata altora un calvar. Cam asa vad eu cum ar influenta ratiunea asupra instinctului si cred pe undeva ca in anume situatii, mai ales in cazul asta, este necesar sa se intimple. Vital as spune. Problema insa apare cind se vor naste intrebari de genul:si daca as fi fost in stare totusi sa ma acomodez la asa o viata? daca.. Nu exista posibilitatea in Romania sa primeasca ajutor din partea altor familii cu aceeasi problema? sa se ajute intre ei? si tot asa...