Ratiunea instinctului(exista asa ceva?)

[andrath]

quote:

---

Originally posted by nume Daniela, eu nu sunt o adepta a lui Nietzche, nu cred ca ``ce nu te omoara te intareste``. As putea sa argumentez. Nu cred nici ca solutia in viata e sa``ne ducem crucea`` in sensul de a ne asuma lupti pierdute. nume

---

Dar care ar fi solutia? Sa purtam numai bataliile pe care le putem castiga? Sau si mai bine sa stam frumos pe margine ca o elvetie umana? Copilul ala nu are nici o vina, fir-ar sa fie de treaba!!!! Nu el a cerut sa se nasca si, clar, nu e vinovat ca e bolnav!![bang] Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005) [url="http://new.photos.yahoo.com/antohi_andreea/photo/294928804362650133/5"]Stefan[/url][copil]

[Eliza5]

Nume, inainte ca prietena ta sa ia o decizie (daca nu a luat-o deja) o sfatuiesc sa faca o vizita la Spitalul din Domnesti. Domnesti este o localitate langa Bucuresti, dupa Prelungirea Ghencea. Este un spital pentru copii abandonati, grav bolnavi. Am fost prima data acolo de Paste, sa le ducem niste jucarii, dulciuri, premergatoare, in sfarsit, cam ce mai aveau ei nevoie. Sunt copii foarte bolnavi.. Doua gemene cu hidrocefalie, o fetita paraplegica (nu stiu daca asta este cuvantul.. fetita e paralizata aproape complet), si 3 baietei cu retard. Ce vreau eu sa spun este ca... in ciuda handicapului sever, si a faptului ca asistentele sustin ca acei copii sunt mai mult legume si nu prea au cine stie ce activitate cerebrala, in momentul in care ii atingeam, ii mangaiam sau ii luam in brate, expresia de pe fata lor... nu se poate descrie in cuvinte. Fericire... Cuvantul asta se apropie cel mai mult. Le atingeam obrazul iar ei iti infundau mai mult fatza in palma mea. Zambete radioase.. Simteau afectiunea, aveau nevoie de ea. Simteau si reactionau. La doua saptamani dupa ce am dus premergatoarele, una dintre fetitele cu hidrocefalie a inceput sa mearga. Si da, in momentul acela i-am condamnat pe toti parintii care, pentru comoditatea lor prefera sa arunce copiii "defecti" ca pe niste haine uzate. Pentru ca stiu ca acesti copii, desi sever bolnavi, simt.. Si au sanse sa creasca si sa se dezvolte intr-un mediu plin de dragoste. Nu vor fi niciodata copii "normali" (oricum, cine defineste normalitatea?) insa pot fi copii "fericiti". Eliza si Alex (15 nov. 2004)

[Siminaf]

Eliza [asia] [asia] [asia] Nu am cuvinte! Si bineinteles ca iar mi-au dat lacrimile citind asa ceva.....

[Elise]

Nume, chiar ca tot ce era de spus s-a spus. Probabil subiectul asta se mai poate intinde pe 20 de pagini, tu tot nu ai cum sa intelegi relatia cu copilul propriu pina nu-l ai. In toate celelalte relatii oamenii sint selectivi, in asta nu: e singura in care nu iubesti pentru ca MERITA. Daca vorbim de o relatie normala cu copilul tau, atunci judeci lucrurile dinspre el spre restul lumii, nu invers. Sigur, exista si parinti care nu-si iubesc copiii, sau nu asa, dar astea sint deviatii, nu normalitate. So, de fapt, aici analizam pina la urma cit de normali sint parintii respectivi, nu cit de normal e copilul. Daca sint normali il iau acasa, daa au un handicap care nu le permite sa fie parinti, atunci nu-l iau. Si asta e un handicap foarte sever. Si imi provoaca mila. So... inchei aici, ca e prea devreme pentru tine sa intelegi, oricum. O sa intelegi la un moment dat. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[ligia13]

am citit subiectul de la cap la coada si inca nu am inteles intrebare, sa ma scuzati! Adica datele problemei nu sunt clare deloc! Deci vorbim de un copil cu un handicap sever (SD sau ceva similar). OK. Copilul se naste! D-ne fereste de asha un necaz! Acum nu inteleg alternativele! Sa ia copilul acasa sau sa-l de unei organizatii?! Ce fel de organizatie? Nu inteleg! Nume ai dat exemplul cu vecinul! Are 40 ani... E handicapat! Spui: sa nu tzi se rupa inima?! Asha e! Dar ce sa faci?! Sa-l arunci? Ce ar fi trebuit sa faca mama acestui copil ca sa nu tzi se mai rupa inima! Intrebarea mea e clara: ce faci cu un copil care e handicapat ?! Organizatia asta unde l-ai putea da ce face cu el? Il omoara? Il lasa sa moara? (si astfel nu mai ajunge la 40 ani...si deci nu mai se chinuie) asta e ideea? Sau il dai ca sa uiti tu de el, asta e ... n-a iesit reusit , facem altul .. asta sa se descurce! S-au scris multe ... dar eu nu pricep rostul intrebarii... Eu [cafea] si Raducu [greutati] (22.04.2005)

[magnolia]

Nu as vrea sa-mi sara nimeni in cap , dar daca o sa se intample , asta e!O sa rezist. A pune eticheta de "handicap sever" unui nou-nascut , si asta inca inainte de a incepe o terapie oarecare , mi se pare prematur si total nepotrivit , in conditiile in care medicina , psihologia si alte terapii complementare progreseaza efectiv de la o zi la alta.****Daca vreti , cititi povestile de succes ale unor parinti care si-au recuperat copiii ( chiar aici , pe DC), avand diagnostice de SD, hipotrofie de corp calos , autism , tetrapareza spastica, nici nu-mi vin acum in minte toate.****Intrebarea mea este:ce organizatie credeti ( de aici sau de aiurea)ca va investi banii , timpul si dragostea necesare pt. a recupera un om , mai mult decat o poate face familia?Daca exista o asemenea organizatie , va rog sa-i dati numele aici , si eu ma inclin , scot palaria , pup picioarele , orice vreti voi!

[Eliza5]

Nu exista o astfel de organizatie. Copiii cu handicap sever sunt trimisi la spitale si apoi la centre de plasament speciale unde se dau cu capul de pereti toata ziua. Si nu sunt prea bagati in seama de ingrijitori care nu au timp si nici disponibilitate sa se ocupe de ei.. Asta e realitatea. Eliza si Alex (15 nov. 2004)

[magnolia]

Eliza5, [flo].Era o intrebare retorica , iti dai seama... Prin natura meseriei mele( scuze ca nu pot detalia acum) , am vazut nenumarati copii abandonati , din cauze diverse , uneori , doar din moft , alteori , din cauza unor afectiuni -cum ar fi si cazul de fata. ***Concluzia mea ( nu am facut chiar un studiu , dar este un rezultat destul de exact) este ca , de cele mai multe ori , persoanele cu venituri mici/educatie precara tind sa-si abandoneze copiii mult mai usor decat cele cu venituri medii/mari, respectiv educatie inalta , pe motiv ca " il dau la stat sa mi-l creasca". Statul nu este dator sa creasca copilul nimanui , si daca o face , o face cu resurse slabe si in conditii modeste.Din fericire , exista si la noi oameni mari , cum este Elise , care dau o sansa acestor copii , si le ofera DRAGOSTE, o familie , O viata adevarata...[bis]

[Elise]

ra_mata, [flo] Eu sint convinsa ca un parinte chiar poate face minuni pentru copilul lui. Daca vrea.... Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[principe]

Prietena mea sufera cumplit. Nu poate sa respire de durere. Nu poate sa traiasca fara copil, zice ea. Ai vrea sa faci ceva sa alini atata durere, sa zici ``ia-l acasa``... nume, se pare ca tu pui la indoiala ca o mama nu poate trai fara copil ,cel putin asta reiese din postarea ta " nu poate trai fara copil,zice ea" deasemeni zici ca ai vrea sa alini atita durere zicindu-i ial acasa ..... ce nu inteleg este de ce nu poti sa zici asta daca asta simti si asta gindesti ????? doar iti permiti este prietena ta buna....??? p.s EINSTEIN SE PARE CA A FOST AUTIST,SI A FOST EPILEPTIC. monica mami de print