Patrick, un iepuras de Paste cam grabit

[Doloress]

Deci, sa va povestesc cum a venit pe lume Patrick al meu, la 32 de saptamani, de Paste.... Vinerea Pastelui. De joi seara chiar am avut avut niste dureri de burtica, tensiuni, burta tare de tot, eu tot imi ziceam ca sunt ligamente care se intind, eram sigura ca mai are bebe un puseu de crestere. Apoi burtica tare am zis ca e de la contractiile Braxton Hicks, se pregateste uterul de nastere. Desi stateam asa putin in dubii, ca parca prea mult durau. In fine, am reusit vineri sa stau la bucatarie cam toata ziulica sa fac de mancare, nu stiu ce mi-a trebuit! Am dormit bine, m-am trezit sambata insa la fel ma simteam, ba chiar parca simteam ca mi se rupe burta, asa ma durea la un moment dat, parca ma lovise cineva. Am stat mai calma dimineata, in pat, am mai vorbit cu ai mei, dupa care dupa-amiaza m-am pus sa fac friptura de miel si sa fac niste peste, imi era tare pofta. Asteptam cu nerabdare Invierea, mi-am si pus 2 lumanari in geanta, nu mai trecusem pe la biserica de asta vara. Mai tarziu in spital, aveam sa i le dau sotului, sa le ia acasa inapoi caci mi se pareau ca nu fac a bine Sotu’, Gabi, se apucase tocmai de montat patutul lui Patrick. Era la prima latura, ma striga sa tin doua scandurele, sa il ajut, cand deodata cu scandurelele in mana, simt ceva ud si fierbinte, am stiut din prima, nu avea ce sa fie altceva, s-a rupt apa! Ma duc fuga la baie era incolor, inodor si curgea ca de la robinet, deci nu mai erau dubii. Ma trec deodata toate gandurile si panicile posibile, nu se poate sa se nasca acuma, e prea micut, nu am nimic pregatit, ce bagaj de spital, nici macar chiloti moartea pasiunii nu apucasem sa imi iau, nu aveam nici macar tampoane in casa, decat din alea ultra subtiri! Sa nu faceti ca mine! Nu mi-am putut insa niciodata imagina ca pot naste la 7 luni, desi sotul meu Gabi e nascut la 7 luni si toata lumea imi zicea ca am burta prea mare si ca nu o sa rezist pana in iunie. Ne apuca agitatia, incerc sa ma imbrac, nu reusesc, tot ce pun pe mine in minutul doi e ud leoarca. Nu am nici macar o rochie sau o fusta de gravide, daca aici a fost asa de frig, mi-am propus sa imi iau mai incolo. Pana la urma mi-am pus o camasa de noapte si gata, am zis ca si asa merg cu masina. Eram de rasu-plansu! Noroc ca e Canada si , cum zicea si Cenia, aici te duci la spital cu pieptenul si periuta de dinti Al meu sot il surprind cu coada ochiului avnd o tentativa sa isi aranjeze freza cu aparatul de indreptat parul, ca el nu iese altfel din casa. Ma pufneste deodata un ras, de nu ma puteam opri, mie mi se rupe apa, el isi face parul. Isi da si el seama de ridicolul situatiei si lasa fierul jos. Pana la urma sunam la 911, vrem sa chemam salvarea, ca spitalul meu e destul de departe si e si ceva trafic prin oras. Ala de la 911 intreaba daca cumva am lesinat, daca respir si daca sangerez, si cum Gabi zice ca nu, numai apa mi s-a rupt, ala ii raspunde OK, atunci mergeti singurei, nu e nevoie de salvare, pana naste mai este. In fine zic OK, hai sa mergem. Imi iau vreo 2-3 prosoape, asta e tot bagajul meu de spital, plus camasa de noapte de pe mine care e deja leoarca, arat chiar sexy in camasa de noapte, balon, si pantofi, plus cu apa siroind pe picioare, eu cred ca am avut 3 kile de lichid, de fapt doctorul mereu mi-a zis ca am mult. In fine ma pun in masina, avui inspiratia sa pun un prosop pe scaun, nu de alta, dar e bine sa te protejezi si de bacterii. Drumul cu peripetii, tocmai atunci se reparau autorute si ne punea sa inconjuram de ma lua ameteala de acuma! Am facut vreo jumate de ora. Faza comica, la un semafor, era rosu, masina politiei langa noi, soseste al meu in tromba, se pune langa ei, da geamul in jos si cica Sotia mea naste, pot sa trec pe rosu, se uita politistii, ma vad cu poalele in cap, si ma mai tineam si cu doua maini de manerul ala de sus (deja incepusera si contractiile! ) si zic OK, go ahead, asa ca am trecut si pe rosu, dupa aceea nu am mai cerut permisiunea, numai pe rosu am trecut, ca am crezut ca mai tare mor acolo, ca ma si vedeam facand accident. Plus ca nu mai stiam pe unde sa o luam de emotii, scoate harta, uite-te, eu ce sa ma uit ca ma chinuiau niste dureri ascutite ca nu mai puteam, jos in bazin, niste presiuni cu durere de spate, ca imi venea sa urlu! In fine, ajungem la spital, la centrul de nasteri, o tanti foarte calma ne zice sa luam un loc, parca eram la coafor. Eu , unde tanti sa iau loc ca va fac scaunele de comanda. In fine, ma duce intr-o camaruta, ma pune sa ma dezbrac si ma pune repede la un monitor, sa vada inima lui bebe, si atunci m-am linistit in sfarsit cand i-am auzit inimioara batand. Tot aveam obsesia asta, sa nu cumva sa ramana bebe fara lichid si sa se sufoce! Astept doctorita de garda, intre timp, infirmiera ma anunta ca o sa sune si la doctorul meu. Cand aude ca am 32 de saptamani imi baga rapid o perfuzie cu magneziu, asta opreste contractiile. Mai vine o tipa in camera cealalta, are 39 de saptamani si 3 zile, pe ea o lasa in pace, nu ii da nici o perfuzie. Parca ma mai lasa durerile, e tare bine! Deodata ma trasneste! Am uitat mielul la cuptor! Vad deja blocul in flacari, am mai vazut incendii in Canada si in cateva ore totul e scrum, pana ajung pompierii! Ma ia iar cu calduri, raceli, voma, ameteli, nu mai stiu pe ce lume sunt, sotul meu cand aude o si taie pe usa inapoi acasa. Nici nu stim numarul vreunui vecin! Petrec niste momente de cosmar, numai cat ma rog la Dumnezeu sa fie totul bine, nici nu mai stiu rugaciunile cum trebuie, incurc cuvintele! Intre timp vine doctorita, imi face control, bucuroasa nevoie mare ca mi-e colul inca inchis (cum, nu inteleg) . Zice ca totusi contractiile nu au reusit sa il deschida si am ajuns repede deci e OK. Dar bebe nu mai are nici o protectie, dopul s-a dus, trebuie sa ma treaca pe antibiotice urgent. Plus o injectie de maturare a plamanilor lui bebe, ca e prea mic la 32 de saptamani, nu are inca plamanii formati. Am luat in jumate de ora de-a medicamente cat pentru toata sarcina, m-am ferit mereu toata sarcina de ele, acuma nu mai scap. Tot insist eu ca dupa ultimele eco ar avea 34 de saptamani marti, insa ea nu ma ia in seama, nu conteaza ultimele eco, conteaza prima. Si dupa prima am 32 de spatamani si o zi. Vestea buna zice doctorita mai apoi este ca nu va mai putem lasa sa plecati deci o sa stati cu noi pana la nastere. Eu zic, adica cat, la care ea, adica 1-2 luni. Eu zic OK, no problem, imi gasesc eu ocupatie, bebe sa fie bine. Hehe, nu prea stiam la ce ma inhamam. Mi-a zis ca macar sa rezist pana a doua zi la ora 5 caci sunt 2 injectii pentru maturarea plamanilor la bebei, si trebuie date la interval de 24 de ore. In fine, ma duce intr-o rezerva, deja vreo 3 infirmiere misunau pe langa mine, totul sa fie OK, sa ma simt cat mai bine. Contractii mai aveam la o ora. Nici nu mai stiam cum sa le vin de hac, incercam sa imi aduc aminte de cursurile prenatale, mereu am ocolit partea cu nasterea, niciodata nu am citit pana la capat, tot imi ziceam, lasa ca mai am timp, nu vreau sa ma sperii. Iata ca acuma tare imi lipseau informatiile alea. Ma chinuiam sa imi aduc aminte ce povesteau si fetele de la Odisee, Miss Parker, Simonix , Cleo de la cursuri, insa tot nu reuseam sa imi aduc aminte. A, am uitat sa va zic, inainte de consult, am sunat la Gabi pe mobil, am zis ca a ajuns de acuma, si mi-a confirmat ca aragazul era inchis. Eu nu imi aduc aminte sa-l fi inchis nici in ziua de azi, cand gandesc la rece si nici el. Deci eu zic ca ori eram teleghidata, ori a venit ingerul pazitor si ne-a facut o vizita. In fine, ma linistesc, stau cuminte in patut, infirmierele pleaca, vine si Gabi inapoi. Are si el un pat-fotoliu in camera si ne punem pe asteptat. Sunt bucuroasa ca nu mai curge lichidul. Nu pot dormi deloc, am contractii la o ora, nu ma pot intoarce, cum ma intorc 5 secunde se apuca aparatul care il monitorizeaza pe bebe sa tiuie, ca iti vine

[Lorelai]

Doloress, sa-ti traiasca mititelul. Sa stii ca astia mici, mici nascuti prematuri sint speciali. Daca scrii la forumul "degetarelor" o sa vezi de ce. Ce descrii tu mai sus mi s-a intimplat mie cu 3 ani si ceva in urma. Nu pot sa cred cite asemanari. Singura diferenta e ca eu am ajuns la spital cu contractii nu cu apa rupta. Imi amintesc si acum cum ma rugam de fete sa mai ste acolo inca 24 de ore ca sa pot face si al doilea shot de steroizi. Imi amintesc monitoarele care o luau razna si agitatia din spital. Si eu am stat 3 zile acolo inconjurata de monitoate, asistente si doctori care imi explicau riscurile pt bebe si ce se poate intimpla daca se nasc premature. Fetele s-au nascut la 31 sapt, la 1.6 kg fiecare si au respirat singure de la inceput. Au inceput sa pape cu bibe cam la 2 sapt dupa nastere, cite 10g la inceput. Cam la 5 sapt au scapat de tubulete. Daca totul merge bine il poti avea acasa mai devreme. In Ontario regula spune ca bebe poate merge acasa cind: nu are episoade de apnee o sapt, papa singur din bibe de o sapt, are cel putin 2.5kg si 35 de sapt. Felicitari inca o data si ai grija de tine sa faci lapte pt bebe. Ce nu papa, congeleaza, o sa fie bun mai tirziu. Lorelai

[Denisam]

Doloress- sa va traiasca minunea, multa putere sa ai si credeintza,sanatate si sa il iei cat mai repede acasa pe bebe Patrik- mi-au datlacrimile dar ai povestit f.frumos si va fi bine.Doamne Ajuta! Denisa [mamica]'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007) Zambeste, si maine e o zi!

[Donia]

O poveste foarte frumoasa, sa creasca mare iepurasul si sa vina acasa cat mai repede!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

[try]

Multi ani feritici si sanatosi. Deja puiutul tau si-a ales drumul lui unic in viatza. Bine-ai venit pe lume, Patrick, iar tu mami bucura-te: greul a trecut, de-acum poti sa visezi si sa faci scenarii pt viatza voastra in 3 de acasa. Auzi la el, 50g luate dupa 2 zile, pai nu e bine, ci fff bine. Ai un luptator la usa. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze [url="http://s196.photobucket.com/albums/aa267/andra_marinescuro/"]I[/url], [url="http://www.flickr.com/photos/8947508@N02/"] II[/url] si [url="http://picasaweb.google.com/andramarinescuro"] III[/url]

[oanagabriela]

Ca si Lorelai, citind povestea ta, mi-au dat lacrimile, ma vedeam pe mine acum 8 ani (am nascut pe 13 mai). Doamne, prin cite am trecut noi, mamicile de prematuri. Antonia s-a nascut la 28 de saptamini si 1 kg. Eu am asteptat doar 24 ore si mi-au facut cezariana de urgenta (la ora 1 noaptea), dar in rest am avut aceleasi experiente: aparatele care piuiau continu, contractiile dureroase, apa care curgea ca din robinet, perfuziile si tot restul. Nu am avut nimic pregatit (de, eram doar in 6 luni) si nu citisem absolut nimic despre nastere. Antonia a stat peste 2 luni in incubator si am pornit "aventura" de la 800 gr [:D]. Acum este o domnisoara mare si frumoasa [:D], perfect normala si nu a avut nici o problema din cauza prematuritatii. La fel glumeam si eu, ca a vrut sa fie Tauras si nu Leu, si ca nu a mai avut rabdare sa stea in burtica, mai ales cind stia ca parintii o asteptau de 10 ani [:D]. Daca ai intrebari, nu ezita, imi va face placere sa-ti impartasesc din experienta mea. Cel mai important este sa ai incredere ca va fii bine ! Si acum ma minunez cum am reusit sa nu am nici o indoiala ca totul se va termina cu bine, chiar si in momentele cele mai grele! Inca odata felicitari pentru bebelusul cel grabit ! [bis] Oana, mama lui Antonia

[Doloress]

Va multumesc fetelor, am sa raspund si la sezatoare! [pup] Doloress si minunea mea [url="http://good-times.webshots.com/photo/2276801200102927551XiupYh"]Patrick[/url]

[Podeanu]

Ce frumos ai povestit Doloress. M-au napadit lacrimile. Cu siguranta e un luptator si de abia astept sa il iei acasa si sa facem si cunostiinta. Multa putere si rabdare. Dana Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

[gabi_fer]

Sa va traiasca micul tauras! Multa sanatate! P.S Chiar nu pare atat de micut in poze.[pup] Gabi si Alexandru-Ionut 19.04.2006 "Invata-mi mintea sa priceapa ce inima nu vrea sa intelega..."

[MissParker]

M-am topit de tot! Manca-l-ar mama pe scumpul de Patrick [pup] Sa-i dea Dumnezeu putere si sa creasca mare si sanatos, sa poata bea laptic de la san cat de curand si sa vina acasa cu mamica lui cea iubitoare! [pup] de la colega ta de odisee

Felicia [gravi] 33+ mami under construction pentru [baietel] - David

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url]

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE