Relatia de cuplu: cum sa ne fie mai bine?

[Morgano]

Am citit multe subiecte despre probleme in casnicie, divorturi, abuzuri, copii afectati de relatiile proaste intre parinti. Niciunul (in anii astia 4 de cand sunt pe forum) despre cum putem face o relatie sa mearga mai bine. Ma intreb cum putem face (astept si raspunsuri de la barbati, desigur [:D]), ca relatia sa mearga din nou bine, inainte de a se deterioara din lipsa de comunicare, orgolii sau ? Cum ne putem salva relatiile si casnicia atunci cand problemele nu sunt amantele, lipsa iubirii, abuzul, alcoolismul, drogurile, jocurile de noroc.... si intreaga lista de lucruri foarte grave? Cum putem ambii parteneri trece peste oboseala, griji si nervii din afara caminului ca sa ne regasim linistea ca si cuplu, ca sa cream un mediu familial armonios si cu cat mai putin frustrari si compromisuri? Includ, pentru cuplurile cu copii, relatia cu copiii si vizavi de acestia. Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

[oocristina]

Pentru o relatie este nevoie de amandoi. Altfel ne zbatem inutil, ca pestele pe uscat. Trebuie comunicare in primul rand. El vrea sa mearga relatia sau nu. Este dispus sa puna umarul sau nu. Ea vrea sa treaca peste resentimente si orgolii si sa mearga mai departe sau nu. Apoi avem o relatie. Cum sa ne fie mai bine? Doar comunicare. Ce ma deranjeaza? Timpul putin pe care mi-l acorda? Ii cer mai mult timp. El este dispus sa ofere mai mult timp mie/noua/relatiei? Ce ma mai deranjeaza? Sosetele murdare aruncate intr-un colt? Merita sa pisez cu ele in fiecare zi? Ce il deranjeaza pe el? Ca il cicalesc prea mult? Ca sunt schimbatoare? Ca nu il inteleg? Sunt dispusa sa tac mai mult? Ma tin de promisiunile facute? Ok, odata stabilite reguli minimale, cine le incalca primul? Si de ce? M, de fapt, poate ca este o intrebare retorica, intrebarea ta, Ripley. Sa ne fie mai bine....Cit de bine?

[Morgano]

Cristina, nu era retorica. Sincer. Mie nu mi-e rau in casnicie, avem si noi certurile noastre, momentele aiurea, dar nu ma plang in general. Intrebarea mea se refera la acea relatie in care chiar ne simtim bine, mai bine, foarte bine. In una in care ma simt rau , nu am ce cauta, cu atat mai putin fetele mele. Ma refeream la cum putem evita discutiile inutile, nervii inutili, atmosfera tensionata. Sa nu aud de bai parfumate, sfaturi din reviste, rumbe de unii singuri sau zen la maximum, va rog :) Este un subiect serios, pentru acele persoane care vor ca relatia sa mearga cu adevarat si sunt dispuse sa impartaseasca moduri si pareri pentru a ajunge la acel BINE pe care ni-l dorim. Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

[Bedrosmart]

Cu cateva luni in urma (nu prea multe), tatal meu (mare colectionar de tot ce se numeste carte) mi-a adus volumul "Cum sa-ti intelegi sotul", aparut ca supliment al unui cotidian (dar nu stiu exact care). M-am apucat sa citesc, mai mult in gluma, ca am o parere tare proasta despre cartile astea de self-help, desi sunt foarte la moda acum. Cartea este destul de simplista, chiar hilara pe alocuri, prezentand in general situatia prin prisma sotiei casnice, care sta acasa si se ocupa de copii si gospodarie, versus sotul care lucreaza si intretine astfel financiar familia. Oricum, sfaturile se invart in jurul ideii de atitudine calma, draguta, impaciuitoare, rabdatoare a femeii fata de sotul ei. M-am gandit: ce imbecilitate! Cum, eu, marea si interesanta si importanta, care fac si care dreg, sa fiu draguta si impaciuitoare cu el, nemernicul, care-mi face si drege si nu ma ajuta la nimic etc. etc. etc. (ma rog, cunoasteti voi). Dar m-a izbit o fraza din carte (o redau aproximativ): Intotdeauna te intorci cu placere la cineva care zambeste si i se lumineaza fata cand te vede, la cineva care SE BUCURA de prezenta ta. Opaaaaaaa! Stai nitel, frate, ca eu numai asa nu eram cand venea respectivul sot acasa. Ba as spune dimpotriva, imi tuna si imi fulgera si imi venea, nu-i asa, sa-i sparg capul de nervi. Si m-am gandit: am numai doua solutii. 1. Continui sa tun si sa fulger in prezenta lui si atunci, evident, va face si el posibilul sa stea cat mai putin acasa, pana cand, probabil, nu va mai veni deloc. 2. Incerc sa fiu draguta, sa nu ma enervez (groaznic de greu, nu-i asa?) si sa-mi pastrez replicile acide macar pentru a doua zi si nu imediat ce intra in casa, obosit fiind de la serviciu. Incerc chiar (Dumnezeule [:D]) sa fiu vesela si fericita cand il vad, indiferent cate groaznice reprosuri as avea e limba sa i le trantesc imediat ce-mi apare in fata ochilor. Acestea fiind zise, m-am apucat sa aplic (ma rog, partial) sfaturile din carte. Nu am reusit intotdeauna (cand imi sare tandara, ma abtin mai greu[bang]), dar m-am straduit. Mai ales ca, sapand adanc in memorie, mi-am adus aminte cum ma purtam cu scumpul sotior cand eram proaspat casatoriti si iubiti si efectiv M-AM INGROZIT. Nu mai ramasese nimic din ce fusesem eu atunci, eu m-am schimbat, eu m-am transformat intr-o scorpie mereu incruntata. Daca am avut motive sa ajung asa? Poate am avut, unele foarte foarte serioase, dar daca vroiam sa merg mai departe in casnicia mea, trebuie sa ma schimb EU, inainte sa astept ceva schimbari de la el. Rezultate: saptamana trecuta mi-a zis ca s-a reindragostit de mine, ca ma iubeste ca in prima zi [m-a]. E totul roz? Nu, bineinteles, dar nu mai e negru, se vede o luminita la capatul tunelului [:D]. Sfatul meu: e buna comunicarea, e importanta, dar daca o faci numai pe subiecte serioase, hotarari de viata si de moarte si reprosuri [:-@][toanerele[starwars] e moartea pasiunii. Invatati sa mai si radeti cu partenerii vostri, schimbarea va fi enorma si mai rapida decat sperati. Va doresc iubire maxima tuturor [flo]! Bedrosmart Nu va ingrijorati dar de ziua de maine,caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6,33)

[cristi_2003]

foarte bun subiectul ripley, mai ales ca printre atatea subiecte despre casnicii esuate te cam iau ganduri cum ca ar fi imposibil sa ai o familie fericita in zilele noastre. bedrosmart - cum se numeste cartea? eu pun doar intrebari pt ca la cele minunate 6 luni de cand suntem noi casatoriti ... nu am destula experienta sa dau sfaturi. dar mi-as dori sa aud de la voi care aveti mai multi ani de casnicie in spate cateva secrete ca sa ramanem asa indragostiti si fericiti cum suntem acuma. [gravi]26+ cu [baietel] T. Carol [ruga] sa fii sanatos pana la 40+ iubi lui mama http://bd.lilypie.com/z4XWp3.png

[andrath]

Noi suntem impreuna de 7 ani, casatoriti de 5 si avem un plod de aproape 3. In afara de dragoste, fiindca se uita la mine cum nu se uitase nimeni niciodata, pe noi ne-a ajutat foarte mult faptul ca am fost foarte departe de parinti, intr-un oras strain si fara prieteni. In felul asta am stiut mereu ca suntem noi amandoi impotriva lumii, ca nu putem conta decat unul pe altul. Asta ne-a facut toleranti si relaxati in relatie. Se spune ca "dragostea e oarba". Fals dupa parerea mea! Dragostea adevarata vede si trece peste. Evident ca ne-am certat si ne certam si acum, la inceput destul de rau. Pana ne-am obisnuit sa locuim impreuna (ne-am mutat impreuna la 10 zile dupa ce ne-am cunoscut) imi venea sa-i sparg capul din 2 in 2 minute. Pe urma mi-am adus aminte ca ne iubim si dintr-o data, decorul s-a schimbat. Apoi am convenit amandoi ca totul se aduna si se imparte la doi, indiferent despre ce e vorba: ingrijire copil, curatenie in casa, cumparaturi, facturi, etc. Pentru noi asta functioneaza fiindca ne ofera suficient timp personal si impreuna cat sa nu uitam ca suntem tineri si ca n-am murit inca. Nu uit niciodata imaginea unor cercuri care se intersecteaza: zona de intersectie e casnicia. "Sunt inofensiva, dar gandul meu e criminal!!"

[Bedrosmart]

Citat:

citat din mesajul lui cristi_2003 bedrosmart - cum se numeste cartea?

Cum ziceam, se numeste "Cum sa-ti intelegi sotul". Exista si cartea, scrisa de acelasi autor, "Cum sa-ti intelegi sotia", da ma indoiesc ca vreun barbat s-ar apuca sa citeasca asa ceva. Desi... mai stii[:D]? Cristi, sarcina usoara in continuare si sa va iubiti la fel mereu! Un sfat? Nu uita niciodata cum esti acuma. Daca o sa uite el, adu-i tu aminte. Bedrosmart Nu va ingrijorati dar de ziua de maine,caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6,33)

[kariguld]

Citat:

citat din mesajul lui Bedrosmart Intotdeauna te intorci cu placere la cineva care zambeste si i se lumineaza fata cand te vede, la cineva care SE BUCURA de prezenta ta.

cam asa este la noi! in plus, comunicarea sincera, intotdeauna! toleranta atunci cand unul e mai obosit sau a avut o zi mai rea, micile surprize, cateodata, copii de care ne ocupam impreuna, intotdeauna ne-am ocupat impreuna de ei! intre noi e ceva....o legatura spirituala, comunicam adesea prin ganduri, chiar daca suntem departe, iar cand ne intanim si povestim, ne spune :"stii la ce ma gandeam azi..." el sau eu raspund apoi, :"si eu la acelasi lucru m-am gandit..." sotului meu chiar i se lumineaza fata cand ne intalnim, uneori ne mai dam intalnire... [:)] in oras. suntem fericiti, am gasit echilibrul in toate, copii ne-au implinit mai mult decat peste masura. acuma abia astept sa ne intalnim, caci nu ne-am vazut de cateva zile....astept momentul cand voi mai savura un pic din cupa fericirii! pentruca am gasit-o cu adevarat!! Kari

[qsar]

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=ZOpl-glNGiA[/tube] Parerea mea! [cafea]

---

Honi soit qui mal y pense...

[Rufus]

Din pacate, nu cred ca se poate face un curs din care toata lumea sa invete cum e bine. E ca legea: trebuie sa-ti dea si instructiuni (norme)de aplicare. Mi-a placut cum gandeste Bedrosmart, e un mod pozitiv, inseamna sa constientizezi propriile greseli si, ce-i mai important, sa dai inainte de a cere. Din nefericire, nu am intalnit multe persoane care sa-si asume esecul intr-o casnicie, intotdeauna celalalt a fost (mai) vinovat. In ceea ce ma priveste, dupa ce am divortat (din cauza nevestei, evident...) am stat mult timp de vorba cu mine insumi; concluzia a fost ca, daca vreodata o sa mai am o femeie alaturi, sa nu preget nici un efort, indiferent de cost, sa o am alaturi. A aparut Tora si incerc sa aplic ce mi-am promis. Mai calc in stachini, calca si ea, pana acum a mers. Nimic pe lume nu mi se pare grav, in afara de sanatatea si integritatea familiei mele, de ce mi s-ar parea eu stiu ce boacana? Poate ca un esec, in care am partea mea de vina, m-a maturizat, poate ca mi-e greu sa o iau de la capat acum, cu trei copii, poate sunt mai pragmatic...asa trec eu peste momentele delicate care par insurmontabile. Stiu insa ca e o munca permanenta. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde