lucruri marunte

[ruscus]

idei la care ar trebui sa ne gandim.... dupa evenimentele din 11 septembrie o firma a invitat membrii ramasi in viata ai altor firme care fusese afectate de atentat sa imparta spatiul de birou ramas disponibil. la una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestea acelor oameni ramasi in viata ... si motivele pt care acestia au scapat, absolut toate au fost lucruri marunte.... directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita un altul a ramas in viata findca iesise sa cumpere gogosi o femeie a intarziat la servici fiindca nu sunase ceasul desteptator un altul a pierdut autobuzul un altul si-a murdarit hainele cu micul dejun si a trebuit sa se schimbe altul nu i-a pornit masina, unul s-a intors sa raspunda la telefon copilul altuia nu a fosr gata la timp pt a fi dus la scoala altul nu a gasit taxi exemplu care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o perechie de pantofi noi in dimineata aceea, pe drumul spre servicu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leocoplast, de aceea e in viata astazi... acum cand ma intepenesc in teafic, copii nu sunt gata la timp...adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza ma gandesc ca probabil e locul in care Dumnezeu vrea sa ma aflu in acel moment data viitoare cand dimineata ta incepe prost, cand copii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile de la masina, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat Dumnezeu e la datorie, datoria de a veghea asupra ta. "daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE florina, mamica lui thierry si dara

[elenac81]

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau: - Care este lucrul ce ma separa de adevar ? Maestrul îi spuse: - Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple. Prima poveste: A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu. A doua poveste: "Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata. "Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor. "Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean. A treia poveste: O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului. A patra poveste: "Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului. A cincea poveste: "Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean. A sasea poveste: "Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean. A saptea poveste: "Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean. A opta poveste: Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean. A noua poveste: O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului. A zecea poveste: "Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean." A unsprezecea poveste: "Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura. A doisprezecea poveste: "Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul." Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul. Discipolul îl întreba pe maestrul sau: - A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ? Si maestrul îi spuse ultima sa poveste: Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse: "Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii. "Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat." "Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul. Maestrul râse din toata inima: "O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata"

[elenac81]

Un carbune se simtea murdar, urat si nefolositor. Se hotari deci sa devina alb si slefuit. Incerca diferite produse chimice si diferite operatii chirurgicale. Dar nu era nimic de facut. "Singura solutie ar fi focul", i se spuse. Carbunele se arunca in foc. Deveni o creatura luminoasa, calda, iradianta, magnifica. "Te mistui" ii spusera. "Dar dau lumina si caldura" raspunse carbunele, in sfarsit fericit.

[ruscus]

elena[flo focul e sufletul lemnului care se intoarce la sursa] "daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE florina, mamica lui thierry si dara

[ruscus]

elena[flo](nu a iesit bine prima data) "daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE florina, mamica lui thierry si dara

[elenac81]

Apropo de unele discutii de aici: Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul. Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omula privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline. Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul". Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus: "nu inteleg". "Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

---

“Nu e nimic intr-o omida care sa-ti spuna ca se va transforma intr-un fluture.”